7,852 matches
-
tematic, dar tot ătraditională). În virtutea acesteia, condiția ficționala a românului este disimulata cu grijă. Multe române din secolul al XIX-lea se vor ăstudii de moravuriă, ăfiziologiiă ș.a.m.d., care sunt tot atâtea genuri ale discursului stiintifico-filosofic din epoca. Naratorul lor - asupra căruia nu planează vreo îndoială privind identitatea să cu autorul - păstrează față de lumea înfățișata și de faptele relatate aceeași distanță că și savantul față de un obiect de studiu, iar semnalul acestei distanțe e tonul narativ de o omniscienta
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
au, ce urechi, ce trompa și ce bota (ibid.). În fine, în chip de ămomentă ni se dau o serie de jaloane temporale, dar care sunt fie anterioare, fie posterioare sosirii lui Onofre Bouvila la Barcelona. Rămâne tonul specific al naratorului, insă rolul acestuia este acum de a neutraliză ăconventia verosimilitudiniiă (Kundera), făcând acceptabile și crezute tocmai asemenea amănunte, în ciuda incongruentei și a caracterului lor absurd. O asemenea scriitura care, așa cum am spus, mizează pe ămacroă-efecte textuale, obținute prin strategii ătransfrasticeă
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
după ce a întreprins un pelerinaj la Romeshvaram, tot atît de sacru că Benaresul, dar neștiut călătorilor europeni. Ajuns în Madras, vizitează o mînăstire de călugărițe catolice și, apoi, încearcă să surprindă fizionomia orașului ciudat. Aici, in India sudică, noaptea, observă naratorul, nu seamănă cu a Dobrogei sau a Italiei. Peste tot, aici, se strecoară, inevitabil, întrebări și reculegeri neobișnuite. S-ar putea încerca întrebări și clasificație după necesitatea tovarășului pe care il poruncește noaptea: Dumnezeu, femeia sau sufletul. Aici, in India
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
să asiste la procesiunea celor cincizeci de mii de sfinți, de eremiți, de călugărițe, toți îndreptîndu-se, în convoi, spre malurile aceluiași Gange, goi, cum prescrie obiceiul acestei secte de naga. Iar după oamenii dezgoliți, vin elefanții purtînd baldachine cu suspusi. Naratorul nostru n-a scăpat prilejul să se scalde, și el, în fluviu, tîrziu, după ce în apele lui au intrat peste jumătate de milion de pelerini, urmînd, după aceștia, inca mulți alții. Apoi, tot călătorind, ajunge la templul de aur din
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
ultimului sultan maur, Boabdil, pe de alta, ai lui Vasco da Gamă, ajung cândva în India. În plus, spiritul orașului Bombay trăiește prin inepuizabila putere narativa a locuitorilor săi. Palimpstine este "un ocean de povești", în care "toți locuitorii sunt naratori" și toată lumea "vorbește odată" (p. 350), într-un iureș năucitor al ideilor și al cuvintelor imposibil de stăpânit. Poveștile dezlănțuite îneacă în lumea fantastică a vechilor mituri toate detaliile politice realiste - cum ar fi, bunăoară, relațiile Indiei cu Marea Britanie, fundamentalismul
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
de smaragde, suficient de isteața să păstreze o bună parte din capturi. Deși ne asigura că cele narate de el sunt autentice, ne dăm seama că nu-l putem crede nici pe el. Ca și în cazul lui Saleem Sinai, naratorul din Midnight^s Children, regăsim în Moraes Zogoiby povestitorul avid să înșire cuvintele tumultuos, neluându-si nici macar timpul necesar să răsufle. Prin Moraes, Rushdie devine un postmodernist al respirației oprite, al ultimei răsuflări, al expirației dinainte de exitus. Eroul sau simte
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
este doar o respirație. Inspirăm lumea și expiram semnificația." (p. 53). Obsedat că își va da "le dernier soupir", simte că trebuie să-și spună povestea cât mai repede. Dar, desigur, nu poate să nu realizeze marele sau eșec că narator. Pentru pictorița Aurora Zogoiby, lupta nu se dă pentru a stăpâni cuvintele, ci culorile. Și universul sau se numește Palimpstine, și arta să este o artă a palimpsestului, cu rădăcini în copilăria petrecută la Cochin, în care uscatul pretindea că
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
frumos și mai seducător. Toate cele trei cărți ale lui Italo Calvino sînt construite pe acest principiu al imaginarului imersat în plină realitate. Funcționarea lui, însă, e garantată de felul în care povestea în sine e rostita, de felul cum naratorul explică, se miră și el (sau ea, în cazul Cavalerului inexistent), comentează, anticipează, se declară perplex sau copleșit de întorsăturile evenimentelor ori de greaua misiune a povestirii. Naratorii din toate cele trei cărți sînt oameni obișnuiți, lucru foarte important: ei
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
de felul în care povestea în sine e rostita, de felul cum naratorul explică, se miră și el (sau ea, în cazul Cavalerului inexistent), comentează, anticipează, se declară perplex sau copleșit de întorsăturile evenimentelor ori de greaua misiune a povestirii. Naratorii din toate cele trei cărți sînt oameni obișnuiți, lucru foarte important: ei mijlocesc glisarea de la realitate la imaginar, dînd glas propriilor lor nedumeriri, lamentîndu-si neputința, avertizînd precaut asupra felului în care au reconstituit evenimentele. În final abia își deconspira complotul
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
care e de fapt și personaj, o războinica îndrăgostită de eroul masculin, sau mai bine zis de eroii-bărbati, pentru că trece de la unul la celălalt, așa cum o seduce propria imaginație creatoare de isprăvi fantastice. De fapt, și ea și toți ceilalți naratori sînt îndrăgostiți de închipuirea lor care concepe asemenea fantasme uluitoare. Fantasticul e sabotat, dar astfel și insinuat cu tertipurile firescului, de umorul conceput că imensă doză de bun simț într-o lume în care se petrec tot felul de ciudățenii
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
Ultimul capitol al Cartierului Primăverii... anunță, prin chiar titlul sau, cealaltă carte. Astfel, unele episoade apar în Disciplină dezordinii. Român memorialistic (deși mi-e teamă că formulă naște un fel de "contradicție în termeni") văzute din unghiul autorului, nu al naratorului. Fervoarea cu care scrie Titus Popovici a rămas, însă, aceeași. Arhitectură (arhitextura) cărții are ceva din tensiunea unui edificiu baroc. Ororile la care a fost martor în perioada Ardealului ocupat, călătoriile care l-au adus în preajma lui Fidel Castro sau
Cronica unei "iepoci" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18101_a_19426]
-
Georgeta Drăghici Nu se întîmplă de prea multe ori că firul epic al unui român să fie susținut de un narator atît de neobișnuit că în cazul volumului Dispariția orașului Iași ("Institutul European", Iași, 1998) semnat de tînărul prozator Cătălin Mihuleac. Dispariția orașului Iași este povestita de "copilăria complexata a lui Boris", care dă și cîteva explicații către finalul cărții spre
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
prozator Cătălin Mihuleac. Dispariția orașului Iași este povestita de "copilăria complexata a lui Boris", care dă și cîteva explicații către finalul cărții spre mai bună înțelegere a narațiunii datorată cititorului (ce a așteptat pagina cu pagina dezvăluirea misterioasei identități a naratorului): "Numai de mine, prima lui copilărie, nu reușise să se descotorosească. O copilărie pe care, daca as proiecta-o pe ecran, ar lua forma de nas cu negi. A vorbi despre mine înseamnă a vorbi despre nasul meu cu doi
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
Scris" și se numește Garsoniera memoriala confort trei) este deosebită cînd găsește un asemenea tip de explicație pentru că nu prea are parte de-a lungul românului de prea multe "chei" ajutătoare. Deslușind, chiar și după 129 de pagini, profilul personajului narator, ne putem închipui cauza dispariției orașului Iași: un complex din copilărie. ("Din copilărie vin complexele. (...) Și totuși cîte pornesc de aici. Nu cunosc o cifră exactă, dar prea multe pornesc de aici. Mult prea multe".) Una dintre aceste "prea multe
Un complex din copilărie by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/18136_a_19461]
-
pentru că (dacă ar fi să continuăm metafora centrală a cărții de față) vorbirea îi era interzisă subiectului (eului), ea era imposibilă, nerealizată. Gestul autorului adaugă acestui text scris la persoana întîi o macabră garanție a autenticității, a identității dintre eul narator și eul auctorial, transformîndu-l într-o confesiune cu implicații tragice, dincolo de orice metaforă, dincolo de alegoria (atît de șocantă pentru oricare cititor format în spațiul logocentric de tip european) Logosului absent la Cina de taină a unei noi Sfinte Familii (mamă
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
construi) particularitatea: "literatură de expresie franceză", pentru care tăcerea, adică tocmai "ceea-ce-e-de-nespus" în limbă, este consacrată ca topos de mai bine de un secol. Pîinea de tăcere - prin aluziile, de o violență cu greu reținută, la "limba străină", vorbită în jurul naratorului, copil de imigranți italieni - părea să vizeze, ca pe o "figură obligată", și acest sens secundar. Filiația, familia, înrădăcinarea și problemele expresiei literare a acestora au constituit nucleele volumelor de critică și istorie literară ale autorului: Filiations et filatures. Littérature
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
artiste... (Portretul artistului..., vol. I, Lausanne, 1988, vol. II, Geneva, 1989), Le Veilleur de Paris (De veghe în Paris; n. I.B.: deși un termen inexistent în română, "veghetorul", ar reda mai bine în acest caz titlul și centrarea asupra subiectului narator, Geneva, 1990), La Matta (Geneva, 1994) etc. Pîinea de tăcere nu este, sub aspectul filiației chiar, o surpriză. Nici chiar preferința autorului pentru scriitura la persoana întîi, pentru toate semnele retorice - prin care scriitura lui e "îngreunată" într-un fel
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
cuvîntul, ori întruparea numai întru Logos, o știm, se poate face. Fără ostentație, dar cu siguranța sensului protejat, Pasquali mizează pe competența cititorului. Cina celor trei are, mereu și mereu, în centrul mesei un bloc de tăcere. De fiecare dată, naratorul reușește să îl numească sau să îl sugereze altfel, dar senzația la lectură este a unei capacități infinite de prelungire a fețelor alegorice; la mijlocul mesei nu e pîinea (trupul zeului salvator), ci tăcerea (teofanie refuzată pînă la capăt), comparată cu
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
de sesizat de către un cititor străin, însă: pentru că o asemenea alegorie, atribuită imaginației unui narator-copil, născut din părinți italieni (catolici?), crescut în Valais (unde catolicii sunt "puri și duri"), primește o dimensiune violentă, suplimentară. Blasfemia dintîi, cea care marchează destinul naratorului ca și textul cărții, este fraza de deschidere, leitmotivul mamei: "desigur tu n-ai fost niciodată copil". E singura circumstanță în care mama se adresează fiului ei, este - de fapt - singura frază care îi rupe tăcerile (deși nu știm niciodată
Cuvintele interzise by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/17400_a_18725]
-
informații comune oricărui manual mediocru de istorie, dar înțesat cu personaje instrumentă lizate de către autor, investite cu firi clare, fără nuanțe, aflate la limita maniheismului și a rizibilului. În fond, ele dau un aer neverosimil istoriei înseși, pe care un narator realist, omniscient și omniprezent, niciodată contrariat, o face să se succeadă în episoade de o rapiditate isteroidă. Întrupări ale unor idei de morală, eroism, patriotism și pasiune potrivite, cel mult, unei structuri românești a anilor '20, cînd sînt puse să
O lecturã-pedeapsã by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17446_a_18771]
-
ce-i drept, de tragismul simplu și mișcător al cotidianului. Spectaculos și neașteptat este felul an care istorisirea călătorului poposit la han este percepută și interpretată de două femei care o asculta, amândouă profund nefericite an căsătorie. Tonul moralizator al naratorului care o acuza exclusiv pe femeie, face din Masenka o ticăloasa și o păcătoasa, absolvindu-se aproape pe nesimțite pe șine: femeile care al asculta ănteleg ansa altceva. Nu cât de ticăloasa a fost Masenka, ci cum și-ar putea
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
dificultate pe Cioran! Deoarece acesta vorbește mult despre degradare (déchéance), criticul sau face teoria evoluției romantismului, ăn următorii termeni a caror concluzie e... degradarea nelimitată, perdiția absolută: "A fost experiență limită a secolului douăzeci. an vederea ei s-a inventat naratorul la persoana ăntăi, ca să ne facă să-l simțim pe om dinăuntru, de dincoace de toate iluziile lui. De aceea, naratorul acesta - fictiv an prima instanță, ambiguu mai pe urmă, mărturisit autobiografic an sfârșit - nu are nimic comun cu naratorul
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
concluzie e... degradarea nelimitată, perdiția absolută: "A fost experiență limită a secolului douăzeci. an vederea ei s-a inventat naratorul la persoana ăntăi, ca să ne facă să-l simțim pe om dinăuntru, de dincoace de toate iluziile lui. De aceea, naratorul acesta - fictiv an prima instanță, ambiguu mai pe urmă, mărturisit autobiografic an sfârșit - nu are nimic comun cu naratorul romantic, și el la persoana ăntăi. an romantism, omul s-a vrut angelic (sic!). Potrivit cunoscutului adagiu pascalian, qui fait l
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
naratorul la persoana ăntăi, ca să ne facă să-l simțim pe om dinăuntru, de dincoace de toate iluziile lui. De aceea, naratorul acesta - fictiv an prima instanță, ambiguu mai pe urmă, mărturisit autobiografic an sfârșit - nu are nimic comun cu naratorul romantic, și el la persoana ăntăi. an romantism, omul s-a vrut angelic (sic!). Potrivit cunoscutului adagiu pascalian, qui fait l'ange, fait la bête, romanticul, după ce a ăncercat să fie măcar luciferic, adică angelic cu semn schimbat, l-a
Cioran pe fată si pe verso (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17463_a_18788]
-
literare (n.n. mărturie genială, ăn epoca). Dar aceasta a fost an realitate: un potpuriu de lucruri sinistre zugrăvind vremea noastră, căreia n-ar trebui să i se povestească decât astfel de istorii, si, de altfel, responsabilitatea asta o las pe seama naratorului principal (n.n. idem). Pantomima, gesturile an raport cu frecvențele schimbări de voce, prin care Bixiou zugrăvea interlocutorii puși an scenă, probabil că ele erau perfecte, deoarece cei trei auditori de față lăsau să scape exclamații gălăgioase de ăncuviintare și interjecții
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]