571 matches
-
și sfidării acestui dușman periculos, care ajutat de unii tovarăși lipsiți de cel mai elementar simț al vigilenței, Îl ajută să se strecoare În cele mai Înalte posturi ale științei. Crăciunescu Conform cu originalul Locotenent Matei Silviu Capitolul 25 Cariera unui naufragiat — Poate n-o să-ți convină ce-ți spun, dar s-ar putea ca unii dintre cei care insistau să vorbească cu tine să fi vrut să Îți ceară câte ceva! În sărăcia care spui că domnea acolo, nu văd cum le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
17. Ulise adolescent Capitolul 18. Întoarcerea Capitolul 19. Discursul Casandrei Capitolul 20. Ghicitoarea lui Ulise Capitolul 21. Nausicaa În altă ipostază Capitolul 22. Conferință ratată Capitolul 23. Viețile trecute ale zeiței Callypso Capitolul 24. Dosar „Savantul” Capitolul 25. Cariera unui naufragiat Capitolul 26. Păcate neispășite Capitolul 27. A fi sau a nu fi un boșo Capitolul 28. Un plan de măsuri entuziast Capitolul 29. Vizitatorul nocturn Postfață (Carmen Mușat) Dosar de presă PAGE PAGE 158 FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
o probă fără valoare durabilă, voia în mod clar s-o facă cât mai bine. Unde mă aflam eu însumi la vremea aceea? Cu propria mea lucrare? Acasă, în modesta noastră locuință, Pavel se afla pe insula Malta, încă neterminat. Naufragiații care se agățau de stânci mai trebuiau înnegriți un pic. Așadar, mă apropiam de Apocalipsă. Și Strittmatter continuă: Ce au gândit soldații incendiatori din Berlin când au ars pe terenul lor de instrucție, arta modernă: Käte Kollwitz, Emil Nolde, Paul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
sora și o mătușă, prietenii și amintirile, înainte nu știam ce ne așteaptă. După ce am trecut prin vămi și centre de primire, ne-au întâmpinat rudele soțului. Revederea, mai puțin patetică decât m-am așteptat, a fost revitalizantă. Eram niște naufragiați scăpați de la înec. După „reanimare“ a început „adaptarea“ la mediu. Localitatea unde trăiesc rudele soțului, nu departe de Köln, este situată pe coama unor dealuri împădurite. Casele omenilor și grădinile păreau rupte din rai. Inaccesibil pentru noi, micul paradis trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
muște șarpele geloziei, al infidelității sau al abandonării? Veninul lor e rău, câteodată chiar mortal. Du-te și caută altă femeie, mereu ia-o de la început. Nu sorbi prea însetat din fericire, căci fericirea e insațiabilă ca apa sărată a naufragiatului: cu cât bei, cu atât îți crește setea. O fericire egală e plictisitoare sau mai bine zis nu e fericire. Isprăvește cu Mihaela înainte de a face cunoștință cu șerpii paradisului ei. Raționamentele îmbrăcate în haina asta abia acum le am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
ea, suferise cumplit (dovadă slăbirea ei înspăimîntătoare), fără să-mi adreseze un cuvânt; se ivise sarcina aceea neașteptată și ea tăcea mereu, cu îndărătnicie, preferind să piară de rușine decât să se înjosească cerîndu-mi s-o ajut. Rămăsese asemenea unei naufragiate pe o insulă pustie. Cui să-i ceară un sprijin, căci nu se putea destăinui nimănui, și totuși nu apelase la mine. Fără îndoială aș fi scăpat-o de sarcină și dacă n-am făcut-o la timp (și nu
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
tale, deoarece asta te fortifică. Acum, nu mai sunt sigur că n-am bravat. Am păstrat doar dificultatea de a mă arăta practic. Uneori, cochetez cu gânduri copilărești. Oare cum ar fi să te simți, aici, la mare ca un naufragiat care și-a pierdut, o dată cu bagajele, și o parte a memoriei? Să ai impresia că n-ai citit nimic în afară de Odiseea. Și nici Odiseea n-ai citit-o până la capăt. Te-ai oprit pe o insulă, cu țărmul spălat de
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
suitor ale lui Ion Țuculescu, al zborului pe verticală al lui Henri Coandă și-ntr-o viteză tot a acestui deschizător român de drum comprimator de timp și a ajungerii spiritualmente ca România să se ofere de exemplu ziditor atâtor naufragiați, oameni și națiuni - pe marea suspinelor, în căutarea limanului plin de liniști creatoare, podgorii și livezi, în floare și rod, unde libertatea e “mamă a virtuților” (Andre Chenier), mamă a legii morale edificată pe jertfă și dragostea de Dumnezeu - Neam
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
face. Îmi amintesc doar că trebuie să așezi douăzeci și nouă de frunze tinere de palmier pe altarul pentru ofrande, mensa isiacă... Gajus își spuse că un sclav care vorbea cu fiul lui Germanicus se simțea la fel ca un naufragiat care se agăța de o scândură. Însă tânărul povestea cu nevinovăție: — Un bărbat, neliniștit în legătură cu ce avea să-i aducă viitorul, i-a rugat pe preoți să-l lase să coboare în subteran, iar lor li s-a făcut milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
violenta, incontrolabila simpatie a poporului. Dorindu-și cu disperare să supraviețuiască, unii încercară să dea motivațiile aflate cel mai la îndemână și declarară că nu știau nimic. Revoltați, populares începură să strige și înăbușiră acele glasuri înspăimântate. Apoi acuzații, asemenea naufragiaților care se agață unul de altul, se dezvinovățiră, implorară, invocară mărturiile celorlalți, se îngrămădiră în jurul tronului, îngroziți de ideea că marea ușă de bronz avea să se deschidă pentru a-i lăsa pe pretorieni să intre în sală. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
cateter. Celor dragi poți să le faci lucruri mai rele decât să-i omori. Pe bancheta din spate, Mona se ridică și-și întinde brațele. Zice: — În Grecia antică, cele mai puternice blesteme erau scrise cu cuie luate de la corăbiile naufragiate. Cei care mureau pe mare nu erau înmormântați cum se cuvine, zice. Grecii știau că morții neîngropați sunt spiritele cele mai neodihnite și malefice. Și Helen zice: — Mai taci din gură. În timp ce străbatem Virginia de Vest, Pennsylvania și statul New York
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
străine lichide și limpezi poate că în vremea nașterii mele cineva m-a întâmpinat cu lapte și sare pâinea era amară e mult de atunci noi vorbim despre apă paharele noastre sunt din ce în ce mai mai goale și mai adânci două lumi naufragiate aruncându-și fiecare câte o ancoră restul e taină... dincolo de cuvinte... doar frunzele și oamenii au rămas să lucreze pământul noi strângem praf pe oglinzi numai cine știe să-l macine poate intra în rândul sfinților în vise e posibil
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și nimic, de merge acolo, Nu se mai întoarce. L-am descântat cu viața în miez negru de noapte Când ceasurile bat a clopote deșarte Și am plătit amarnic semeața cugetare. De mi-ai călcat tărâmul, ți-e veșnică prinsoare. Naufragiat Afară plouă și-n mine asemeni. Plouă de zile, zile și nopți, Plouă de-ți picură cerul pe creștetul gol. Și apoi iar începe. Uneori mi se pare că nimic N-o va mai opri din căderea mută... Potolește, Doamne
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să se lase convinsă, numai că o mică voce dinlăuntrul ei Îi șoptea, În pofida oricărei logici, că nu s-ar fi Întîmplat nimic dacă ea nu s-ar fi găsit acolo. Aruncă o privire epavei vasului care zăcea pe jos. Naufragiat Înainte de-a fi fost dat la apă, gîndi ea. Apoi găsi plicul, pus pe biroul lui Gildas. Gol. Își reaminti cuvintele tînărului Paul, după ce acesta Își revenise din șoc. CÎnd a plecat, șefu’ ținea o scrisoare În mînă... Plicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le arunce În largul mării, iar eu trebuia să strîng tot ce căzuse, să ard tot, să fac să dispară tot... Dădu din cap, pierdută În gînduri. - Ștrengarii noștri făcuseră asta... Nu Îți poți denunța propriii tăi copii... Și apoi, naufragiații erau cu toții morți, la ce bun să mai vorbim de ei? CÎnd marea s-a retras, am dat o raită În grotă ca să vedem dacă nu cumva rămăsese ceva În urma refluxului... Acolo am văzut lingourile, erau trei lăzi... Dumnezeule, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
tot așa... Marie nici măcar nu tresări, dar, Înlăuntrul ei, simți că parcă ar fi căzut Într-un gol de aer care Îi făcu greață. Lucas Îi aruncă o privire neliniștită și interveni rapid. - Mi-i poți descrie mai exact pe naufragiați? - Cei doi tineri erau roșcovani, semănau unul cu altul. Fata era frumoasă, avea un păr lung și negru foarte frumos..., dar eu vedeam mai ales rana adîncă de la gîtul ei, și tot sîngele ăla... Am fost bolnavă de toate cîte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Îl Înspăimîntă cel mai tare fu vidul din privirea de un albastru spălăcit ațintită asupra lui. - Tu ești cel care a ieșit ultimul pe faleză, spuse rece Ryan. Gildas, Yves, Gwen n-au aflat decît mult mai tîrziu că printre naufragiați se afla o femeie. Mi-au spus-o, iar sub hipnoză nimeni nu minte! - Nu voiam, ți-o jur, bîigui PM, a cărui bărbie tremura puternic. Ai milă. - Milă? Ryan avu un rictus plin de ură. - Dar ție ți-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
șase ani, Înfricoșat, tocmai ajunsese la poalele stîncilor din golful Jefuitorilor, trudindu-se să se țină după ceilalți care nu făceau niciodată caz de el. CÎnd puse piciorul pe nisip, auzi un plînset nu departe, o văzu atunci pe tînăra naufragiată, inconștientă. Ținea strîns la piept un pachet de cîrpe care se agita scîncind. Pierric veni mai aproape, fascinat. Cu o mînă șovăielnică, dădu la o parte scutecele și Întrezări o mutrișoară de nou-născut. La contactul cu mîna puștiului, bebelușul Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
bănuiesc C-abia ieșit din închisoare, Tot gratii mă adăpostesc. Sunt condamnat pentru vecie Să port cu mine umbra ta, Eu o slujesc cu vrednicie, De-o viață-ntreagă și ceva. Deși am fost armurier, Sunt doar un simplu prizonier ... Naufragiat Abandonat pe-un țărm, departe, Caut în palmă azimutul Și te ascult în prag de noapte, Dar lângă mine suflă vântul. Rătăcitor și-atât de singur, Printre o mie de ruine, Am navigat pe-un val nesigur, Când tu ai
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să se afle asemeni nouă, În izolare; Însă evoluția n-a plănuit ca arborii să crească separat. Ei sunt niște creaturi cu mult mai sociale decât noi și nu sunt mai naturali ca specimene izolate decât este omul ca marinar naufragiat sau ca pustnic. Societatea lor creează sau sprijină la rândul ei alte societăți de plante, insecte, păsări, mamifere, microorganisme; pe toate acestea le putem izola, diseca, Însă ele rămân aceeași entitate ideală, sau experiență integrală, a pădurii - și fără Îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
îndepărtate, ale vreunui câine sălbatic. Nici o urmă de pași, nici un semn al prezenței umanității. O fereastră cu un petic de sac pe post de geam, fluturând în vânt. O ușă acoperită în același fel. Era locuința unui sălbatic, a unui naufragiat. Virgil Jones se integra în acea încăpere la fel de bine ca un elefant într-o solniță. Indul stătea așezat îndatoritor pe podea, având pe el un costum închis la culoare și învechit. Purta un melon pe cap și un lanț de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ea ca țipătul răgușit al unei păsări rătăcite, cuvântul acumula o forță interogativă suficientă pentru toate nevoile ei. „Ghidi-e? Ghidi-e?“ se văicărea ea, nu numai ca să afle unde e, dar și ca să-și exprime cumplita suferință: faptul că era străină, naufragiată, fără bani, suferindă, În căutarea acelui pământ al făgăduinței unde va fi În sfârșit Înțeleasă. Pot s-o vizualizez, cu aproximație, stând În mijlocul peronului pe care abia a coborât și unde trimisul meu fantomatic Îi oferă În van un braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
cînd Old Lady II Încărca broaște-țestoase uriașe, ancorată În fața solitarei insule Hood, În Arhipelagul Galápagos, numit și Insulele Vrăjite, Iguana Oberlus se simțise incapabil să mai Îndure prezența unor ființe pe care le detesta și se hotărîse să rămînă acolo, naufragiat voluntar și pustnic fără credință, să conviețuiască pentru totdeauna cu focile, albatroșii și șopîrlele. Iar acum, patru ani mai tîrziu, se putea așeza În tihnă, la ceasul amurgului, să-și contemple regatul: o insulă vulcanică mică, stîncoasă și pustie, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rămași În viață fură conduși cu forța la loc sigur. Mai tîrziu, Oberlus plecă În căutarea lui Sebastián Mendoza și a norvegianului Knut, pe care Îi obligă să descarce tot ceea ce i-ar fi putut fi de folos din rămășițele naufragiatei Madeleine. În cabina căpitanului găsise două pistoale și o cantitate deloc neglijabilă de praf de pușcă și de muniții, iar asta a fost, fără Îndoială, cea mai mare comoară de care avusese parte În viața lui, mult mai mare pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lui. Își ridică privirea. — Strajă! strigă. Vezi un bărbat pe țărm? Răspunsul Întîrzie cîteva minute, dar În cele din urmă, incitat, marinarul strigă la rîndul lui de la Înălțime: - Îl văd, domnule... Ne face semne... S-ar putea să fie un naufragiat. Aproape imediat, ușa cabinei căpitanului se deschise și acesta Își făcu apariția În prag, Îmbrăcat sumar și cu o față deloc prietenoasă: - Nu se poate dormi În liniște pe vaporul ăsta blestemat? exclamă el, punînd mîna pe telescopul ofițerul trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]