1,896 matches
-
dacă le-ar lipsi „proveniența“. Ar fi prea riscant: ar putea fi descoperite oricând și trimise înapoi în Irak, cu despăgubiri nesemnificative. Colecționarii din lumea întreagă au văzut ce s-a întâmplat cu Munch-urile și Klimt-urile care fuseseră furate de naziști. Noii proprietari fuseseră nevoiți să renunțe la ele chiar după câteva decenii. Nici un multimilionar nu voia să repete acea greșeală. Henry Blyth-Pullen a așteptat o zi sau două, după care a sunat o veche cunoștință a sa din lumea academică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nevoie. Să nu se mai înghesuie într-o cocină de porci. Germania nazistă... Lui Maggie îi veni în minte un gând neașteptat. Își aminti rândurile despre băncile elvețiene care și-au însușit conturile de mult inactive ale evreilor uciși de naziști. Exista o conexiune? —Uri. Știi că mesajul menționa Geneva? E posibil ca familia ta să fi plecat... —Familia mea nu avea bani. Nimic. A fost săracă și înainte, și după naziști. —Bine, atunci nu bani. Dar o cutie de valori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
însușit conturile de mult inactive ale evreilor uciși de naziști. Exista o conexiune? —Uri. Știi că mesajul menționa Geneva? E posibil ca familia ta să fi plecat... —Familia mea nu avea bani. Nimic. A fost săracă și înainte, și după naziști. —Bine, atunci nu bani. Dar o cutie de valori la Geneva? Poate că tatăl tău a ascuns tăblița într-o bancă elvețiană. Nu văd cum; nu era lumea lui. Un seif în Geneva? Asta ar costa foarte mult. În plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-l am. Iar ea e Diane, prietena mea. — Bună, Diane. Unde locuiești acum? În America sau În România? — În New York. Ted părea dezamăgit. — Cât stai În L.A.? — Încă două zile, suspină ea. Plec luni seară. — Deci România era de partea naziștilor? Întrebă Diane, care Începuse să se simtă ușor exclusă. — Da, pentru o vreme a fost. — Adică? — În 1940 România era regat și era neutră, dar mai târziu a pierdut o bună bucată din teritoriu În favoarea URSS. Regele, german la origine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
a pierdut o bună bucată din teritoriu În favoarea URSS. Regele, german la origine, a trebuit să aleagă Între URSS, care tocmai cotropise țara și voia oricum să facă din România o țară comunistă, și Germania. Așa că a trecut de partea naziștilor, care Îi promiseseră că-l vor ajuta să lupte Împotriva comuniștilor și să recucerească teritoriul pierdut, deși, că tot veni vorba, acesta nu a fost reanexat nici până acum. Țara era la ananghie, avea de ales Între două rele. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
avea telefonul deschis În timpul unui examen. Ce trist, cu acești nostalgici tineri comuniști. Fosilizați În simboluri defuncte. În această lume măturată de globalizare. Și iar se aude Bella Ciao. Acești tineri impertinenți care se cred partizani pentru a putea combate naziștii și invadatorii. Îl cuprinse o bucurie răutăcioasă la gândul că Elio Fioravanti - Ascensorul, cum era numit În facultate de colegii invidioși - fusese blestemat cu un astfel de fiu cu părul mov și cu inel În nas ce aparținea unui trib
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
sau identificarea cu suferința celuilalt; această milă este rapid codificată sub forma legii morale. În internatul liceului din Meaux, Jean Cohen reprezenta legea morală, și nu avea nici o intenție să se abată de la ea. Cohen considera că felul În care naziștii utilizaseră gândirea lui Nietzsche nu a fost abuziv: respingând compasiunea, situându-se dincolo de legea morală, instituind dorința și domnia dorinței, gândirea lui Nietzsche, credea el, ducea În chip natural la nazism. Vechimea și diplomele l-ar fi Îndreptățit pe Cohen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Îndărătul ochelarilor mici și rotunzi; avea o privire de fanatic. Bruno Îl ascultase distrat. După spusele individului, mișcarea apăruse În Germania; se inspira desigur din nu știu ce opuri de alchimie, dar era legată și de mistica renană. Chestii pentru poponari și naziști, se pare. „Vâră-ți crucea În cur, tataie...”, se gândi visător Bruno, trăgând cu coada ochiului la fundul neveste-sii - o frumusețe -, care Îngenunchease lângă aragazul de voiaj. „Iar la urmă vâră-ți și roza...”, Încheie el În gând, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
se Întoarcă la Noyon. — Va trebui să-i trimit niște bani lui fiu-meu, spuse ea. Mă disprețuiește, dar sunt silită să-l mai suport câțiva ani. Mă tem numai să nu devină violent. Se Întâlnește cu tipi dubioși, musulmani, naziști... Dacă ar muri Într-un accident de motocicletă aș suferi, dar cred că m-aș simți mai liberă. Era deja septembrie, găsiră fără greutate o cameră. Complexul naturist de la Cap d’Agde, divizat În cinci clădiri construite În anii 70
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
doar niște orgii galante; se pare Însă că deranjau rândunicile de mare. Rândunicile de mare sunt un soi de vrăbii. Futu-le-n cur de vrăbii! se Însufleți Bruno. Vor să ne interzică sexul În grup și brânza de oaie, naziștii! Iar socialiștii sunt complicii lor. Sunt Împotriva oilor pentru că oile sunt de dreapta, În timp ce lupii sunt de stânga; totuși, lupii seamănă cu ciobăneștii germani, care sunt de extremă dreaptă. În cine să te mai Încrezi? Clătină cu tristețe din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
o expunere de Înaltă calitate asupra notelor trimise de Keynes prietenilor săi. Ravelstein Îl prețuia pe Hayek mai mult decât pe Keynes, ca economist. Keynes, aprecia el, exagerase duritatea aliaților și făcuse oarecum jocul generalilor germani și, mai târziu, al naziștilor. Pacea de la Versailles fusese mult mai puțin punitivă decât ar fi trebuit să fie. Năzuințele războinice ale lui Hitler, din 1939, nu se deosebeau de cele ale Kaiserului, din 1914. Dar făcând abstracție de această serioasă eroare, Keynes avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
a se adresa direct marelui public. În fond, există milioane de oameni care așteaptă un semn. Și mulți dintre aceștia sunt absolvenți ai universităților. Când ultragiații săi colegi Îl atacau, Ravelstein spunea că se simte asemenea generalului american asediat de naziști - la Remagen să fi fost? Când i‑au cerut să capituleze, răspunsul lui a fost: „Cotu’ și pișcotu’”. Firește, Ravelstein era mâhnit, cine n‑ar fi fost? Și nu se putea aștepta să fie salvat de vreun Patton universitar. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
felul ăsta Grielescu deviază conversația de la dosarul lui de fascist, comenta Ravelstein. Dar dosarul conține ce a scris el despre sifilisul evreiesc care infestează Înalta civilizație din Balcani. S‑a dovedit că Ravelstein a avut dreptate. Grielescu se asociase cu naziștii, nu cu forma mai blândă a fascismului italian. E greu de spus cât de implicată În politică fusese doamna Grielescu. Bănuiala mea este că În zilele de dinainte de război fusese doar o frumoasă elegantă, o cuconiță din Înalta societate. Ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu ucigașii? - Exact. Susținea că ar fi trebuit să‑mi dau seama. - Dar crima asta a avut loc după moartea lui Ravelstein. - Da. Și totuși a intuit just. Savantul ăsta faimos, Grielescu, spunea el, a fost, la urma urmei, un nazist. Încercând să mă extragă din caruselul Grielescu, Rosamund m‑a Întrebat: - Ce domeniu comun ați Împărțit voi doi, tu și Ravelstein? - Obișnuia să‑mi ofere citate din mine Însumi. Dezgropase o declarație pe care o făcusem cândva despre dezamăgirea modernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ajuns să văd numeroase tipuri de morți de toate vârstele așa cum îi surprinsese moartea, de obicei ținând în poală obiecte de valoare. Uneori veneau rudele celor morți să se uite cum săpăm. Și ele se arătau interesate. Cam atâta despre naziști și despre mine. Dacă m-aș fi născut în Germania, bănuiesc că aș fi fost și eu nazist, că i-aș fi cotonogit pe evrei, țigani și polonezi, că i-aș fi lăsat pe morți să zacă sub troiene din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
el că ar conține. — Arată-le la toți ticăloșii ăia care se mulțumesc cu orice! a strigat el seara trecută. Spune-le-o verde-n față la toate brichetele alea împăcate cu soarta lor. Prin brichete înțelegea oamenii care atunci când naziștii veniseră la putere nu făcuseră nimic ca să-și salveze viețile lor sau ale altora, care se arătaseră gata să meargă supuși până la camerele de gazare, dacă așa voiau naziștii. O brichetă este, bineînțeles, o formă obținută prin presarea pulberii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
alea împăcate cu soarta lor. Prin brichete înțelegea oamenii care atunci când naziștii veniseră la putere nu făcuseră nimic ca să-și salveze viețile lor sau ale altora, care se arătaseră gata să meargă supuși până la camerele de gazare, dacă așa voiau naziștii. O brichetă este, bineînțeles, o formă obținută prin presarea pulberii de cărbune, personificarea însăși a comodității în privința transportului, depozitării și arderii. Arpad, confruntat cu problema de a fi evreu în Ungaria nazistă, n-a devenit brichetă. Dimpotrivă, Arpad și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
devenit și el germană. Scrie piese în germana, e căsătorit cu o frumoasă actriță germană și cunoaște o mulțime de granguri naziști cărora le place să se învârtească printre oamenii de teatru. Și a început să turuie la nume de naziști, mai importanți sau mai neînsemnați - pe care eu și Helga îi cunoșteam destul de bine. Nu că Helga și cu mine ne dădeam în vânt după naziști. Pe de altă parte, nici nu pot spune că îi uram. Formau un grup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
se învârtească printre oamenii de teatru. Și a început să turuie la nume de naziști, mai importanți sau mai neînsemnați - pe care eu și Helga îi cunoșteam destul de bine. Nu că Helga și cu mine ne dădeam în vânt după naziști. Pe de altă parte, nici nu pot spune că îi uram. Formau un grup mare și entuziast printre spectatorii noștri, erau oameni importanți în societatea în care trăiam. Erau oameni. Doar retrospectiv mă pot gândi la ei ca la niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
termin mai întâi povestea, zise el. Așadar tânărul ăsta știe că se apropie un război, își închipuie că America va fi de-o parte și Germania de alta. Prin urmare, americanul ăsta care până atunci nu fusese decât politicos cu naziștii, se hotărăște să se prefacă el însuși că e nazist și când izbucnește războiul rămâne în Germania și ajunge un foarte util spion american. — Știi cine sunt? am întrebat. — Bineînțeles, zise el, scoțându-și portvizitul și arătându-mi o legitimație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
ai parte numai de noroc, zise el, dar războiul ăsta nu va lăsa pe nimeni să-și vadă de-o meserie pașnică. Și-mi pare rău s-o spun, adăugă el, dar cu cât se înrăutățește mai mult treaba cu naziștii, cu atât mai puțin vei dormi noaptea ca un buștean. Vom vedea, am spus încordat. — Așa-i... vom vedea, zise el. De asta am și spus că n-o să-mi dai astăzi răspunsul definitiv. Îți vei trăi răspunsul. Dacă te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
încordat. — Așa-i... vom vedea, zise el. De asta am și spus că n-o să-mi dai astăzi răspunsul definitiv. Îți vei trăi răspunsul. Dacă te hotărăști să te angajezi la treaba asta, te descurci strict pe cont propriu printre naziști, străduindu-te să-ți croiești drum cât mai sus cu putință. — Fermecător, am zis eu. — Ei bine... un farmec există, zise el, vei fi un veritabil erou, cam de o sută de ori mai viteaz decât oricare om obișnuit. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
să devin spion. Principalul motiv era că eram un cabotin. Ca spion de genul celui descris de el, aș fi avut prilejul să fac niște roluri colosale. Aș fi păcălit o lume întreagă cu strălucita mea interpretare în rolul de Nazist, pe dinăuntru și pe dinafară. Și am reușit să-i prostesc pe toți. Am început să pășesc țanțoș de parcă aș fi fost omul nr. 1 al lui Hitler și nimeni n-a mai văzut omul cinstit pe care l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
erau o svastică, secera și ciocanul și steagul Statelor Unite. Desenasem cele trei simboluri cu săptămâni în urmă, la sfârșitul unei dispute despre patriotism avută cu Kraft. Ovaționasem entuziast pentru fiecare simbol, demonstrându-i lui Kraft ce înseamnă patriotism pentru un nazist, un comunist și un american. „Ura! ura! ura!“ exclamasem eu. Neobosită, Helga depăna firul povestirii, țesând o biografie la războiul nebunesc al istoriei moderne. A scăpat din detașamentul de muncă după doi ani, a zis ea, a fost prinsă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bine cum ne-ai servit pe noi, spuse el. Mi-am dat seama că aproape toate ideile pe care le am acum, care mă fac să nu mă rușinez de nimic din ceea ce poate am simțit sau am făcut ca nazist, n-au venit de la Hitler, nici de la Goebbels, nici de la Himmler - ci de la tine, zise el luându-mă de mână. Numai datorită ție n-am ajuns să trag concluzia că Germania înnebunise. S-a întors și s-a îndepărtat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]