1,466 matches
-
oarecare, ieșind de sub autoritatea legilor naturei, ne-am găsi la un moment dat față în față, fiecare cu individualitatea sa proprie, ne-am privi tot așa de nedumeriți și ne-am părea, unul altuia, tot așa de stranii și de neînțeleși, ca și cum nimic comun n-ar exista între noi. Mi s-a întâmplat să verific această fantastică ipoteză într-o împrejurare care n-a avut de altfel nimic deosebit în sine. Acum vreo zece-doisprezece ani, în timpul unei convalescențe, care m-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
curiozitate și de îndoială, explică de ce toate actele vieții mele poartă semnul pasiunei care le animă, și de ce iarăși, în unele împrejurări am abandonat atâtea lucruri înainte de a le fi dus la capăt, iar în altele am adoptat o rezervă neînțeleasă, adesea blamabilă o recunosc, de multe ori blamată chiar... Înțelege oricine însă, câte furtuni au trebuit să bântuie sufletul meu la vârsta aceea (nu în totul atât de frumoasă cât pare) de care vorbesc; și în câte erori și excese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
modernizării partidului conservator, a asimilării lui la starea socială actuală a României... Am neclintita convingere că România are nevoie de un partid conservator, democratic în compoziția sa, progresist în tendințele sale, reprezentând cu fermitate ideile de conservațiune socială..." Ce ciudate, neînțelese ne par azi cuvintele acestea... N-a trecut decât un sfert de secol de atunci și ele arată atât de vechi! Totuși, pentru starea de spirit și starea socială în care ne aflam atunci, pentru mentalitatea curentă și pentru aptitudinea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
nu acuz pe nimeni. Gândul meu e prea plin de tristețe, pentru toată zădărnicia lucrurilor pe care le privesc, pentru ca să mă cred în drept să de a judeca pe semenii mei, în gestul cărora văd bine că se afirmă puteri neînțelese și nebiruite. Nu fac decât examenul conștiinței mele proprii; nu fac decât să explic procesul convingerilor și atitudinei mele; pentru ca toți cei care ar crede că pot găsi ceva de învățat din aceste lucruri, să le cunoască și să mediteze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
mai clar e mai ales uimirea, stupoarea, pe care mi-a provocat-o vestea morții lui neașteptate; și, împreună cu ea, lumina clară, diafană, incomparabilă din dimineața aceea de Septembrie, în a cărei infinită dulceață moartea aceasta mi-a părut mai neînțeleasă încă, mai absurdă decât era de fapt în raport cu cauzele ei presupuse. Paul Zarifopol. ("Adevĕrul literar" din 13 Mai 1934.) Pe Paul Zarifopol l-am cunoscut în timpul în care-mi pregăteam licența la Iași. Eram de o seamă; tineri, firește, adică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
stabilise la Constanța... Pe Dim. A. Teodoru, intelectual fin, a cărui moarte accidentală, stupidă, a fost de curând comemorată în cerc destul de restrâns. Pe Const. Teodoru, în literatură C. Ghindă, spirit scânteetor, a cărui moarte violentă îmi pare încă tot atât de neînțeleasă ca și atunci când a avut loc. Pe Miereanu, unul din cei mai vechi ziariști ai Iașului, prieten încercat și plin de devotament. Pe doctorul Panaite Zosin, una din inteligențele cele mai agere, unul din oamenii cei mai culți, unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
la rândul lui, masca adevăratul cod, cel care spunea povestea reală? Cine era Bidileanu Ovidiu: un proletcultist romantic, adormit douăzeci și trei de ore și-un sfert, cu jumătate de creier trimițându-l să pedaleze pe străzi? sau un sportiv neînțeles, vioi și treaz, cu cealaltă jumătate dispusă să-l facă să toarne poezii? Oricât mă străduiam eu să-l plimb dintr-o parte într-alta, Lepidopteros nu-mi putea răspunde la întrebări. Mă simțeam ca-n documentarul științific despre Pompei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
până nu băteai cu mănușa în ele de trei ori. Străinul nu făcea parte din familie, cu-atât mai puțin din timpurile alea glorioase. Și totuși, acest Shakespeare digital mi-era prieten, vărsându-și trădarea, furia și răzbunarea cu iscusința neînțeleasă a lui Richard III. Povestea lui se dovedea curată și mincinoasă, exact ca gândurile mele. L-aș fi iubit ca pe-un frate, înainte să-l înjunghii. Așa arăta impostorul. L-aș fi extras din regatul lui cibernetic și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
zgomotele din jur. Căruțele erau trase la fel de repede, poate de cai odihniți. În jurul lor călăreau aceiași luptători urâți și sălbatici, cu benișuri verzi pe capetele rase, cu arcuri mici la spate și scuturi rotunde la umăr. Vorbeau răstit o limbă neînțeleasă. În căruță se aflau destule merinde, iar Ștefănel se grăbi să guste din pâine, din nuci și din prunele uscate. Nu știa ce are de făcut, dar știa ce nu poate face defel: să iasă din ascunzătoarea În care intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
se află și ce se petrece cu el. Nu reuși. I se părea că e dus dintr-o noapte În alta, ca Într-o alunecare fără rost, iar acest drum era lung și amețitor. Prin minte i se amestecară imagini neînțelese. Un chip urât, cu ochii mijiți, cu o coroană albă pe cap, rotindu-se În jurul lui și rostind un soi de descântece Într-o limbă guturală. Gustul unor băuturi fierbinți, din ierburi fumegânde. Cădere În somn. Frig. Apoi miros de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
privesc mai Îndeaproape? Medicul păru flatat. - Prego, signore... Căpitanul se aplecă asupra rănitului. Rana era bine Înfășată și părea a nu mai sângera, dar Întregul umăr se umflase și avea o culoare vineție. Contele avea ochii Închiși, dar murmura ceva neînțeles. Oană se Întunecă la chip. Nu era timp de pierdut. Încercă să-și amintească ceva. Da, când plecase, nu luase din casă nimic altceva decât spada. Deci leacurile Împotriva otrăvii rămăseseră ascunse undeva În camera care era acum a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
dreptate. Își amintea, destul de vag, figura unui călăreț În fruntea unui corp de oaste, săritura calului peste un obstacol, poate o căruță, poate altceva, mișcarea simplă a brațului scoțând sabia, strigătele oștenilor, care acum i se păreau Într-o limbă neînțeleasă, apoi totul se amestecă În memorie, văzu același om Într-o curte largă, mărginită de o pădure, un chip cunoscut care Îi zâmbea, o față deschisă, senină, cu ochi albaștri ca ai lui, deschizând brațele spre el și spunându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
cu cei doi aflați În pridvor. Se târî cu prudență până la liziera crângului. Se afla la mai puțin de zece pași de cercul spahiilor, dar toți stăteau cu spatele la el, urmărind și ei mișcările din curte. Brusc, acolo se Întâmplă ceva neînțeles, tătarul năvăli asupra căpitanului, ienicerii Îl opriră, dar arcașii traseră. Simion Își ținu răsuflarea. Nu era nici o Îndoială. Căpitanul fusese lovit. Nu căzuse Încă, dar avea săgeți În umăr, braț și picior. -Dumnezeule... murmură Simion, Înfiorat. Dumnezeule mare... ce-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
-și imagineze drumul Înapoi. Dar gândurile n-o ascultau. Nu exista nimic În afară de o singură imagine. Tatăl ei, Întins pe catafalc, dincolo de viața pământească, așteptând-o. Urcă În șaua lui Murguleț fără un cuvânt. Departe, dincolo de Nistru, vacarmul unei lupte neînțelese Încetă, ca respirația unui muribund care ar vrea să spună că pleacă, dar știe că e deja plecat. 18 iulie 1476, Murgeni. Apusul soarelui. Din marginea pădurii, casa familiei Litovoi se vedea Într-o lumină roșiatică, ce aluneca Încet spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
lui Ștefan și ale lui Vlad Împinseseră, pas după pas, cea mai mare oaste a lumii dincolo de frontierele Moldovei și Țării Românești. A treia minune fusese scufundarea flotei care sosea pe Marea Neagră, cu misiunea de a relua luptele. O catastrofă neînțeleasă și explicată de Ștefănel scurt, În stilul lui asiatic de a vorbi: „A venit furtuna”. Tânărul desenase, apoi, pe pământ, o ideogramă. Singurul care o Înțelese fusese Alexandru. „Vânt deasupra unei mări Întunecate, cădere a luminii În haosul Începuturilor”. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Poporul capitalei să nu mai fi voind a suporta sarcinile ce i se impun și să amenințe pe patrioți în genere, precum prinsese a amenința pe patriotul Rîmniceanu îndeosebi în localul primăriei? Lucrul ar fi nou în analele țării, căci neînțeles ar rămânea cum să se poată revoluție în timpul când Caradalele și Serurii sunt în plină putere, cum să se poată mișcare când cei cari au meseria de-a înscena mișcări se află tocmai în pita lui Vodă, ca șoarecele fabulei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
într-o altă zi, fiind în aparență fără nici un atac de friguri, împăratul se întoarse fără veste către doctorul, care era singur prezent: " Amice, strigă el, ce faptă, ce îngrozitoare faptă! Și el fixă asupra medicului o privire teribilă și neînțeleasă. D. Wylie adauge că prin aceste cuvinte s-a început delirul; apoi el mai declară că " Nu-și poate permite să intre într-alte amănunte asupra originii afecțiunilor morale ce le simțea împăratul ". Alexandrul I n-avea fii - cată să
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
crezătoare, aibă și adevărul partea lui, o parte mică, neînsemnată, nebăgată în seamă de zgomotul muzicei și de lumina făcliilor, de strigătele de bucurie, dar o parte esențială și salutară. Adesea manifestările intensive de bucurie lasă în suflete un gol neînțeles, momente în care omul își simte izolarea și nimicnicia. În acele momente, adevărul bată cu degetul la poarta conștiințelor ce au răspunderea stării de lucruri și arăte-le calea adevăratei mântuiri. [10 mai 1881] ["DUPĂ CUM SE VEDE... După cum se vede guvernul
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
vor deveni poate cetățeni buni ai acestui stat. Dar ca de dragul lor să ucidem oamenii noștri {EminescuOpXII 239} proprii, ca de dragul luxului, desfătărilor, înlesnirilor de trai să compromitem existența fizică și morală a rasei române, iată ceea ce e neauzit și neînțeles. Poporul nostru e pe calea de a ajunge ca fellah din Egipet. Totul e străin acolo afară de mizerie. Numai ea e națională, e egipteană. De aceea o repetăm: "Moldova (și Țara Românească peste 25 ani) e 'n pericol de a
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
ale Țării Românești, ci în contra celor neistorice. E o luptă comună, la care tot neamul românesc ia parte în mod instinctiv, cucerind bucată cu bucată bunurile lui naționale. Azi e limba, pe care aceste stârpituri o prefăcuseră într-o păsărească neînțeleasă, mâni va fi poate organizația socială, poimîni biserica și școala, una câte una. Totul trebuie smuls din mâna acestor oameni c-o înnăscută incapacitate de-a pricepe adevărul și lipsiți de posibilitatea patriotismului: totul trebuie dacizat oarecum de acuma-nainte
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cuviință să scoată o gazetă de opoziție. Nedeprinși a lua în serios politica paraponisiților, n-am dat nici o atenție încercărilor stilistice ale lui Nae Postuleanu, proprii poate pentru a fi citite de Millo, cu arta de-a apăsa asupra neologismilor neînțeleși și a escentricităților retorice, decât de-a lumina publicul în vro cestiune oarecare. În unul din cele din urmă numere d. N. Basarabescu se încumetă a consacra chiar un articol teoriei noastre etnologice. Ne pare rău că trebuie să-i
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
responsabilitatea proprietarilor de a avea grijă de bunurile restaurate, Încredințând atribuția de păstrare a bunurilor de patrimoniu, care va aduce la cunoștință restauratorului ulterioarele modificări survenite În timp. Expert-restaurator Maria Nimerciag Restaurarea icoanei „Maica Domnului cu pruncul” Multă vreme ignorată, neînțeleasă sau contestată, În ciuda unui trecut marcat de prezența ei, icoana autentică este redescoperită astăzi de către omul modern, căruia Îi revelează adevăratul chip al lui Dumnezeu, prea multă vreme ascunsă de mistificările artei religioase antropomorfe. În avalanșa de reprezentări vizuale ce
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
mirare nu e, căci nici profesorii lor n-o știu uneori. Astfel - ex omnibus aliquid, ex toto nihil - apucând din toate câte ceva, dar neștiind nimic în fond, supunîndu-și memoria la învățarea pe de rost a mii de mii de cuvinte neînțelese, elevul român se distinge cu drept cuvânt prin lipsa de interes pentru învățătură. De unde să-și aibă un asemenea interes când profesorii nu-l au în cele mai multe cazuri, de unde să aibă iubire pentru obiect când așa-numita datorie ce și-
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
nu fie cea mai potrivită pentru a administra unui popor adevăruri morale atât de abstracte încît nu s-a aflat om cugetător care să le afle rațiunea suficientă altundeva decât tot acolo, unde-l pune și biserica, în Cineva pururea neînțeles ființei omenești, superior curgerii vremilor și legilor spațiului? Se zice că o mumă care privește icoane frumoase va naște un copil {EminescuOpXI 469} ["ONORABILII NU POT FACE DEOSEBIREA... "] 2255 Onorabilii nu pot face deosebirea daca un deficit este real sau
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
acestora se răsfrâng atât asupra elevului, cât și asupra profesorului . Elevul este determinat să gândească, să lucreze efectiv întreaga oră, să se controleze, să ia o anumită at itudine, să aplice anumite cunoștințe la condiții noi, să revină asupra aspectelor neînțelese. Profesorului îi oferă între altele, prilejul de a cunoaște ritmul de lucru al clasei, al fiecărui elev în parte, natura greșelilo r făcute de elevi, reacțiile acestora în fața greutăților sau a succeselor. Activitatea profesorului în ansamblu, capătă un conținut nou
Repere teoretice şi practice privind evaluarea continuă la clasă by Liana Jescu () [Corola-publishinghouse/Science/91648_a_93261]