562 matches
-
000 din totalul de 6.000 de locuitori). Un incendiu devastator distruge aproape tot vechiul cartier Palanca Mare, cel mai grav afectat de epidemie. Epidemiile de holeră și ciumă s-au repetat la diferite intervale. Cimitirul înființat în 1723 ajunge neîncăpător și în anul 1749 este sfințit un nou cimitir, pe locul actualului Parc Central. Și acesta se umple până în anul 1771, când este închis. În 1831 și 1836 o nouă epidemie de holeră se abate asupra Timișoarei, împuținând ulterior numărul
Istoria Timișoarei () [Corola-website/Science/301437_a_302766]
-
de mineralogie și un ierbar. În anul școlar 1852-1853 liceul avea 184 de elevi, dintre care 41 germani, 66 unguri, 45 sârbi, 26 români, 4 croați și 2 sloveni. În 1867 limba de predare devine cea maghiară. Treptat, liceul devine neîncăpător și se construiește un altul, cel care acum este Colegiul Național Constantin Diaconovici Loga. Liceul piariștilor rămâne liceu confesional romano-catolic, iar numele sub care va fi cunoscut este „Liceul Piarist”. Locul pe care era construită clădirea liceului era mic. În urma
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
Electrotehnică, nou înființată, motiv pentru care ansamblul era apelat cu numele de "Electro". Tot în clădirea bibliotecii a fost mutată și o parte a laboratoarelor Facultății de Chimie. În anii 1970, în urma dezvoltării domeniilor electronică și calculatoare clădirea liceului devine neîncăpătoare și se pune problema construirii unui nou sediu pentru Facultatea de Electrotehnică, sediu care va fi dat în funcțiune în anul 1976. În noul sediu este mutată cea mai mare parte a Facultății de Electrotehnică, motiv pentru care după această
Liceul Piarist din Timișoara () [Corola-website/Science/313023_a_314352]
-
de "Directoriul Arhidiecezei de Lvov", Parohia Cacica avea în 1867 în îngrijires spirituală un număr de 1.356 de catolici de rit roman. Până la sosirea aici a fraților misionariști în 1902, nu există alte date cu privire la situația parohiei. Biserica fiind neîncăpătoare și deteriorată, preotul Maurycy Kolankiewicz a inițiat în 1892 reconstrucția ei. Lucrările au fost tărăgănate multă vreme, atât din cauza lipsei banilor, cât și a birocrației autorităților austriece. Arhiepiscopul ad-personam Joseph Weber, episcop auxiliar de Lemberg (Lwów) și vicar episcopal pentru
Bazilica Adormirea Maicii Domnului din Cacica () [Corola-website/Science/313046_a_314375]
-
general și numit chestorul șef al Poliției române. În seara zilei de 17 decembrie, col. Corpodeanu a fost chemat de gen. Nuță, care i-a ordonat să se ocupe de transportul unor cadavre împușcate de la morga Spitalului Județean Timiș, devenită neîncăpătoare, la Institutul Medico-Legal (IML) din București. La ora aceea erau 56 de cadavre în morgă și, deși alimentarea cu curent electric nu era întreruptă, se afirma că nu funcționează camerele frigorifice. Col. Deheleanu, șeful lui Corpodeanu, a ordonat formarea unei
Operațiunea Trandafirul () [Corola-website/Science/314660_a_315989]
-
România, situată în satul Slătioara din comuna Râșca (județul Suceava) și înființată în anul 1993. Pentru deservirea necesităților religioase ale credincioșilor ortodocși din satul Slătioara a funcționat o bisericuță de lemn, construită în anul 1797, care a devenit cu timpul neîncăpătoare. În anul 1979, a fost numit ca paroh la Slătioara preotul Vasile Bostan. În condițiile în care statul comunist demola biserici și permitea cu foarte mare greutate construirea altora, iar în satul Slătioara o parte dintre credincioșii ortodocși trecuseră la
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
Misail Monahul, a clădit o biserică de zid în locul celei de lemn, adăugând și șase chilii, care au dăinuit până în 1920, pentru adăpostirea văduvelor sărace. Amenințată cu dărâmarea, Biserica Hagiu a fost renovată în 1831, cu ajutorul și contribuția enoriașilor. Devenind neîncăpătoare și ruinându-se, între anii 1872-1874 biserica Hagiu a fost reclădită din temelii, prin osârdia vrednicului preot paroh de atunci Ioan Călin zis Belciugățeanu, cu ajutorul ctitorului Radu Ștefănescu-Cavafu și a enoriașilor. Clopotnița a fost ridicată în anul 1936 prin concursul
Biserica Hagiu () [Corola-website/Science/313977_a_315306]
-
1895. La sud-vest de bisericuța de lemn se află un turn-clopotniță de lemn, de formă octogonală și cu un etaj, acoperit cu șindrilă. Pe măsura trecerii timpului, populația satului Frătăuții Noi a crescut, iar biserica de lemn s-a dovedit neîncăpătoare. În anul 1908 a fost înălțată în sat o biserică de zid. este construită în totalitate din bârne de stejar cioplite din grinzi despicate. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Edificiul are un acoperiș înalt, cu
Biserica de lemn din Frătăuții Noi () [Corola-website/Science/320439_a_321768]
-
la numai 38 de ani. Inițial, biserica ridicată din grinzi de lemn se asemăna cu vechile case țărănești din zonă, având o singură ușă, câteva ferestre, un turn înălțat pe naos și acoperiș din șindrilă. Între timp, edificiul a devenit neîncăpător pentru deservirea nevoilor spirituale ale populației în creștere din localitate. Prin urmare, în 1830 locuitorii satului au desfăcut biserica până la temelie, au adăugat-o, dublându-i practic dimensiunile, și au construit-o pe același loc. În prezent, în interior există
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
care au fost topite. La sud-vest de bisericuța de lemn se află un turn clopotniță din lemn, de formă pătrată și cu un etaj. Pe măsura trecerii timpului, populația satului Costișa a crescut, iar biserica de lemn s-a dovedit neîncăpătoare. În anul 1992 a fost înălțată în sat o biserică de zid. este construită din bârne de stejar cioplite din grinzi despicate. Ea se sprijină pe un soclu din piatră de râu. Edificiul are un acoperiș înalt, cu pante repezi
Biserica de lemn din Costișa () [Corola-website/Science/320502_a_321831]
-
cu numele de Vasile, moștenea o jirebie (o fâșie îngustă de pământ) de la biserică la deal, spre Bodea. Cronicile parohiei atestă ca slujitori ai acestei biserici pe următorii preoți: Ca urmare a creșterii populației, mica biserică de lemn a devenit neîncăpătoare și atunci obștea a hotărât să construiască o biserică mai mare, iar biserica veche să se desfacă și să se dăruiască comunității ortodoxe din Bucșoaia. Astfel, la 18 mai 1855, după săvârșirea unei liturghii de către parohul Teodor Ianovici, cu participarea
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]
-
a fost construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către nemțeni, adică de gospodarii de pe moșia Mănăstirii Neamț. Vechea biserică se găsea lângă actuala biserică din satul Bărăști, unde se mai găsesc urmele sfântului altar. Aceasta a devenit cu timpul neîncăpătoare, iar preotul Petru a început construirea unei noi biserici de lemn, fiind ajutat și de locuitorii satului. Construirea noului lăcaș de cult, cu hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, a fost finalizată în anul 1808, biserica fiind sfințită la 15
Biserica de lemn din Boroaia () [Corola-website/Science/317123_a_318452]
-
iar la partea superioară a ușii diaconești este înscris anul "„1791”". Pe scheletul de lemn al catapetesmei sunt înscriși și autorii picturilor ("„Am zugrăvit de Toader Zugravu și Maria această Catapeteasmă”"), precum și cei care au contribuit la procurarea lor. Devenită neîncăpătoare, biserica a fost extinsă prin adăugarea unui pronaos, după cum atestă o inscripție aflată pe o friză de icoane aflate pe peretele despărțitor: "„s-au mărit Dumitru Sosnovici paroh, 1825”". Extinderea bisericii se pare că nu a fost suficientă. Unii autori
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
piatră cu următoarea inscripție: "„Aciastă sf(â)ntă cruce sau făcut cu cheltuiala robului (lui) Dumnezeu Ioan Moroșan din Horodnic de Sus spre pomenire (în) veci. 1854”". Cu timpul, la sfârșitul secolului al XIX-lea, biserica de lemn a devenit neîncăpătoare pentru obștea locală. În septembrie 1888, pe spezele „anlistului” comunal Zaharie Zub, a fost zidit un turn clopotniță cu două etaje la intrarea în cimitir. În anul 1899, a fost construită în apropiere de biserica de lemn o biserică de
Biserica de lemn din Horodnic de Sus () [Corola-website/Science/317136_a_318465]
-
1814 s-a clădit o nouă biserică de lemn în centrul satului, cu hramul "Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan", iar vechea bisericuță de lemn a devenit biserică de cimitir. Cum și noua biserică de lemn, lărgită în 1858, a devenit neîncăpătoare, în perioada 1910-1921 s-a ridicat un nou lăcaș de cult din cărămidă cu stâlpi din beton armat, după modelul Bisericii „Sfânta Sofia” din Constantinopol. Biserica de lemn din centrul satului a fost vânduta sătenilor din Burla. În anul 2007
Biserica de lemn din Horodnic de Jos () [Corola-website/Science/317135_a_318464]
-
navetiști. Trenurile Regio au cea mai mică viteză medie ( în 2004), au cele mai slabe condiții (de obicei cele mai vechi vagoane dar uneori și Săgeata Albastră) și au o reputație ca fiind foarte lente, aglomerate, murdare și de obicei neîncăpătoare dar și tarife mult mai reduse decât celelalte tipuri și ranguri de tren. Trenurile Regio circulă pe rute locale și, de obicei, opresc în fiecare stație, cu rare excepții. Există totuși și trenuri Regio care circulă pe distanțe medii și
CFR Călători () [Corola-website/Science/317830_a_319159]
-
și numele naționalei redat cu caractere latine în engleză (ex: 2006 Italy). Până în 2006 nouă câștigătoare au fost inscripționate pe trofeu si nu se cunoaște intenția FIFA referitoare la acest aspect pentru momentul în care placuța de la bază va deveni neîncăpătoare, lucru previzionat după ediția 2038 cel puțin. Noile reglementari FIFA, spre diferență de predecesorul regulament, stabilesc faptul că trofeul original nu mai poate fi deținut permanent, el rămânând în posesia FIFA. Echipele câștigătoare ale turneelor finale primesc o copie care
Trofeul Campionatului Mondial de Fotbal () [Corola-website/Science/319774_a_321103]
-
să se desfășoare în Rădăuți. În 1962, funcționau în localitate trei sinagogi. Prima sinagogă din Rădăuți a fost construită în anul 1830 de către Eliahu Gewölb, în centrul orașului. Ca urmare a creșterii numărului de evrei din oraș, sinagogile au devenit neîncăpătoare, iar în anul 1880, în timpul vizitei împăratului Franz Joseph I la Rădăuți, o delegație de evrei i-a solicitat sprijinul. Aveau nevoie de un teren pentru a construi o mare sinagogă. Împăratul și-a dat acordul punând la dispoziția comunității
Templul Mare din Rădăuți () [Corola-website/Science/316574_a_317903]
-
la 30 septembrie cu solemnitate; - autoritatea comunală să numească deocamdată doi profesori (Gh. Pădure și C.Copăcineanu). Propunerile au primit aviz favorabil abia la 20 octombrie 1872. Gimnaziul a funcționat la început în clădirea Școlii nr. 1, dar aceasta devine neîncăpătoare în 1875, odată cu creșterea numărului de clase. Abia în anul școlar 1881-1882 activitatea școlară se va desfășura sub auspicii mai bune când întreaga clădire rămâne Gimnaziului și profesor de istorie este numit George Radu Melidon. Acesta, vreme de 28 de
Colegiul Național „Roman Vodă” din Roman () [Corola-website/Science/315237_a_316566]
-
trei sinagogi, printre care și Sinagoga de pe strada 1 Mai nr. 31. Prima sinagogă din Rădăuți a fost construită în anul 1830 de către Eliahu Gewölb, în centrul orașului. Ca urmare a creșterii numărului de evrei din oraș, sinagogile au devenit neîncăpătoare, iar în anul 1880, în timpul vizitei împăratului Franz Joseph I la Rădăuți, o delegație de evrei i-a solicitat sprijinul. Aveau nevoie de un teren pentru a construi o mare sinagogă. Împăratul și-a dat acordul punând la dispoziția comunității
Sinagoga de pe str. 1 Mai nr. 31 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/318770_a_320099]
-
rectificarea râului Dâmbovița, insula Sfântul Elefterie a dispărut, iar în locul său și-a făcut apariția cartierul Cotroceni. În acest cartier, care cunoaște o maximă dezvoltare după primul război mondial, se construiește biserica Sfântul Elefterie cel Nou, atunci când vechea biserică devine neîncăpătoare pentru desfășurarea activităților parohiale.Consiliul Parohial al bisericii vechi a hotărât, în "Aula Mare" a Facultății de Medicină, pe 29 aprilie 1934, construirea unei noi biserici. Piatra de temelie a Bisericii Sfântul Elefterie Nou a fost pusă în ziua de
Biserica Sfântul Elefterie Nou din București () [Corola-website/Science/318814_a_320143]
-
află următoarea inscripție: "„În anul de la Hristos 1776 Petru (P)opoviciu”". Conform cronicii parohiei, Petru Popoviciu este considerat a fi primul preot al bisericii. Pe măsura trecerii timpului, populația satului Lămășeni a crescut, iar biserica de lemn s-a dovedit neîncăpătoare. În primul sfert al secolului al XIX-lea a fost înălțată în sat o biserică de zid. În secolul al XX-lea s-au efectuat o serie de modificări ale edificiului de lemn, care au alterat aspectul inițial al construcției
Biserica de lemn din Lămășeni () [Corola-website/Science/320340_a_321669]
-
din 1871, ocazionate de sărbătorirea a 400 de ani de la rectitorirea Mănăstirii Putna de către Ștefan cel Mare, un eveniment care a mobilizat la Putna elitele culturii românești. Ca urmare a creșterii numărului de credincioși, vechea bisericuță de lemn a devenit neîncăpătoare. Temându-se că lăcașul de cult s-ar putea prăbuși, primarul satului Putna și epitropul Elisei Bicu, o sprijină cu pari de lemn. În acest timp, el cere sprijinul Fondului Bisericesc al Bucovinei și astfel, în 1900, începe să se
Biserica Nașterea Maicii Domnului din Putna () [Corola-website/Science/320372_a_321701]
-
Ionășeni o biserică cu hramul "Nașterea Maicii Domnului", care a devenit biserică parohială a localității. Bisericuța de lemn din livadă a rămas doar cu rolul de capelă pentru nevoile curții boierești, aici slujindu-se doar sporadic. Deoarece această biserică devenise neîncăpătoare pe măsură ce populația satului creștea, în anul 1925 s-a construit în centrul satului o nouă biserică cu hramul "Sf. Constantin și Elena", care a preluat rolul de biserică parohială, iar cea din cimitir a rămas doar pentru prohodirea morților. În
Biserica de lemn din Ionășeni () [Corola-website/Science/320552_a_321881]
-
localitate trei sinagogi, printre care și Sinagoga de pe strada Topliței nr. 10. Prima sinagogă din Rădăuți a fost construită în anul 1830 de către Eliahu Gewölb, în centrul orașului. Ca urmare a creșterii numărului de evrei din oraș, sinagogile au devenit neîncăpătoare, iar în anul 1880, în timpul vizitei împăratului Franz Joseph I la Rădăuți, o delegație de evrei i-a solicitat sprijinul. Aveau nevoie de un teren pentru a construi o mare sinagogă. Împăratul și-a dat acordul punând la dispoziția comunității
Sinagoga de pe str. Topliței nr. 10 (Rădăuți) () [Corola-website/Science/320570_a_321899]