1,317 matches
-
și pline de așchii ale bărbatului. În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta. Misionarul rosti o rugăciune de dezlegare și se ridică din adăpostul de lemne. Omul îi mulțumi și se îndepărtă neîncrezător. Misionarul știa că va săvârși din nou același păcat. Chiar dacă se refugiaseră în părțile acestea, credincioșii creștini erau priviți cu răceală de confrații lor. Zilele în care luptătorii și orășenii se întreceau care mai de care să primească botezul trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și însoțitorilor săi. Somos Japoneses. Înseamnă „Noi suntem japonezi”. Nishi se întorsese în cabină vorbindu-le într-o limbă ciudată lui Tanaka și samuraiului care scriau în jurnalele de călătorie, fiecare așezat în felul său. Samuraiul îi aruncă o privire neîncrezătoare. — Nu veniți și dumneavoastră? Senior Velasco, tălmaciul, îi învață limba țării sale pe negustori. — Nishi, dacă noi, solii, ne amestecăm cu negustorii, o dată și o dată tot o să ne atragem disprețul spaniolilor, mormăi amar Tanaka. Dojenit în acest fel, Nishi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Nu trebuie să ne abatem din drum. După vreo două ore de mers, dintre munții pleșuvi din apropriere văzură înălțându-se drept ca un stâlp un fuior de fum negru. Căpitanul și Velasco își ridicară brațele oprind convoiul și cercetară neîncrezători împrejurimile preț de câteva clipe. Apoi încă un fir de fum se înălță dintr-un alt ungher. Zăriră un indian cu părul împletit, gol până la brâu, sărind ca un animal de pe o stâncă pe alta. Convoiul se puse încet în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
decât nici o altă țară. Japonezii nu pot fi supuși la fel ca indienii de aici. Neînțelegând limba și lăsați afară din cercul discuției, japonezii se uitau la globul pământesc înăbușindu-și căscaturile. Unul dintre oamenii de vază care ascultau încă neîncrezători vorbele lui Velasco despre Japonia le arătă Spania și nenumăratele sale colonii: España, si, España, le repetă el ca unor copii. În cele din urmă, le arătă picătura de pământ din coasta Chinei: Japon, zise el cu glas scăzut. — Dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Noi trebuie să mergem până la Veracruz... Vă însoțim noi! Japonezii știu să mânuiască puștile? — Știu să tragă cu pușca poate cu mai multă dibăcie decât voi. Sunt un popor călit în războaie. Moșierul și oamenii săi le aruncară niște priviri neîncrezătoare, dar nu ziseră nimic. Indianca îngenuncheată la poalele măslinului își ridică fața, își strânse copiii lângă ea cu amândouă brațele și scoase din nou un glas ascuțit ca de pasăre. Moșierul o ocăra. Ce zice? — Zice că i-am împușcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lor sunt nespus de gingașe și de fine, însă, le e cu neputință să înțeleagă lucruri mai înalte. De aceea, nici nu-și pot închipui Dumnezeul nostru care sălășluiește într-o lume mai presus de cea a omului. — Atunci... clătină neîncrezător din cap unul dintre episcopi, credincioșii japonezi care numărau într-o vreme patru sute de mii suflete... în ce credeau? Părintele Valente răspunse încet, cu privirile pironite în pământ: — Nu știu, și închise ochii îndurerat. Când împăratul a oprit învățătura creștină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
erau obiecte japoneze pe care le visaseră vreme îndelungată. Printre supușii care stăteau într-o altă cameră, erau chiar și unii care mângâiau stâlpii de lemn și plângeau. Egumenul și slujbașii ascultau povestirea lui Nishi despre meleaguri străine cu chipuri neîncrezătoare. Le povesti despre clădiri din piatră cu trei sau patru etaje și despre biserici care străpungeau văzduhul, dar era greu să-i facă să înțeleagă. Le povesti despre câmpurile sălbatice din Nueva España unde mergeai și mergeai, dar nu vedeai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
rămas pe la etajul unu, iar voi v-ați grăbit să veniți acasă și ați uitat de el. Cum era să uităm? spune mama. N-am uitat deloc. Sorin e aici cu noi. Vrei să-l vezi? Fugiți de-aici! Privește, neîncrezătoare, Sorina. Adică, în pachetul ăsta e fratele meu? Chiar el. Iar acesta nu e un pachet, este frățiorul tău înfășat în scutece, îi explică tata. Păi, așa mic?! La început, toți copiii sunt ca el, intervine bunica. Și tu ai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
vânzătorii ambulanți s-au năpustit spre ei. —Bani norocoși, dă bani norocoși, strigau toți. În mâini țineau animale de jad În miniatură. — Cred că prima vânzare a zilei le aduce bani norocoși, le explică Walter. Bennie Îi aruncă o privire neîncrezătoare. —Cum să fie asta prima vânzare din zi? E aproape două după-amiaza. Aha, de-aia Îi era foame. Căută În rucsac un Snickers. S-ar putea să fie, replică Walter. Nu cred că mint. —De ce nu? zise Dwight. — Nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
reporteri. Însă erau total dezamăgiți. „În cele din urmă, ceea ce am vrut să spun cu adevărat a fost șters și declarația redusă la jumătate.“ Altfel spus, reporterii „folosesc sau elimină din conversație părțile care le convin lor“. Deoarece oamenii erau neîncrezători, a durat ceva timp până au înțeles că intențiile și metodele mele sunt total diferite. Din păcate, unii nu au avut răbdare să mă asculte până la capăt. Am restricționat numărul de pagini, nu numai pentru a acoperi cât mai multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
dori să vă vorbesc. îmi acordați câteva minute? și îl invită cu un gest al mâinii să o urmeze. Ce avea de făcut? Nu intra în atribuțiile meseriei sale. Era un mesager al destinelor, nu un participant la ele. Privea neîncrezător pragul salonului ca pe un hotar al unui spațiu în care, o dată intrat, propriul său destin ar fi putut să fie schimbat. Intră totuși și se rezemă imediat de peretele de lângă ușă, frământându-și melonul în mâini. Doamna K puse
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
și o jumătate de mustață îl spionau prin crăpătura ușii. Bătrânul rămase uimit că un negustor primește astfel un eventual mușteriu. Pe cine cauți? Domnul Vanghele? Ce vrei?! M-ați chemat.... în legătură cu anunțul din ziar. Tu ești? și-l măsură neîncrezător. Credeam că nu mai vii. Ușa se deschise puțin, atât cât Bătrânul să se poată strecura cu greu înăuntru. în casă aerul era uscat și mirosea a caimac ținut în ulcele de pământ. Urcară o scară veche de lemn, fără
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
carotidă. Bourul mai aleargă în agonie câțiva kilometri cu buldogul înțepenit pe spinare, ca-ntr-o pașnică relație simbiotică, după care se prăvălește mort, fără să aibă habar cine și în ce fel l-a răpus. Ruprecht avea aceeași privire neîncrezătoare și același chip bont ca ale grafului. Oare această asemănare dintre stăpân și animal, pe care nu o observa pentru prima dată, se datora opțiunii inițiale când omul alege inconștient un animal care îi seamănă, fizic și temperamental sau era
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rătăciți, târgoveții făceau roată în jurul fotografului ambulant, care îi ademenea și îi trăgea de mânecă, explicându-le că se pot pricopsi cu un tablou "mai real ca realul", cu care puteau să-și minuneze logodnica, familia sau vecinii din sat. Neîncrezători și suspicioși, gospodarii se codeau, împingându-se unul pe altul, până când, câte unul mai îndrăzneț, suduind cu năduf de "paștele și grijania, care te-a plimbat cu sania", zvârlea căciula în țărână și câteva parale în cutia de tablă a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
întreagă, explicațiile asupra caracterului și a aspectului Irinei se rezolvaseră de îndată. Nu mai aveam curiozități. Dudu și Maia nu mă mai interesau. Tot grupul mi se clarificase de îndată ce cunoșteam bine o parte din el. Eram, de fapt, foarte încurcat, neîncrezător într-o legătură definitivă. În schimb, îmi pierdeam timpul și-mi limitam inutil probabilitățile de succes pentru mai târziu. Crezîndu-mă "aranjat" nimeni nu s-ar mai fi gândit la mine. Se făceau și glume, iar camarazii mei - mi se părea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
s-a îndepărtat de moară, alunecând spre Cavarna minusculă. Chiar la poarta casei, transfigurată de așteptare, mă întîmpină Ioana. E supranatural când vezi pe cineva complect în voia unui sentiment puternic. Îi privești fața, și fără nici o ezitare, oricât de neîncrezător ți-ar fi temperamentul, ai certitudinea că nu ți se ascunde nimic, că pentru clipa aceea măcar, nu există o minciună dedesubt. Ioana apăruse fără gesturi, căci se apropiau și alții de noi, cu ochii, cu gura, cu mâinile, cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mele de obiectivare, nu înseamnă aceasta o detașare? O încercare de a mă reface, de a fi iarăși întreg și nu aruncat spre toate vînturile? Cu toate frământările zilnice, se întîmplă în mine o refacere? Și din pricina aceasta, Ioana e neîncrezătoare la jurămintele mele? Întotdeauna, toți cei ce m-au cunoscut mai de aproape mi-au spus: ești un exagerat. Cuvântul este exact, dar trebuie aplicat numai la necazuri. Bucuriile nu știu să le prețuiesc și nici să le întrețiu. De
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dacă Marcion consideră că moartea Domnului este nedemnă de El Însuși, îi va spune că tocmai acest fapt nedemn îi este de folos („Îmi este de folos orice este nedemn de Dumnezeu“). Pe de o parte, face loc vocii celui neîncrezător în ceea ce el însuși spune. Pe de altă parte, aduce într-o altă lumină unii termeni, precum „nedemn“ în afirmația de mai sus. Prin locul lor în noua propoziție, răstoarnă complet sensul inițial. Dacă ceva „nedemn de Dumnezeu“ îmi este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
prin disprețul rușinii, rușinea mea este un bine, iar nebunia mea o fericire [probent bene impudentem et feliciter stultum]“ (V, 4). Sunt teribile aceste cuvinte, cu schimbarea neașteptată a sensului lor. Poți recunoaște aici atât vocea de la distanță a celui neîncrezător, cât și replica dată acestuia. Răs turnând logica obișnuită a gândirii, poate să afirme: „rușinea mea este un bine, iar nebunia mea o fericire“. Paradoxul este menit să-l tulbure pe cel căruia îi vorbește și să-l scoată din
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
spațiul vorbirii cu celălalt. Ele deschid către ceea ce, în ultimă instanță, se arată ca atare paradoxal. Altfel spus, evenimentul Întrupării nu este straniu doar pentru cei care îl văd nedemn de Dumnezeu. Nu înseamnă nebunie doar pentru cei sceptici sau neîncrezători. Ne amintim ce se spune în I Corinteni: înțeleptul să se facă nebun dacă dorește să fie cu adevărat înțelept („Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
timp, dincolo de PARADOX ȘI NONSENS 155 această motivație. La fel și în legătură cu sensul unor termeni ce apar scandaloși în vorbirea lui Tertulian. Sensul necomun la care accede nu provine doar din nevoi retorice, din polemica plină de pasiune cu cel neîncrezător. Ea conduce mult mai departe, spre a regăsi, atât cât este cu putință, însăși nebunia cuvântului Crucii. Să vedem acest lucru chiar prin cuvintele sale. Așa cum spune în V, 4: „Crucifixus est dei filius: non pudet, quia pu dendum est
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
despre sensul edificator al Întrupării. Reia apoi, în enunțuri lapidare, adevărul de credință (Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit, a murit și a înviat din mormânt). Îl reia în așa fel încât să valoreze ca paradox teribil și pentru cei neîncrezători. Protejează astfel scandalul Crucii și îl rostește din nou în fața oricui a auzit ceva despre acesta. În consecință, caută acele for mulări ce transgresează vizibil logica obișnuită. Nu afirmă pur și simplu că actul de credință este absurd în sine
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
dacă Marcion consideră că moartea Domnului este nedemnă de El Însuși, îi va spune că tocmai acest fapt nedemn îi este de folos („Îmi este de folos orice este nedemn de Dumnezeu“). Pe de o parte, face loc vocii celui neîncrezător în ceea ce el însuși spune. Pe de altă parte, aduce întro altă lumină unii termeni, precum „nedemn“ în afirmația de mai sus. Prin locul lor în noua propoziție, răstoarnă complet sensul inițial. Dacă ceva „nedemn de Dumnezeu“ îmi este de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
prin disprețul rușinii, rușinea mea este un bine, iar nebunia mea o fericire [probent bene impudentem et feliciter stultum]“ (V, 4). Sunt teribile aceste cuvinte, cu schimbarea neașteptată a sensului lor. Poți recunoaște aici atât vocea de la distanță a celui neîncrezător, cât și replica dată acestuia. Răs turnând logica obișnuită a gândirii, poate să afirme: „rușinea mea este un bine, iar nebunia mea o fericire“. Paradoxul este menit săl tulbure pe cel căruia îi vorbește și săl scoată din cercul înțelegerii
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
spațiul vorbirii cu celălalt. Ele deschid către ceea ce, în ultimă instanță, se arată ca atare paradoxal. Altfel spus, evenimentul Întrupării nu este straniu doar pentru cei care îl văd nedemn de Dumnezeu. Nu înseamnă nebunie doar pentru cei sceptici sau neîncrezători. Ne amintim ce se spune în I Corinteni: înțeleptul să se facă nebun dacă dorește să fie cu adevărat înțelept („Dacă i se pare cuiva, între voi, că este înțelept în veacul acesta, să se facă nebun, ca să fie înțelept
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]