623 matches
-
râzând, fluturându-și pletele negre, dansând frenetic, până în zori, când se retrăgea, palidă, ca o Sulamită epuizată de triumf și spaimă. Apăruse, în urmă cu vreo șase luni, uriașul șchiop și glumeț, Matus, misionarul sceptic, terorist și bețiv. Blând, dar neînduplecat în proiectele care amestecau metafore biblice cu o copleșitoare vitalitate laică, pragmatică. Amețeala puerilă și bărbătească si irezistibilă a pierdut-o pe vesela surioară, floarea familiei blestemate, frumoasa frumoaselor și îngerul gata să-și ardă aripile la focul veneticului. Farfurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
te sărute, cum spuneam În copilărie! Dacă Uniunea Europeană, e ca și tine, tot o ficțiune? Știi ce-nseamnă cuvântul, doar ți l-am spus de mult.,, -Scoate-ți-l dracului de acolo, mai repede! Mascatul, un uriaș de aproape doi metri, slujitor neînduplecat al legii, cu pistolul la cingătoare, clipește amenințător din ochi Ăde fapt singurii care i se vădă, de sub cagula neagră trasă pe cap. Are o respirație șuierătoare care se aude de la câțiva metri și bate din picior cu furie. Cotrobăie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
când se sărbătorea tocmai venirea mea? Oricum, trebuie să Îți spun că, la o oră rezonabilă, mă ridicam. Îți dai seama, cred, cât trebuia să lupt cu insistențele celorlalți, mai ales ale vărului Victor! Însă, atunci când atingeam punctul critic, deveneam neînduplecat. Urcam În camera mea și, uneori, chiar reușeam să adorm fără să Îmi mai fi luat pastilele. Cu atât mai tare mă indispunea cel care la un moment dat Îmi strica somnul... —Noaptea? — Ți-am mai povestit doar și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
privesc. în schimb, am închis ochii și m-am rugat ca Luke să plece, să moară sau ceva de genul ăsta. Ajunsesem lângă el exact în aceeași poziție în care stătusem mai înainte la marginea patului. în timp ce zăceam țeapănă și neînduplecată ca un cadavru, Luke a început să mă mângâie, dându-mi la o parte părul de pe ceafă. Oripilată de îndrăzneala lui, aproape că nici nu mai respiram. Cum își permite? m-am gândit furioasă. Ei bine, n-ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
promis! Numai fiindcă mi-ai forțat mâna. Am și eu dreptul să pun o condiție. Cam târziu. Nu crezi? Asta trebuia să o faci înainte de a-ți da cuvântul, domnule inspector. Nț! făcu Cristi clătinând hotărât din cap. O privea neînduplecat, așteptând să o vadă că se declară de acord cu solicitarea lui. Era decis să nu cedeze. Bine, așa voi face! spuse Ileana. Nu, nu-mi place așa. Ce-ți veni? Am acceptat condiția ta, deși nu procedezi corect, schimbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ai șatrei la spălat nisipul din râu. Zadarnic se tânguise nevastă-sa, smulgându-și hainele și rugându-l să le dea învoire să-l caute pe puradelul dispărut prin pădure. Starostele, care era și fratele lui taică-su, se arătase neînduplecat. O trimisese pe femeie să mestece mai departe în ceaunul cu mâncare iar lui, văzând că încearcă să ia apărarea pirandei, îi aruncase o privire fulgerătoare care îl determinase să-și înghită vorbele. De acum, gaborii se ocupă de căutare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
smucește din loc. Și atunci observ că bucata aceea de tencuială, unde au pictat-o pe ea, e singura care se scorojește. Se presară în firicele mărunte pe jos, pe podeaua bisericii, în fața altarului M-am trezit cu palma goală. Neînduplecat de goală și cu așternutul plin de zoaie sărate. Practic nu s-a întâmplat decât altceva că, în timp ce visam, mi s-a topit printre degete un cristal. Care totuși răsfrângea într-o oarecare măsură lumina. Revoluția se pripește. E aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
ea, ci numai ca să ardă reviste și negative. Răul de pe urmă a fost împiedicat de Alajos, care i-a trimis un tort de adio și scrisoarea aferentă. Tortul era, de la prima vedere, o capodoperă, dar Amália i l-a returnat neînduplecată, cu mesagerul. În schimb, a examinat scrisoarea toată noaptea. M-a întrebat chiar și pe mine dacă nu găsesc vreo urmă de batjocură în ea, dar am liniștit-o că nu, totul e cât se poate de serios. El, cofetarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
bune inspirații, pentru ficțiunile sale! El înțelesese pe deplin toate lucrurile și nuanțele, ce, numai cu o singură seară înainte, femeia i le povestise cu atâta înflăcărare și convingere, izvorâte atât din profunzimea misterioasă a sufletului ei, cât și din neînduplecata ostilitate, pe care o nutrea față de actorii trecutului ei. Societatea bolnavă - care își retezase singură acest nobil mădular, în persoana Mariei, în care se concentrase într-atâta adevăr și înțelepciune - se vede că este fără niciun leac sau speranță de
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
te rog! Luiza îi ascultă rugămintea și veni numaidecât cu un pahar plin, pe care i-l dădu Adrianei să-l bea. După ce-l bău tot, se mai liniști un dram. Această Luiza, trebuie notat, era tipul desăvârșit al persoanei neînduplecate, raționale și realiste din cale-afară, ce privește mereu totul rece și calculat, cu detașarea remarcabilă a omului care se știe, de departe, superior în situații delicate sau limită. Tocmai de aici, izvora la ea un dispreț cu totul suveran și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ai fost tu în locul ei și că, trăind, încă ești în puteri și poți munci! După aceste vorbe rostite pe un ton clar și categoric, urmă o scurtă tăcere generală. Adriana se uită cum nu se poate mai nedumerită la neînduplecata sa vecină, care părea că posedă câte un răspuns pregătit pentru orice întrebare, ce i s-ar fi adresat. Atunci, resemnată de tot și pierdută printre gânduri, Adriana spuse relaxată, în chip ușuratic, cuvintele pe care tindem să le rostim
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trădase pe față și chiar încerca să-l distrugă. Știind acest lucru, era acum nevoit să reflecteze puțin la sine însuși, în toiul agoniei. „Unde am greșit?“ se întreba Katsuyori. Deși, pe de o parte, își arătase, tot mai dârz, neînduplecatul spirit și ordonase întărirea mijloacelor defensive de pretutindeni, când îl primi pe Kaisen la noul său castel se arătă dispus să se autoanalizeze, ceea ce, pentru el, o atitudine nefiresc de calmă. Probabil, însă, că această schimbare venea prea târziu. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de departe cădeau, erau cu atât mai curajoși. Fie și de se rostogoleau până la pământ, atâta vreme cât își mai păstrau cunoștința, săreau în picioare și începeau să urce din nou. Soldații care veneau din spate strigau, cu admirație, la vederea curajului neînduplecat al camarazilor lor și escaladau zidul în urma lor. N-aveau să se lase întrecuți. Pe când se cățărau și cădeau și iarăși se suiau și se agățau de pietrele zidului, se părea că nimic n-ar fi putut ține piept furiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Demonului Shibata sunau găunos. Reveni în tabăra principală, care era deja atacată. „Ah,“ își spuse Katsuie, „mi-a sunat și mie sfârșitul...“ Văzându-și armata deznădăjduită, Katsuie își dădea seama de zădărnicia întregii situații. Totuși, spiritul său aprig îl împingea, neînduplecat, înainte, spre propria-i moarte disperată. Când începu să se crape de ziuă, prin tabăra părăsită nu mai erau decât câțiva cai și oameni risipiți, răzleți. — Stăpâne, pe-aici. Veniți un moment încoace. Doi războinici se agățară de-o parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
inamic mort. Ceea ce anticipa nu era prea departe de adevăr. Armata clanului Tokugawa care dăduse unității lui Hidetsugu o lovitură nimicitoare se năpustea acum, cu ferocitate, asupra propriei sale unități. Comandanții din clanul Tokugawa erau ei înșiși înspăimântați de forța neînduplecată a spiritului trupelor lor. Caii făceau spume la gură, chipurile oamenilor erau încordate cu îndârjire, iar armurile care veneau în valuri, se acoperiseră de sânge și praf. În timp ce forțele clanului Tokugawa presau din ce în ce mai aproape, intrând în bătaia armelor, Kyutaro privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
chelia lui lucitoare. Sunt spânzurații, bufonii, nebunii, toate în același timp. Au o masă rezervată la Cafeneaua Ororilor de pe malul Styxului. Spermatozoizi uriași, ca niște libelule antediluviene, le zumzăie pe la urechi; sunt forțați să mănânce cantaride cu pumnul, sub privirea neînduplecată a vechiului meu amic, Goering - poate că și Chatterley ar fi de acord să li se alăture, sau Piers Gaveston, de temps en temps. Eu sunt o veritabilă mină de informații falice, un puț foarte adânc, poate că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am putea reuși să ajungem la sănătatea pe care toți și-o doresc, o sănătate perfectă. Bolile, afecțiunile și problemele pe care le avem nu sunt, de fapt o pedeapsă de la Dumnezeu. Dumnezeu nu este un Dumnezeu crud, răzbunător, neiertător, neînduplecat. El ne iubește. Mult. Tocmai de aceea acestea sunt de fapt niște semnale de alarmă că am greșit, că ceva nu este în regulă. Ca să nu persistăm în greșeală și în păcat. Cei mai mulți oameni nu prețuiesc viața așa cum trebuie. Viața
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
ăla? — Mâine dimineață, John. Garantez. A sunat telefonul și eu am înjurat gros - dar era telefonul pe care îl aștepta Fielding. Spunk Davis. M-am întors la fereastră în timp ce Fielding lăuda și lingușea. — Exact așa cum am presupus. Shnexnayder a fost neînduplecat cu el. Înțelegi, Spunk îl urăște pe Nub cu patimă. E o poveste lungă. Fielding ridică moale din umeri. Așa că el a intrat în horă. Și Herrick a ieșit. — Bun, am spus eu, și credeam cu adevărat în ce spusesem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
îi vorbește despre dorința lui, la care Sergiu îi răspunde: „Ioana nu are talent! E prea spontană.“ „Ba ar fi fantastic s-o luăm în echipă, noi căutăm persoane spontane!“ nu s-a lăsat dramaturgul. Sergiu însă a fost de neînduplecat. Eu am înțeles imediat de ce nu voia. Nu se putea să fac eu teatru, iar el concerte. Ori eram cu el, ori îmi făceam de cap. Eu la Tokyo, el la New York. Ce căsătorie ar fi fost asta? În schimb
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
i-ar fi măcinat mult mai iute forțele, or, el vroia să reziste până la capăt, adică până când lucrurile s-ar fi lămurit în vreun fel. Până totul ar fi intrat în normal, mai precis. Deocamdată, acasă, Rebelul se dovedea la fel de neînduplecat. Dar, după cum arăta, se vedea limpede că e la capătul puterilor. Acum trebuia învins. Și G. știa cum. A hotărât să mănânce în hol, chiar în dreptul oglinzii. Cât o să mai rabde îndărătnicul? O să renunțe până la urmă; un stomac gol e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
română are cantitate. Horaz tratat ca Homer O Mercur, cu al cărui învăț deprinsul Amphion urni după cântec și stânca Și tu, liră-mi, care cu foc din șapte Coarde suna-vei. Templele, ospețele mari răsfeți tu Cânt la care neînduplecata Lide Plece-și urechea Ich brauche ein Lexicon zu Homer [2] 2292 Să cumpăr pe Tacit - juxta linea și să-l iau cu mine. Lecții de latină [3] 2257 Cumpăr Biblia în toate limbile pe cari vreau să le învăț
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
trebui să strige cel mai tare“. În încăperile imperiale secrete se petrecuse apoi un lucru din cauza căruia relația lui Tiberius cu Maștera începuse să se răcească. Încet-încet, viața Liviei devenise inutilă și singuratică, iar la funeraliile ei, de la care împăratul, neînduplecat, lipsise, un senator spusese ambiguu: „Toate zilele acestor unsprezece ani în care Tiberius a refuzat să-și vadă mama, Antonia, închisă în a sa domus, le-a numărat una câte una“. Antonia, depozitara inatacabilă a tuturor secretelor politice și intime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Fiule..., rosti Mișu Leibovici, dând să se ridice de pe scaun. Aronică se apropie de fratele său, Levi și îi întinse mâna. Levi îl privi lung și rămase neclintit pe scaunul său. Ii zise fără să ridice glasul, dar ferm și neînduplecat: Tinerii sioniști zac și acum în închisorile în care au fost aruncați, cu complicitatea unora ca tine!... Aronică tresări ca lovit de o palmă, se îngălbeni și își plecă privirea. Atunci Zalman Aron se ridică de pe scaun și, apropiindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
îi spuse. Căința este începutul mântuirii... Nimeni nu spuse nimic și se făcu din nou liniște. Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai departe nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit, cu capul căzut în piept, fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
nu o mângâie deloc. Știind povestea lor și înțelegând că nici unul dintre ei nu era fericit, am sfătuit-o pe Metafora să îl elibereze, deoarece lumea nu mai era ca la început, iar plăcerea de a-l avea aproape pe neînduplecatul Timp nu îi mai alina durerea ca odinioară. Spărgând astfel clepsidra cu puterea imaginației, Timpul a zburat, iar eternitatea s-a transformat în an, anul în lună, luna în săptămână, săptămâna în zi, ziua în oră, ora în clipă și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]