945 matches
-
-mbietoare...Doar pescărușii parcă plâng.... XXVIII. LA JOIE DE VIVRE, de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1938 din 21 aprilie 2016. La Joie de vivre... Nu m- ai învins, nefericire, Am sânge albastru în vine, Curge prin mine, în neștire Seva ce se numeste Cuvânt. În el îmi tot pun gânduri de bine Chiar de mai sufăr și- adesea, plâng. Curcubeul se arcuiește senin după ploaie Peste întreaga fire, pește caldul pământ. Bucuria din ochi strânsă din raza vioaie Mi
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
soarelee răsare din aceeași parte/ ce greu e să știi/ că atâtea vapoare/ ridică ancora în fiecare zi”, dictează tragedia existenței. „Ca un fluid”, poetul se insinuează în cuantele realului, în fluidele umanului - „...e atât de greu/ să curgi în neștire, mereu/ doar pietrele din râu o știu/ și eu”, curgerea fiind asociată trecerii. În plasticizarea ideii trecerii, Ion Iancu Vale dă concretețe abstractului prin asocieri revelatorii: „...și oul crăpase/ în cuibul moale al timpului...” Solitudinea îi apare ca o înstrăinare
SINGURĂTĂŢI ŞI REGĂSIRI de ANA DOBRE în ediţia nr. 2029 din 21 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374405_a_375734]
-
pierdere a noțiunii de timp în care cei doi se aruncaseră fără să țină cont de nici o regulă sau de vreun principiu. Apoi s-au pierdut și mai mult în povești, ca apoi să reia jocul cu timpul trecut în neștire. Astfel că nu au realizat că difuzorul și-a reluat emisiunea la ora cinci dimineața. Atunci Zmeurica a început să se îmbrace și i-a cerut lui Matei să-i urmeze exemplul. A deschis încet ușa mergând să-i spună
6 ZMEURICA; NOAPTEA ALBĂ de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374435_a_375764]
-
doi umeri ai mei, Lăsați-vă-n aripile primului vânt Care merge spre casa Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele, Gătește sub cumpăna zilei Pentru întoarcerea mea abia licărind, Un dor al ei. II Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
-vă-n aripile primului vânt Care merge spre casa Unde mama, cu mâna dreaptă-a surorii mele, Gătește sub cumpăna zilei Pentru întoarcerea mea abia licărind, Un dor al ei. II Și semințele trec în neștire peste artătură Și-n neștire brazdele rămân grele, Iar pâinea a crescut peste mejdină, Mirosind a ploaie măruntă. Aici sub snopul de raze, în mierea soarelui, Se-ntoarce amurgul în verdele dintr-o tulpină. Așteptând, trec nodurile nopții peste zări Și cocoșii își pregătesc cântecele
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
suflet cu destin aparte cinstești și duci o lumină un sărut spre infinitul zării târziu... flori rătăcite de vreme și proroci ce văd în pustiu scobind în trecutul ce geme doar Dumnezeu este viu! ...târziu... tu ,calmă iubire ,înflorești în neștire peste pământul verde necuprins ...târziu... ești doar o clipă de fericire care va pleca spre paradis viața e o împletire de dor necuprins! ...târziu... clipă e locul fantasmei de foc dragostea naște din esențe ad-hoc tragedii de legendă cuprind un
...TÂRZIU... de LUCIAN TATAR în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374520_a_375849]
-
tot mai aproape de adevăr când el, omul cade atingând esența Graalului gustând sângele propriei vieți înainte să prindă ultima luntre pe puntea încrederii în sinele sfâșiat de îndoială buzunarele sună goliciunea gândirilor care Te alungă Doamne din cer frământând în neștire pământul în picioarele tremurânde de unde atâta minciună când în Tine toate sunt toate coboară și urcă spre noi înălțându-ne înainte ca merele cuvintelor noastre să se fi copt în cuptorul în care Tu, zi de zi, clipă de clipă
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
nr. 1995 din 17 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Vineri, 17 Iunie 2016 Nu-i liniște în lume, nu-i pace, nici iubire Și Dunărea din cântec nu-i cum a fost, albastră, S-a-ntunecat afară și plouă în neștire Pe câmpuri, peste case, pe supărarea noastră... Tot mai străină-i țara dintre Carpați și Mare, Iar chipul ei de-o vreme în tot mai rău se schimbă, Unde ne sunt țăranii? nu mai avem tractoare Și lanurile parcă vorbesc
NU-I LINIȘTE... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373609_a_374938]
-
le făcurăm față La aste invadări ce sunt străine. Vă las un dulce grai moldovenesc Și țara asta ce e închegată. Cu sufletul viteaz dar românesc Să nu uitați aceasta niciodată. Strigă Ardealul că vrea răzbunare Pe cei ce, din neștire, l-au vândut. Și l-au supus mereu la închinare Toate acestea sigur au durut. Moldova dar și Țara Românească Demult doriră o unire sfântă. Cu Transilvania acesta strămoșească Ce-atuncea s-a voit să fie frântă. Nici Dobrogea n-
TESTAMENT de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2026 din 18 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373624_a_374953]
-
neîntrebata întrebare: de ce oare nemurirea ni se pare că ne-mbracă într-un anotimp ce firea nu-l admite, da’-l provoacă? de ce omul nu e om, roade să dea cu iubire nu știe să fie pom, să-nflorească în neștire?... Referință Bibliografică: Întrebări retorice / Mihaela Tălpău : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1616, Anul V, 04 iunie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Tălpău : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul
ÎNTREBĂRI RETORICE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374823_a_376152]
-
redutei Soarelui. Cum era în plină amiază, Soarele părea de neatins, în reduta sa din înaltul cerului. El zâmbea ironic la zădărnicia neputincioasă a celor de pe scenă. Dar strigătele înfierbântate ale călușarilor îl înfuriaseră și-l făceau să arunce, în neștire, cu sulițe de foc, atât în călușari, cât și în creștetele celor de pe câmpie. Desigur, lupta cu Soarele era inegală, deși furioșii călușari se avântau cu bețele spre el, iar picioarele lor săltau, de nu atingeau podeaua. Salturile lor păreau
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
a rămas încremenită. Chiar să fi vrut, nu ar fi reușit să miște un picior. Nu-și ridica privirea îngrozită din podea. Cu un braț încerca să-și ascundă sânii, cu palma și cotul, în timp ce pe celălalt îl apăsa în neștire între picioare. Strângea din dinți ca să-și blocheze plânsul. Observase că lui îi făcea plăcere s-o audă văicărindu-se, țipând ori plângând. Oricum, nu mai avea vlagă să țipe. Se simțea secătuită de putere. Singura fărâmă de voință era
EPISODUL 3, CAP. VISE SPULBERATE, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1628 din 16 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374816_a_376145]
-
de la Cerbul de aur!”, confundând probabil cu Mamaia, unde au fost nevoiți totuși să apeleze la mine de vreo 13 ori. Nu intru în dedesubturile afacerilor tenebroase (credeți că e întâmplătoare situația financiară dezastruoasă actuală? S-au aruncat bani în neștire, unii, se spune, s-ar fi și îmbogățit...), nu mă hazardez în supoziții, nici nu mă interesează, dar în epoca în care orice artist are un box-office public am înțeles că noi plăteam vedetele străine cu gajuri mult peste cota
OCTAVIAN URSULESCU. NEÎMPLINIRI TRANSGRESATE ÎN ŞANSA CONTINUĂRII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374903_a_376232]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > EXISTĂM, DECI... TRĂIM ! Autor: Virgil Ursu Publicat în: Ediția nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Între a SPUNE și a DOVEDI ! „Te iubesc” - formula-i chiar banalizată - Și zilnic spusă-i tare , în neștire!... Spunând doar „te iubesc” de fiece dată Fără s-o și simți, asta e iubire ?! De-aceea corect este să fii cine ești Pentr-un suflet tandru, și, -ntru Dumnezeu, ARATĂ-i dovezi clare cum că îl iubești, Nu-i
EXISTĂM, DECI... TRĂIM ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1836 din 10 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375063_a_376392]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > FÂȘII DE NEMĂRGINIRE Autor: Camelia Petcu Publicat în: Ediția nr. 2041 din 02 august 2016 Toate Articolele Autorului Fâșii de nemărginire Ai smuls din mine o nemărginire... ! Zadarnic gând te mântuie-n neștire, Când n-ai răspunsul lumii de-ntrebări, Al asfințitului de zile-n sărbători, Al cerului fâșii, din iarna lungă, Sub care sufletu-mi apune-n fugă... Ai spulberat în ochii mei mirarea Din care flori și-adapă ne-ntinarea! Destinul, strămutat
FÂŞII DE NEMĂRGINIRE de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/374047_a_375376]
-
într-un monstru lângă mine. Am oferit tot ce puteam oferi... Nu ți-a lipsit nimic, omule! Și te-am iubit atât de mult..." Simțea că se prăbușește, că ia foc și nu știa ce să facă. Privea hârtia în neștire fără să mai vadă cuvintele. După câteva minute a plecat la baie și s-a spălat cu apă rece. S-a șters grăbită și a pus de cafea. Cu țigara în mână, sorbind din ceașca încinsă, a luat hârtia și
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
cărarea celui așteptat,Gârboviți de viață, plans și de oftat!... VI. FÂȘII DE NEMĂRGINIRE, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 2041 din 02 august 2016. Fâșii de nemărginire Ai smuls din mine o nemărginire... ! Zadarnic gând te mântuie-n neștire, Când n-ai răspunsul lumii de-ntrebări, Al asfințitului de zile-n sărbători, Al cerului fâșii, din iarna lungă, Sub care sufletu-mi apune-n fugă... Ai spulberat în ochii mei mirarea Din care flori și-adapă ne-ntinarea! Destinul, strămutat
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
mărgele, Mai stăruie în ochii larg deschiși, Nestrămutați și palid indeciși, Spre care anotimpuri să mai spere, În care cer cu margini de durere... Citește mai mult Fâșii de nemărginireAi smuls din mine o nemărginire... ! Zadarnic gând te mântuie-n neștire, Când n-ai răspunsul lumii de-ntrebări,Al asfințitului de zile-n sărbători,Al cerului fâșii, din iarna lungă,Sub care sufletu-mi apune-n fugă...Ai spulberat în ochii mei mirareaDin care flori și-adapă ne-ntinarea!Destinul, strămutat acum
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
Romei, ce mult te-am iubit, fecioară a Sodomii/ să scrii cu inima? Mușchi doar și sânge, creierul este computerul -rânjet, Mâna - un os pentru câinii viitorului, numai talentul , Bunul poporului, numai iertarea cunoaște iubire, Piatră vei fi în haos, neștire, zadarnic vorbești de lumină, de raze, Prostia, minciuna veghează, fandează, Ce mult te-am iubit, dar uit mereu glasul Care coboară, destul, sună ceasul. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Ce mult te-m iubit / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
CE MULT TE-M IUBIT de BORIS MEHR în ediţia nr. 1431 din 01 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371962_a_373291]
-
dreptul, Mână calul prin hârtoape, Inima îi sparge pieptul Când de casa ei e-aproape. Ea-l așteaptă la fântână Cu un coș de mere coapte, Amândoi apoi, de mână, Se tot duc pe câmp în noapte. Rătăcesc așa-n neștire Sub a cerului răcoare, Își spun vorbe de iubire, Pân’ ce luna-n dealuri moare. După vreme-ndelungată Se întorc, iar ea, sfioasă, Îl mai strânge-n brațe-o dată, Apoi se strecoară-n casă. El, în zori, pe deal
FLĂCĂUL CEL VITEAZ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371981_a_373310]
-
a lor povară de flori arzând cu miros de fericire sau de zăpezi uitate-n primavară. Și tu și eu și mulți ca noi tresară când vântul împrăștie șoapte de iubire, amintiri revin și ca odinioară inima înfiorată bate-n neștire. Pașii au urmele șterse de timpul nemilos și visele-s uitate prin sertare de gând, gestul poate pare astazi copilăros când la primul sărut simțeai sufletul frematând. Iubirea-i veșnică aprindere de vise iar povestea-i vrajă fără de sfârșit, care
POVESTEA DE IUBIRE... de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 982 din 08 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372885_a_374214]
-
șoptită``,... ``vis ceresc``,... ``trăire divină``...(Vis ceresc). Dragostea se naște inopinat, se consumă platonic, sub surâs și sfială : ``Chipul pe care îl cunosc / Are fiori ce ard în privire / Nimeni nu știe cum prinde în suflet / Dorul pripit crescând în neștire.. Deodată o sfântă atingere intră în joc pornit/ Aprinde lumina / Un vis, poveste , flori, iubire divină![...] (Deodată) Alteori comunicarea se pierde în așteptare și dor : (Au aburit cuvintele, Lacrimă curată). Starea erotică se intensifică sub eflorescența primăverii, priviri și gânduri
LIRISM FEMININ DE RENATA ALEXE de LIA RUSE în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372912_a_374241]
-
mai chinui! Că nici cu vraja, nici cu biciul sau cu otrava ta nu mă vei lovi! Îngrozită, furioasă, disperată, umilită, nu știa ce să facă. Nu știa cum să iasă din situația ridicolă în care a fost pusă. În neștire începu să țipe: - Gărzile! Să vină gărzile! Intrară vreo douăzeci de matahale. - Luați-i pe tâlhari și îngropați-i în Temnița Troienelor Uriașe! Acolo să le înghețe oasele! Matahalele se repeziră ca turbații la cei doi prizonieri, îi înșfăcară și
MĂRŢIŞOR-20 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373014_a_374343]
-
Într-una din zile fusese vândut un lot de animale unei firme străine, iar el închisese ochii când sesizase cum îngrijitorii strecuraseră în seara dinaintea vânzării bulgări de sare în grajd. Dimineața, animalele se năpustiseră asupra apei și băuseră în neștire. La cântar, greutatea animalelor vândute o întrecuse ușor pe cea din evidența lui Preda. În altă zi, dăduse peste un cioban care își adusese oile pe pășunea fermei. Îl alungase, cu toate că bărbatul îi promisese o cantitate apreciabilă de aur în schimbul
CÂNTECUL FAZANULUI de MIHAELA RAŞCU în ediţia nr. 1824 din 29 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370956_a_372285]
-
iulie 2016 Toate Articolele Autorului O SPERANTĂ... Atâta timp cât încă te iubesc, Atâta timp cât încă te doresc. Deși uneori inima în mine, plânge. Știu că speranța, doar ea, nu se frânge Rămâi în visele mele, iubire! Poartă-mi dorul peste tot în neștire. Pleacă, dar vino înapoi, uneori Atinge-mi iar trupul, cu dulci fiori. Nu te speria de distanță. Ea nu contează cât există speranța. Atunci când dragostea nu ne va ocoli. și toate simțămintele curate din noi, vor înflori. Vom arde frumos
O SPERANTĂ... de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371116_a_372445]