1,073 matches
-
semene din ce în ce mai mult cu un zeu: într-adevăr, Demeter voia să-1 facă nemuritor și veșnic tânăr. Dar într-o noapte Metaneira, surprinzând-o pe zeița care îi ținea pe Demophon, ca de obicei, în flăcări, a scos un țipăt. "Oameni neștiutori și smintiți, care nu vă cunoașteți nici norocul, nici nefericirea!" (v. 256, după traducerea lui J. Hubert) strigă atunci Demeter. Demophon nu va mai putea obține nemurirea. Atunci zeița se revelă în toată splendoarea sa, într-o lumină orbitoare. Ea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
sigur faptul că iconografia creștină a slujit înainte de toate (și pînă în Evul Mediu inclusiv) ca mijloc de răspîndire a credinței. Liber idiotarum. Imaginea este cartea celor simpli", repeta Grigorie cel Mare. Quod legentibus scriptura hoc idiotis praestat pictura: biblia neștiutorilor de carte. Să vedem. Faceți vitralii, panouri de altar și basoreliefuri. Va rămîne întotdeauna ceva. Sfatul papal a fost urmat atît de bine, încît unii specialiști se întreabă și astăzi dacă, Întruparea întorcîndu-se împotriva ei înseși prin deformare și saturație
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fi putut să se piardă pe drum. Cei din urmă vor fi cei dintîi, și "cei dintîi" vor fi recompensați. A juca alături de cei care pierd îți asigură o propagare "admirabilă". Ca și micul Iisus în fața învățaților Legii făcînd pe neștiutorul -, astfel a ajuns creștinismul atît de puternic. Ca și cum nu și-ar fi putut atinge scopurile decît întorcîndu-le spatele. Mijloacele de propagandă a discursului urmează același itinerariu ca și evoluția creștinismului. Înfrîngerea imediată conduce la victoria finală. Așa cum apoteoza lui Mesia
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
slab pregătiți, existența nu se reduce doar la viața pe care o știm pe pământ. Poate că a venit vremea să conștientizăm faptul și să ne dăm seama cât de mici și neînsemnați suntem noi, oamenii, în fața Universului, cât de neștiutori suntem în realitate! Poate că a veni vremea să înțelegem foarte clar niște cuvinte care au fost rostite încă acum 2000 de ani: ,,Îngrijește-te de progresul tău spiritual și cele necesare traiului îți vor fi date înzecit !” Poate că
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
mare, imens, este Universul, la un ordin de mărime ce mintea omenească nu poate cuprinde, cum poți să-ți mai închipui că specia umană este singura în această imensitate? Cum oare nu putem să înțelegem cât de mici și de neștiutori suntem în fața acestui Univers? Iar așa zis-a credință se referă la a înțelege un lucru simplu: în această complexitate a spațiului în care trăim, viața pe pământ reprezintă doar un mic segment dintr-o evoluție mai amplă, în care
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
un miracol nu muriseră încă erau lichidați fără milă într-o nepăsare de-a dreptul criminală. În stânga și în dreapta mea, lopețile vâjâiau prin aer repezindu-se cu o ură bestială asupra puilor nevinovați, cu ciocurile larg deschise și ochii clipind neștiutori, care într-o secundă deveneau terci sub izbitura năprasnică a uneltei ucigașe. Păduricea fumega asemenea unui incendiu de proporții, dispersând în văzduh mirosul de carne pârjolită. N-aveau nici o putere de apărare. Erau prea slabi. Erau sortiți pieirii. În tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ca într-o mare bibliotecă având o funcționalitate ireproșabilă. Nu-mi rămâne decât să scot fișa necesară pentru a intra în posesia C.V.-ului dorit. Din amalgamul de amintiri disparate fac parte și colegii mei de clasă, copii nevinovați și neștiutori care erau convinși de normalitatea evenimentelor pe care le trăiam, crezând că acesta e mersul firesc al vieții, nebănuind niciun moment că suntem marionetele unui regim totalitar de dictatură comunistă. Pe ei, pe acești colegi ai mei frumoși, buni și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ograda vilelor în care locuiesc, vile enorme, cu pagode cântărind multe tone de tablă. Schimbăm între noi, călătorii, câteva vorbe despre "societatea culturală". Se tot zice că suntem într-o "lume nebună, nebună". O fi adevărat? Trăim aievea? Suntem părtași, neștiutori, la un enorm bal mascat, fiecare înșelându-și partenerii cu o mască? Fals joc de-a viata, de-a realitatea?... Pe lângă mașină zburătăcesc, în direcții întretăiate, o mulțime de coțofene. Niciodată nu au fost atâtea coțofene în părțile noastre. Sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
becurilor roșii de pe stradă - culoarea familiară și plăcută a cafelei cu lapte. În această culoare cineva turnase impresiile cu care ieșisem de la film, obținând - și oferindu-mi-l ca pe tavă - elixirul unei inexplicabile euforii. Sub semnul căreia am pășit, neștiutor, în noul an 1963, care avea să se dovedească atât de important pentru mine. * În comuna în care am fost profesor la începutul anilor ’60, m-am împrietenit cu un învățător, om în vârstă, aproape de pensionare (sau mi se părea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
un clopot al cărui secret pretinde că îl mai cunoaște doar el singur cu toate că, în realitate, nu știe nici un bob de meserie. Minunea se produce însă: impostura se transformă în inspirație. Forma perfectă a clopotului se încheagă în întunericul minții neștiutoare și rezultatul întrece toate așteptările. Taina bătrânului meșter, nedivulgată urmașului, este redescoperită de către acesta ca printr-o iluminare. Rubliov, care urmărise avid giganticul efort colectiv și, din ce în ce mai intrigat, comportamentul agitat și ciudat, de un despotism pe jumătate pueril, pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sunt autentice, dar aceasta nu mă făcea să sufăr mai puțin. Chinul cel mare rezulta însă din halul de duplicitate în care ajunsesem să trăiesc. Nopțile, mai ales, erau îngrozitoare: soția mea, față de care mă simțeam atât de vinovat, dormea neștiutoare alături de mine, îi auzeam respirația egală, ușoară, îmi era o infinită milă de ea și o iubeam, o iubeam - e purul adevăr - chiar în timp ce o trădam, mă îndepărtam de ea gândindu-mă la cealaltă. Mă consideram - și eram - un ticălos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
o cale chiar și spre mințile celor culți care, în materie de credință, concurează cu cea mai crasă ignoranță. În realitate, ar fi de datoria Seminariilor să-i pregătească pe tinerii leviți să știe să se exprime la îndemâna unei lumi neștiutoare, evitând acele formule subtile care, în mod sigur, nu sunt capabile să facă lumină în mințile celor de azi, când suntem scutiți chiar și de a mai gândi, pentru că totul ne este prezentat într-o realitate vie pe ecranul cinematografic
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
zice că pe-aici, când cineva nu vrea să-și dezvăluie celorlalți chinul lăuntric, se duce în pădure, sapă o groapă adâncă și acolo, în singurătatea aceea alveolară, dă glas tuturor obsesiilor lui. Îl ascultă doar fiarele sălbatice și gângăniile neștiutoare ce se nimeresc pe-aproape. E ca și cum și-ar vărsa răul în trupul unui zeu. Dacă nu poți să sapi această groapă, mai spune ea, e bine să mărturisești totul unei pietre sau unei plante. Cel mai nociv e să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
sunt cu-adevărat autentic. Sper numai că, într-o zi ce va veni cândva, cineva o să poată cu-adevărat să se-ntâlnească fecund cu dilemele și cu regretele mele. Medeea Înainte să părăsească pământul ăsta, Medeea era doar o copilă neștiutoare, foarte atentă să respecte toate îndatoririle ce-i revin unei viitoare regine. Nimeni n-ar fi putut să-și închipuie, nici măcar ea, că iubirea avea s-o aducă, până într-atât, pe pragul nebuniei. O regină nu poate, desigur, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
la templul din Eryx. Mâinile ei tandre mi-au dat mângâieri atât de duioase; ea a fost aceea care mi-a sugerat să vin la Tomis, afirmând că, tocmai în acest locus amoenus, aveam să-mi găsesc mântuirea. Medeea Copilă neștiutoare, n-a fost prea greu să cazi în plasa ambiguuă a iubirii, mai ales când a apărut frumosul Iason, care părea să întruchipeze pe deplin visele tale cele mai tainice. Medeea a fost atât de tare cuprinsă de dragoste, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
că el este un seducător egoist ce s-a folosit de dragostea ei în mod viclean, ca de un mijloc oarecare prin intermediul căruia să treacă probele imposibile și să se salveze de la moarte, pe sine și pe însoțitorii săi. Fetei neștiutoare care-a fost atunci când l-a văzut și i-a căzut pradă ușoară, i se pare un sacrilegiu ca el doar să se fi prefăcut, infam, că este îndrăgostit de ea. Medeea are dreptate, fiindcă Erosul se conduce după legi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
de sub munte cu ispite și Încăpățânările unui june cu reliefuri nevalorificate. - Câțiva zevzeci cu suflete Înfocate de pe malurile Dâmboviței subscriu la monumentul lui Verlaine din Grădina Luxemburg. - Cu Baudelaire la subțioară printre sciți și consiliile literare ale unui mare editor neștiutor de carte. - Exercițiile de retorică ale unui tânăr dactilograf pornit să descopere neapărat rețetele vieții. - L’homme et la bête sau bărbatul prea onest și târfa lui legitimă. - Cădere vertiginoasă de cortină la 1910 și o altă reprezentație care se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
1917, dar recunoscut inocent și decorat chiar a doua zi, 11 septembrie 1917. „Hotărârile Justiției sunt uneori mai criminale decât toate crimele la un loc“, ar adăuga Montaigne. - Ceva despre grandorile, servitudinile, platitudi nile și decăderile militarilor. - Un soldat brancardier neștiutor de carte, dar om al datoriei și iubitor de țară, provoacă la o convertire antiintelectualistă pe scriitorul din fața dumnea voas tră. - Citiți, așadar, mai departe [...] po vestea unui cerc de tineri și naivi reformatori de atunci ai viitoarelor noastre generații
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
o vacanță, dar lăsându-și oamenii din tabără plini de râie și de păduchi exantematoși. Locotenentul Brațu Aurel sta În mintea mea de atunci la antipodul moral al soldatului brancardier Turcu Ion: simplu și curat la suflet ca Îngerii cei neștiutori de carte; credincios și Închi nat trebilor sale mărunte, dar cu ecouri și semnificații Îndepărtate; culegând răniții sau ținând țucalul bolnavilor și schimbându-le cearșafurile ude de sudorile fierbinți ale febrei recurente și ale tifosului exantematic; fără a crâcni și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
fericită când reușeam să mă ridic deasupra lucrurilor, să mai trec peste un obstacol. În viață am căutat să nu treacă timpul peste mine fără folos, conștientă fiind că iar . Am simțit războiul din plin Deși eram doar un copil neștiutor, am fost nevoită să simt pe propria-mi piele, ceea ce înseamnă un război. Tata a fost luat la luptă și deși i-a fost încredințată funcția de "furier" a ajuns până la Cotul Donului. Ne scria mereu, dar scrisorile ajungeau târziu
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
Muntele Athos, în mare taină, unde a continuat să facă minuni. Ca de fiecare dată, aștept părerea ta despre câte ți-am povestit. Cu bine, dragul meu. VIII Eram sigur, bunule prieten, că ai să faci remarca: „Cât eram de neștiutori pe când călcam pe atâta istorie”! Ai dreptate cu asupra de măsură și eu dau vina pe tinerețea noastră și pe faptul că nici nu știam unde să căutăm răspuns la toate întrebările pe care ni le puneam. Să încercăm a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
amănuntele fac povestirea să aibă pe „vino-ncoace”. De unde se deduce că, dacă nu ai un prieten pe aproape, trebuie să-i duci dorul... Astăzi, am să te port cu mine în gând - pe locuri călcate de noi cândva, dar neștiutori pe atunci pe unde umblăm. Purtam cu noi doar soarele în plete și zările în priviri și ne era deajuns...Din Târgul Cucului „ vedeam” în zarea Șorogarilor morile de vânt rotindu se molatec cu scârțâit bătrân. Astăzi, locul se cheamă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
în scrisorile noastre, ca și cum am fi brodat cu vorbe pe o canava albă...Chiar dacă tu, iubite prieten, ai călătorit doar numai cu imaginația, citind scrisorile mele, eu te-am simțit tot timpul alături, ca în vremurile când, tineri fiind și neștiutori, colindam mirificele dealuri albastre din jurul bătrânei cetăți a Iașilor. Aștept cu răbdare ca să reluăm drumețiile noastre, iar de va fi să pleci din nou, va trebui să iei pe tălpi puțin colb de pe potecile colindate, un crâmpei de umbră din
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
doar peste ani și ani mi-a dat de gândit. Avea o bibliotecă măricică, alcătuită numai din cărți românești noi, precumpănitor literare, îngrijite și curate, dintre care îmi amintesc de Actele vorbește de I. Peltz, titlu citit incorect de mine (neștiutor de graiul oltenesc) ca Actèle vorbește, adică o femeie cu acest nume presupus francez. Deoarece nu mă despărțeam de Opere de Mateiu Caragiale, în ediția de la „Fundații“ a lui Perpessicius, mi-a dăruit cartea (poate și altele) și mi-a
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și pe ei : da, era galben ca verighetele și nu era deloc ruginit și avea și-o piatră roșie. Părinții fier beau : trebuie să fi fost rubin ! Dănuț știa asta, dar se ferise să pronunțe „rubin“, pentru a se arăta neștiutor. De fapt, nici nu-și mai amintea cu precizie cum era piatra, ce formă avea, așa cum nu mai știa nici dacă inelul era ruginit sau nu ; galben era, asta mai mult ca sigur. Dar cine putea ști dacă era chiar
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]