841 matches
-
orașul patriarhal, cu iz de istorie veche, impregnată în străzi și-n turlelele multelor biserici. Dormiră la un hotel, vizavi de Poștă. Dimineață, un colonel magistrat, citi raportul trimis de comandantul regimentului. Ioan îl ascultă mâhnit, și efectiv îngrozit de neadevărurile pe care colonelul le înșiruise pentru a se disculpa. Susținea că, în ciuda ordinelor de interdicție repetate, el dusese totuși compania la scăldat! - Domnule colonel! Îmi pare rău, dar raportul este... este... nu corespunde realității. Priviți! Îi înmână declarațiile martorilor, copia
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
în permanență virtuțile în forme pe care prea puțin cunoașterea teoretică a fost capabilă să le controleze sau să le modifice efectiv. O "cenzură psihanalitică" îl împiedică parcă pe omul modern să își asume dreptul deplinei stăpîniri a adevărului și neadevărului. Pentru că asemeni mitului, care nu poate fi deplin înțeles decît prin "retrăirea lui mitică", cum spunea Mircea Eliade minciuna nu poate fi înțeleasă cu adevărat decît prin "retrăirea păcatului originar". Or, pentru omul modern al timpurilor "profane", această "sacră" recuperare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
acela al basmului. Comparația lor poate face obiectul unei hermeneutici de sine stătătoare. Sociologia minciunii ar fi implicit ancorată într-un atare exercițiu, avînd ca limbaj-obiect modurile de desfășurare în lume a luptei dintre bine și rău, dintre adevăr și neadevăr. Întrucît prezentul cadru nu mai îngăduie însă dezvoltarea acestei foarte interesante analize comparative, vom consemna doar faptul că și celelalte funcții consemnate de Propp în Morfologia basmului (de la 10 la 28) se regăsesc aproape aidoma și în simbolistica primelor cărți
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
face de rușine ancestralii părinți? iată întrebarea ce ne preocupă în paragraful de față. Fără a ezita prea mult, am putea răspunde într-o manieră generică: utilizînd "instrumente mincinoase" (sau, mai corect spus, "instrumente ale minciunii"), capabile să medieze circulația neadevărului în lume. Limbajul verbal și cele nonverbale definesc aceste categorii de instrumente. 3.3.1. Puterea înșelătoare a limbajului Să ne amintim, urmărind experiența edenică a ființei umane, că cel dintîi instrument de "putere mincinoasă" a fost cuvîntul. Iată cum
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
operează întotdeauna cu substitutele lucrurilor, cu copiile lor mai mult sau mai puțin fidele, iar nu cu lucrurile însele [Eco, 1982:18]. Modalitățile prin care minciuna se poate activa prin mijlocirea mai multor forme, începînd de la rostirea clară a unui neadevăr pînă la deturnarea totală a lui (precum în dialogul celor doi ciobani: [Ciobanul 1: "Ai auzit că rușii-s pe lună?"]; [Ciobanul 2: "Toți, măi, toți?"]), de la formularea unor ambiguități polisemantice ("Am privit cum apare luna de pe deal.") pînă la
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
ființei umane, minciuna devine performanță numai în contextul socio-cultural din care individul provine. Acest context poate fi considerat un criteriu de definire a mincinosului: "Spune-mi CÎND și UNDE MINȚI, ca să-ți spun ce personalitate ai". 3.4.1. Palierele neadevărului Acreditînd punctul de vedere mai sus formulat, J. A. Barnes pornește de la o afirmație a lui David Malouf "Poate că, la urma urmei, ne definim chiar prin minciunile pe care le spunem" [1994:9] pentru a cerceta un ansamblu de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fără ca uneori să-și poată da seama de mistificarea intervenită prin actul transmiterii însuși; ne confruntăm, în această împrejurare, cu situația mistificatoare în care un (ne)adevăr formulat într-un cod anume și transmis pe un canal malformator devine un neadevăr adesea mai mare decît cel transmis de emitentul însuși. Ceea ce este ciudat în relația dintre cele două tipuri de limbaje (mincinoase) naturale și artificiale este faptul că, pentru a înțelege conținutul celor dintîi, avem nevoie de instrumentarul celor din urmă
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
În funcție de modul de asumare responsabilă (conștientă) de către autorul minciunii a scopului minciunii sau de către beneficiar a consecințelor ei, putem deosebi următoarele patru situații posibile: efecte de care emitentul nu este (deplin) vinovat, întrucît ignoră faptul că ceea ce susține este un neadevăr; să ne gîndim la teoria geocentrică, care acreditată de biserică și transformată în punct de referință pentru știința Renașterii inclusiv a blocat multă vreme și cu mari sacrificii (să ne imaginăm rugul pe care a sfîrșit Giordano Bruno) progresul cunoașterii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
viziune asupra lumii și/sau asupra structurii mentale a celui care minte, punct de vedere despre care înșelătorul știe că este fals. Cel mai simplu mod prin care acesta din urmă și-ar putea atinge scopul este să afirme un neadevăr pe care naivul să-l accepte ca valabil, însă nu este singura variantă la îndemîna mincinosului. După cum sublinia și Sfîntul Augustin (1952:56), un naiv se poate înșela și atunci cînd crede că o afirmație adevărată este falsă. Aici trebuie
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cînd puneau pe seama existenței flogistonului producerea fenomenului de combustie, chiar dacă în zilele noastre se știe că și ei, ca și Ptolemeu, se înșelau. Sursa posibilelor efecte destructive ale minciunii, la scară socială, și amprenta sa sociologică nu este eroarea sau neadevărul, ci intenția conștientă de a înșela, după cum remarca și Montaigne (1926:34-35) în urmă cu aproximativ patru secole, și de asemenea, înaintea lui, Sfîntul Augustin: Căci, o persoană trebuie judecată dacă minte sau nu după intenția aflată dincolo de vorbele sale
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
crede că B se va însănătoși. Ea speră că B va lua afirmația sa falsă drept valabilă, ceea ce înseamnă că minte. Acest gen de minciună s-ar potrivi definiției pe care Bok (1978:58) a dat-o minciunii inofensive: "un neadevăr care nu face rău nimănui, și care nu are o prea mare importanță morală". Însă etichetarea de mai sus nu e îndeajuns de mulțumitoare pentru analiza noastră. În limbajul uzual termenul este aplicat cu un sens mai larg, după cum subliniază
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
unui agent dublu". Deși s-ar putea ca Ekman să aibă dreptate cînd caută semne ale unui comportament mincinos în atitudinea celorlalți, el greșește cu siguranță în presupunerea sa că publicului i-ar fi greu să-și dea seama de neadevărul existent în ceea ce i se spune, în cazul în care mincinosul are un statut clar în ochii societății, fiind diplomat, pacient sau orice altceva. Cînd ascultăm afirmațiile pacienților sau ale partenerilor noștri de viață presupunem de obicei că aceștia sînt
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
urmări ale descoperirii minciunii lor. În timp ce descoperirile lui Linstrom din Tanna, discutate în capitolul 5, asociază minciuna statutului de subordonat, Albert vorbește despre nesinceritatea ambelor părți, și a superiorilor și a subordonaților, în ierarhia Rundi. După cum spune Bailey (1991:66): Neadevărurile oferă arme celor slabi pentru a face față celor puternici, iar celor puternici pentru a modera antagonismul provocat în rîndul celor slabi de dominarea lor. Multe dintre minciunile spuse de către cei aflați la putere pentru a-i induce în eroare
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
mincinos și păcălit. Într-o anumită măsură, aceste constrîngeri se leagă și de diferențele sociale și culturale, însă manifestarea lor depinde de acestea. De exemplu, minciuna poate fi pretutindeni o armă folosită de către cei slabi, însă atașamentul celor puternici față de "neadevăruri... care să modereze antagonismul pe care îl provoacă dominația lor asupra celor slabi", după cum spune Bailey, depinde de contextul social și cultural. Există, totuși, o configurație structurală pe care am amintit-o doar în treacăt și care ar trebui analizată
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fiind practicate de călugări iezuiți din secolul al XVII-lea (Pascal 1967:140). Ele includ eschivarea și "restricția mentală" sau "rezerva mentală" (Kerr 1990:116), prin care mincinosul afirmă ceva cu subînțeles sau folosește o exprimare ambiguă, care face un neadevăr să pară adevăr. Ruskin (1905:352) numește afirmațiile de acest gen "minciuni false" și atrage atenția asupra repulsiei pe care grecii antici o aveau față de preferința lui Euripide pentru asemenea forme de înșelătorie (cf. D'Israeli 1791 (1):203). Bailey
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
prin care minciunile pot avea succes, pe cînd cuvîntul scris are din nou un caracter incert. În general, după cum frecvența și impactul minciunii diferă în funcție de contextul social, cultural și structural, ele diferă de asemenea de la un individ la altul. 9 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional În capitolul 8 am citat o glumă analizată de Freud pentru a ilustra modul în care afirmațiile adevărate pot fi, în unele cazuri, folosite în scopul de a înșela. De asemenea, în alte împrejurări, o afirmație poate
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
adevărate pot fi, în unele cazuri, folosite în scopul de a înșela. De asemenea, în alte împrejurări, o afirmație poate fi falsă, fără a induce în eroare. Prezența sau absența intenției de a păcăli nu depinde întotdeauna de adevărul sau neadevărul existent în ceea ce se spune. Contrastul între neverosimil și fals sau între veridicitate și adevăr se manifestă în numeroase contexte, însă nicăieri nu se distinge mai clar decît în ceea ce numim "ficțiune". Lingvistul John Searle (1975:325) observă că: Faptul
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
în comunicare" și explică acest lucru ca fiind cauzat "în parte de faptul că vehicolul dezinformării, limbajul simbolic, este extrem de dezvoltat", în comparație cu sistemele de comunicare aflate la dispoziția altor specii. Hobbes (1840:25) asociază capacitatea oamenilor de a "multiplica un neadevăr printr-un altul" cu invenția de nume. Weaver (1985) sugerează că abilitatea de a utiliza un limbaj complex s-a dezvoltat probabil mai tîrziu decît talentul machiavelic, însă ar trebui să ținem cont de avertismentul lui Katharine Milton (1988:303
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Diversitatea relațiilor Necunoscuții Partenerii Relațiile de dominare Relațiile de subordonare 7 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună Auto-amăgirea și autoiluzionarea Acordul tacit 8 A spune și a depista minciunile Socializarea și personalitatea Învățarea artei de a minți Limbajul Depistarea minciunilor 9 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 10 Evaluări 303 11 Sînt minciunile necesare? 319 Perspective evolutive 319 Aranjamente optime .331 Concluzie 345 Referințe bibliografice 351 În aceeași colecție au mai apărut: 1. *** Ortografia limbii române 2. George Nicolescu: Magia aurului 3. Ioan Oprea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
229 Relațiile de subordonare 254 Auto-amăgirea și complicitatea la minciună 247 Auto-amăgirea și autoiluzionarea 253 Acordul tacit 282 A spune și a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 318 Evaluări 317 Evaluări 350 Sînt minciunile necesare? 329 Perspective evolutive 343 Aranjamente optime 349 Concluzie 352 Sociologia minciunii 387 Referințe bibliografice 390 Sociologia minciunii 389 Cuprins 392 Sociologia minciunii 391 Sociologia
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Auto-amăgirea și complicitatea la minciună 247 Auto-amăgirea și autoiluzionarea 253 Acordul tacit 282 A spune și a depista minciunile 261 Socializarea și personalitatea 271 Învățarea artei de a minți 273 Limbajul 281 Depistarea minciunilor 302 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 301 Neadevăruri inofensive: discursul ficțional 318 Evaluări 317 Evaluări 350 Sînt minciunile necesare? 329 Perspective evolutive 343 Aranjamente optime 349 Concluzie 352 Sociologia minciunii 387 Referințe bibliografice 390 Sociologia minciunii 389 Cuprins 392 Sociologia minciunii 391 Sociologia minciunii 393 Sociologia minciunii
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de încercare de a ajunge la o citire unică și concluzivă. Cele două citiri reciproc exclusive, care se află într-o contradicție faptică (mai mult decât una logică), rămân în permanentă tensiune. Scopul nu este de a demonstra adevărul sau neadevărul unei relatări, ci de a demonstra modul cum orice narațiune depinde de reprimarea unor tensiuni interne astfel încât să se producă un efect stabil de omogenitate și continuitate. Dubla citire a lui Ashley asupra problematicii anarhiei Dubla citire a problematicii anarhiei
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
așadar, printr-o pseudoaserțiune ideea de bază a discursului opozit, adăugându-i o subtilă tușă ironică, detectabilă de către cititorul familiarizat cu background-ul acestei dispute, pentru ca, apoi, polemistul să denunțe, fără dubii și în cel mai direct mod cu putință, neadevărul: "Argumentul este fals în mod istoric și deducțiunea absurdă". În dispositio, urmează un discurs de tip demonstrativ par excellence, în care probele incontestabile, argumentele cvasi-logice și elementele scenice se conjugă spre a servi celor trei scopuri ale elocințeica artă: probare
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nu are înțeles fizic. Energia în punctul zero absolut se află în aceeași situație; majoritatea oamenilor de știință o ignoră complet. Pur și simplu, susțin că energia în punctul zero absolut este zero, deși știu că este infinită. Este un neadevăr convenabil și, de obicei, nu este important. Însă uneori are o foarte mare importanță. În 1948, doi fizicieni olandezi, Hendrick B.G. Casimir și Dik Polder, au înțeles pentru prima dată că energia în punctul zero absolut nu poate fi ignorată
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
creștin și că și Iuda vânzătorul poate fi numărat între apostoli și că cei ce l-au cerut pe Varava în locul Mântuitorului n-au făcut nimic rău; că și Imeneu și Alexandru au cugetat drept și, că Apostolul a spus neadevăruri despre ei (I Tim. 1, 20). Dar nici un creștin n-ar răbda să audă aceasta și nimeni n-ar socoti sănătos la minte pe unul care îndrăznește să spună aceasta”. (Sf. Atanasie cel Mare, Trei cuvinte împotriva arienilor, Cuvântul întâi
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]