1,005 matches
-
tot cum le taie capul și se vor impune. Vor face legea cu votul lor, măcar că fac pe neajutoratele... Nici Rafael nu știa prea bine cum se votează. Bălmăjea o justificare îngălată, cum că Ceaușescu a murit lăsându-ne destul de neajutorați în privința asta, a votului, cum e adică s-alegem dintre mai mulți, adică s-alegem și pe altcineva în afară de el... Bineînțeles că nici mort nu ne-ar fi învățat asta. Dovadă că tocmai din pricina asta a și murit. Cum din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-te voluntar să-mi dai câteva sfaturi amabile precum că n-ar trebui să ascund nimic poliției, căci asta ar putea fi periculos pentru mine. În tot acest timp, ai nutri desigur nădejdea că mă voi transforma Într-o femeie neajutorată și slabă de Înger și Îți voi spune ce știu. Corect? Expresia de pe chipul lui Hawkins rămase aceeași. Avea de la mine nota 10 pentru stăpânirea de sine. — Inspectorul Fincham i-a spus inspectorului Monroe că, În cazul În care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
momentul În care ar fi trebuit să Încep să debitez niscai vorbe alese à la Felice, În legătură cu Fiica Chestiei, dar n-am reușit nici În ruptul capului. — ăăă, o să fie cam tot ca cealaltă, de fapt, am răspuns eu cam neajutorată. Doar că mai mare, am adăugat În grabă, amintindu-mi de entuziasmul lui Felice la perspectiva unor instalații mobile uriașe. Mult mai mare. Duggie Încuviința dând din cap. — Bun, bun, spuse el. Nu e bine să tai și să modifici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
tine că ești o persoană îngrozitoare și lașă etcetera și că are să ți-o plătească într-un fel sau altul, pentru că nu poate permite cuiva să vorbească așa cu el. Dar, deși o făcea pe viteazul, avea înfățișarea unui copil neajutorat și cu siguranță că aș fi izbucnit în râs, dacă nu mi-ar fi venit mai degrabă să plâng. Ce s-a întâmplat?” „S-a întâmplat că idiotul de Petrea m-a atacat de față cu toată lumea, pentru că am refuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
ea, dublând-o și triplând-o, sclipeam și noi de scânteile acestei iubiri, iar eu eram atât de copleșită, atât de recunoscătoare pentru tandrețea lui de tată încât devenisem cu totul dependentă de el, când ieșea din casă mă simțeam neajutorată, aproape că mă transformasem și eu într-o copilă în primele ei luni de viață, iar el era fericit, plin de viață, îmi îngâna în urechi cântece pentru copii și mă bătea ușurel cu palma pe spate. Unde a dispărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ziua în pat, iar eu voi avea grijă de tine precum o soră de caritate, dar el se înfurie imediat, eu nu am nevoie de îngrijirile tale, poți să te gândești la ceea ce mi-ai făcut deja, și îl privesc neajutorată, nici eu nu aș vrea să se întoarcă la spital, dar trebuie găsită o soluție, este imposibil să nu existe o soluție de vindecare pentru acest fenomen, apoi îmi amintesc sfioasă numele acela feminin și depresiv al bolii, conversivă, așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ne-ar fi și nouă de folos. Pasul Unu - citește Finn cu voce tare - „Să recunoaștem că nu avem nici o putere în fața alcoolului, că nu ne mai putem controla propria viață“. Se uită în jur așteptând comentarii. Cu toții ne simțim neajutorați, fără putere, nu-i așa? intervine Jennifer curajoasă. Vorbește din ce în ce mai mult la întâlnirile Ex-ilor Anonimi și roșește mai rar. Altfel n-am mai fi aici. Partea cu lipsa de control e iarăși pertinentă, adaug eu. De exemplu, eu simțeam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că va ajunge să spună că nu suntem făcuți să fim împreună... Ieșiți doar de câteva săptămâni, argumentează Daisy. N-ai de ce să-ți faci griji, pentru că nu ai greșit cu nimic. Te-a prostit, ca să zic așa. De ce? întreb neajutorată. De ce a făcut efortul ăsta? Daisy ridică din umeri. —Bărbații, continuă ea, ca și cum ar da glas înțelepciunii universale, se ocupă și cu astfel de lucruri. Pare că vor o relație, dar, când într-adevăr se întâmplă ceva serios, intră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mi-a promis o prefață...” „Iertați-mă” , Îl Întrebă Belbo, „dar n-a fost oare imprudent să-i Încredințați secretul dumneavoastră acelui domn? Tocmai dumneavoastră, care ne-ați vorbit de greșeala lui Ingolf...” „Vă rog”, răspunse colonelul, „Ingolf era un neajutorat. Eu am luat contact cu un om de știință, aflat dincolo de orice suspiciune. O persoană care nu se hazardează pe niște ipoteze În vânt. Care chiar astăzi mi-a cerut să mai aștept până să-mi prezinte opera unui editor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
sexuală îți cloocotea creierii, delirai continuu. Acum însă, când, datorită ție îl vom atrage pe Leo în capcană și-i vom smulge Graalul, vom deveni veșnici și perfecți! - Mai întâi, doctore, nu uita că tu m-ai făcut atât de neajutorată în fața patimilor mele, îndopându-mă cu substanțe care mi-au slăbit voința. Vrei să mă retransformi, acum când am redevenit ceea ce eram cândva? Ha , ha! Te păcălești ca un copil! Acum sunt Cosmin și vreau să rămân așa! Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
de grădinărit, lighene, crătiți, străchini și ibrice, la un metru și optzeci de centimetri, mai sus de sol. Insuficient de înalt, însă, pentru a fi la adăpost de Momocilă. Dintr-un salt, felina ucigașă doboară pasărea cea mare, colorată și neajutorată, de pe cornișa ei, aproape frângându-i vertebrele gâtului flexibil, cu o lovitură piezișă de labă! Bossul intervine tardiv, în mai puțin de cinci-șase secunde prețioase și smulge ghemul pulsatil de pene și de fulgi, care fusese odată un ara superb
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Tatăl nostru o învățase... Ce știi tu ce-nseamnă să rămâi fără mamă de la unșpe ani... Că noi am fost necăjiți de când a murit mămica... molfăie ea un colț de pâine. Și-acum, după atâția ani, se simte tot orfană și neajutorată. — D-aia s-o iubești pe mama ta... Pune cu grijă pe raft ceștile spălate și, cum e cu spatele la băiat, taie un colț de brânză și îl vâră în gură. Acoperă restul c-un plastic și scoate farfuria pe geam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
stoarce mașinal de pe braț, cu două degete doar, coșurile. Sunt zile, cum e cea de azi, când nu e bun de nimic și lâncezește. Cerul alburiu, noroaiele din fața blocului, teama unei vieți întregi care-l așteaptă, în fața căreia se simte neajutorat și plin de înverșunare, nervii maică-sii, stânjeneala în fața fetelor și lipsa de bani - toate îl fac să stea așa, ghemuit și încruntat, și să-și stoarcă pe rând coșurile de pe mână. Cum e viața ? Cum o vede el acum
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
de levănțică și busuioc, strecurându-se cu discreție din așternuturile mereu proaspete, din sertarele scrinului, o nerușinată duhoare de carne putredă și urină... Și reținuta lui mamă care, în clipa când șuierase trenul de plecare, își ascunsese sub voaletă ochii neajutorați, ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării, un cap înnegrit și micșorat cât pumnul, părând mai mic pe imensitatea albă a pernei, cu ochii sclipind înghețat, cu buzele vineții și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
silă). Știu că am prezență de spirit, doamnele patronese de la societatea „Regina Elisabeta“ de mult mi-au spus că eu sunt persoana care creează cea mai bună impresie la vânzoleala serbărilor școlare, la slujbele de Paști ținute pentru orfani și neajutorați : când alte doamne doar defilează în costum național, căutând a fi trecute în compte-rendu și eventual a nu pierde ocazia să fleurteze, eu mă dovedesc, de fiecare dată, cea mai utilă și mai pricepută. Însă prezența mea de spirit începea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
zi, nenea Sandu a trecut cu automobilul și m-a luat la Gara de Nord. Veneau trenurile cu refugiați și fusese anunțat că va sosi și vărul său, magistratul Geblescu, din Chișinău. Ce impresionată am fost în vânzoleala Gării ! Fețele acelea derutate, neajutorate... Parcă am avut o presimțire rea pentru tot ce va urma ! Ce-o să se întâmple cu noi ? m-am întrebat, trezindu-mă în mijlocul acelei mulțimi care nu mai voia să știe cine ești... Și parcă ghicindu-mi gândurile, nenea Sandu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
aceea, a fost cunoscut sub numele de Tom McCaffrey. Alex a divorțat de Alan (voi începe să-i spun Alex, așa cum e cunoscută în familie), iar Alan s-a însurat cu Fiona, de care se pare că era sincer îndrăgostit. „Neajutorata Fiona“ după cum i se zicea, trebuie să fi avut, într-adevăr, mult farmec. „O fată zurlie“ spuneau oamenii despre ea, zâmbind cu indulgență. Se mai spune că avea un „temperament vesel, fericit“. În orice caz, fericirea Fionei nu a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
și un ten neted, aproape ca de fată. Părul buclat, castaniu cu reflexe aurii, îi cădea pe umeri. Buza de sus era prelungă, bine modelată, gura senzuală îi strălucea ca gura unui copil. Avea ochii albaștri, cutezători și inocenți ai „Neajutoratei Fiona“. — Ce noroc să vă găsesc pe toți aici! Apropo, ce face bătrânul George? Ce face mama? — Mama-i bine, răspunse Brian, refuzând să recepteze privirea de avertisment a lui Gabriel. Evident, Tom nu aflase nimic despre „ultima ispravă“ a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
dintre rivale. Țațele care se îndeletniceau cu pețitoria hotărâseră de mult că Tom și Anthea Eastcote „erau făcuți unul pentru celălalt“. Ce gândeau însă acești doi tineri era o taină. Tom își mai atrăsese faima, și chiar popularitatea, datorită legendei „Neajutoratei Fiona“, și a amintirilor despre farmecul ei, „trăsneala“ ei, felul ei de a fi vesel și fericit, și tragica ei moarte timpurie. Într-adevăr, după o meritorie carieră la Școala Generală din Ennistone, Tom reușise să intre într-un distins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
noaptea în paturile lor virginale. Se gândea și la fetele rele, nebunatice, care fugeau de acasă, dar nu le asocia niciodată cu mama lui. Poate că gândurile lui Tom despre femei erau mai influențate, decât își închipuia el, de umbra Neajutoratei Fiona, veșnic tânăra Fiona, copil vagabond și victimă, pe care era de datoria lui să o salveze și să o păstreze neîntinată de lume. Și poate că pentru ea rămăsese copilăros și pentru ea se considera inocent. Așa cum îi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
botișorul ținut cu disperare în sus, ochii înspăimântați, labele care abia mai mișcau. O clipă mai târziu, câinele dispăru, ridicat cu forță pe coama unui talaz. George îl urmă cu repeziciune, încordându-și disperat ochii ca să poată desluși micuța creatură neajutorată. Dar privirea îi fu distrasă de imensitatea cerului, de imensitatea oceanului din jur, brăzdat de munți și de văi mișcătoare, scuipând trâmbe de spumă. Îl zări din nou pe Zet, îl ajunse și, călcând prin apă, îl prinse. Făptura udă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Tom i-o pasase pe Hattie lui George, alții că George, din ciudă pe Tom, „i-o suflase“. Cei mai mulți căzuseră de acord că Hattie era „cu nasul pe sus“, dar se găsiseră și unii apărători care vedeau în ea „victima neajutorată a urzelilor unor netrebnici“, precum și unii critici care, în conformitate cu respectivele lor gusturi morale, o socoteau fie „o emancipată“, fie „o depravată“. În unele dintre versiuni Diane și chiar doamna Belton jucau roluri de frunte, iar Papucul apărea (conform unei păreri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
i se părea acum să-și vadă de studii), nu să se vânture tot timpul prin Ennistone și să se vâre în aventuri dubioase. În gândurile lui, Tom pendula, considerându-se când vinovat de cea mai rușinoasă trădare, când victima neajutorată a unui monstru tiranic. Cine ar fi putut ține piept unui om ca Rozanov? Îl prinsese în capcana planului său hidos și ridicol și acum îl învinovățea pe el pe nedrept, refuzând să-i asculte măcar explicațiile. În fond, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îl fac să plece... și a plecat... Tom s-a uitat înăuntru și... și atunci au început cu toții să cânte... Hattie, spuse John Robert, erai beată? Nu! Hattie izbi cu piciorul în podea. Se întoarse într-o parte, se răsuci, neajutorată, apoi se așeză îndărătul unui scaun privindu-l fix pe filozof, cu obrajii învăpăiați, gata să izbucnească în lacrimi. John Robert o privea încruntat, cu încordare. Cum au ajuns jurnalele astea să știe... că voiam să te împrietenești cu Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ar fi niciodată posibil. — Oricum, ai spus-o. — Da, dar asta a fost înainte să ... sparg bariera, să sar peste prăpastie... nu ne mai putem întoarce. — De ce nu? De ce n-ai încerca? Doar ești un om liber, nu o victimă neajutorată. — Sunt o victimă neajutorată... sunt țintuit pe crucea mea și țip. Nu poți să înțelegi, nu poți să simți diferența dintre noi? Tu vorbești, îți muncești mintea, încerci una, încerci alta, pentru a mă opri să te fac să suferi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]