24,732 matches
-
ta navă cu flori mirositoare și țărmi cuprinși de farmec din țări se vor desprinde urmându-te pe tine în valuri să s-oglinde corăbii uriașe din sure stânci zidite cu râuri sclipitoare și lacuri liniștite cu lanuri presărate, cu neamuri, cu dumbrave zvârlind măreața umbră în apele trândave s-urmeze fermecate divina ta cântare și insule rămâie în infinita mare chiar marea te urmeze cu undele-i senine de cântece-ndrăgită, înamorată-n tine." Până aici nimc deosebit, doar o versificare
Istoricul și harul orfeic by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Imaginative/12329_a_13654]
-
pilda lui, neagă rădăcinile propriei culturi. Profilul călărețului tânăr, sigur pe sine, neînfricat, Făt-frumos printre pigmeii lași și vicleni, circulă în publicistica lui Cioran și Eliade. Scârbiți în acel segment de timp de plutocrație, de parlamentarism, de toleranța față de alte neamuri și față de alte păreri, ei preferă dictatura și discriminarea xenofobă întruchipate de Căpitan. Cum am notat, lui Knut Hamsun și lui Ezra Pound le-a displăcut ideea renegării păcatului, au respins-o până la moarte. Aceeași opoziție între semnul plus și
Pe un grafic în mișcare by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/12644_a_13969]
-
un lung șir de strămoși geniali. Căscînd și întinzîndu-se mi-a explicat: în familia noastră geniul s-a transmis ereditar, pe linie paternă. Geniul și înălțimea. Străbunicul avea 2,10. Dacă s-ar sinucide, nu s-ar sinucide un întreg neam. Vlăjganul are un băiat. Pe măsură ce povestesc, nu mai am de-a face cu el. Dar dacă îl uit, mi se strecoară în vorbe, mă trezesc cu el în orașul în care-mi petrec vacanța... Da, da. Cine se holba astă-iarnă
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
perioadei în care-l admirase pe Codreanu se spulberă complet. Dacă la 10 august 1943 refuza încă ideea expatrierii definitive deoarece "nu am inima suficient de împietrită ca să renunț la românism pentru o altă cultură " și declara ritos că: "Fără neamul meu, nimic nu mă mai interesează în istorie ". (10 august 1943), peste doar căteva luni, la 25 noiembrie în același an, ajungea la concluzia că "Am încheiat " " pe planul științific și eseistic " etapa românească. E riscant, dar și rezultatele vor
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
septembrie 1942). |n curănd, nu va mai subsista nici o îndoială cu privire la viitorul imediat; e curios însă căt de bine informat era scriitorul cu privire la specificul comunismului sovietic și căt de clară era, pentru el, tactica viitoarei puteri ocupante: "România și chiar neamul românesc trec cea mai mare criză din existența lor. Săntem vecini cu un imperiu de vreo șase ori mai mare decăt întreaga Europă, cu un spațiu economic și geopolitic formidabil; cu o mistică ecumenică și populară. |n fața acestui colos
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
așa a fost! Tot ceea ce s-a întămăplat după 23 august 1944 nu i-a mai stărnit nici o mirare: "Radio Moscova anunță astă-seară demisia lui Rădescu. Este ceea ce prevăzusem din clipa cănd nefericitul general îndrăznise să declare război "celor fără neam și fără Dumnezeu ", Ana Pauker și V. Luca. M-a minunat că poate fi atăt de naiv. |n șase luni de armistițiu s-au lichidat primele două etape. Prima a fost: frontul democratic, care a luat sfărșit prin demisia lui
Jurnalul tuturor sincerităților by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Imaginative/12877_a_14202]
-
critică fundamentală despre scriitor. Textul însuși, dimpreună cu cei care îl comentează în infrapagină, mai precis, comentatorii erudiți (Mitru Perea și Erudițian, figuri complementare) ne conving asupra semnificației general-umane, chiar în debutul Cântecului XI. Poetul, se spune, are în vedere “neamul omenesc”, cecitatea celor asupriți și nebunia universală. Încât reducționismul la o singură comunitate națională mutilează înțelesul universal al operei. Mai mult, scrisă la sfârșitul epocii luminilor, când se vădește eșecul marilor idei doctrinare, privind fericirea egalitară a oamenilor, organizația cea
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
făceau sistemul antisemit să funcționeze. Se reflectă durerea și pe chipul „evreului imaginar”? La această întrebare nu ne mai ajută zicători și proverbe, ci mai degrabă desene și picturi în care diverși artiști au accentuat expresia suferinței, a tragismului acestui neam. Este interesant că, deși atât de veche, de cunoscută și de aparte, durerea „evreiască” nu i-a impresionat pe oamenii simpli în aceeași măsură ca presupusa lor frică, sau viclenie, sau mizerie fizică etc. Suferința lor nu a devenit una
Piese de puzzle Sebastian și Eliade by Irina Groza () [Corola-journal/Imaginative/12957_a_14282]
-
Sadoveanu poate fi ostracizat cu atâta ușurință, fără a ține seama măcar de opera care rămâne o mândrie a literaturii românești, înseamnă că bunurile culturale și-au pierdut orice valoare și fanatismul politic copleșește manifestările spirituale cele mai curate ale neamului nostru. Dacă un mare scriitor poate fi pus la stâlpul infamiei pentru credințele sale, înseamnă dărâmarea oricăror ierarhii a valorilor și bolșevizarea tuturor criteriilor de judecată.” Ca director al Teatrului Național, Rebreanu a avut, la fel, o atitudine fermă față de
Ediția critică Rebreanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/13143_a_14468]
-
cele două războaie. Căutînd pe acolo să văd ce se mai scrie despre Bucureștiul de altădată, am constatat un lucru, de altminteri, foarte firesc: cele mai importante publicații, a se vedea Sburătorul, Convorbiri critice, chiar dacă pe atunci nu mai apăreau, Neamul românesc și România literară au consacrat pagini dense cărții cu totul ieșite din comun pe care abia a publicat-o Ioana Pârvulescu. Ceea ce urmează mai jos sunt doar cîteva dintre nenumăratele întîmpinări de care s-a bucurat, pe drept cuvînt
...și virtuale () [Corola-journal/Imaginative/13822_a_15147]
-
de exemplu), ridicat pe același piedestal cu Eminescu. Romanul Bietul Ioanide fusese retras din circulație imediat după lansarea în librării ( 1953), autorul fusese învinuit de grave devieri în reprezentarea istoriei, riscându-și condamnarea judiciară pentru un act de trădare de neam. Redus la tăcere, exilat intern, prădat de amvonul universitar ca predicator și de legătură cu publicul, respins de edituri, C. Călinescu ajunsese un prizonier în lanțuri. Ele nu săreau imediat în ochi fiindcă aparențele erau trucate, ca răsplată pentru gesturi
Cazul G. Călinescu by S. Damian () [Corola-journal/Imaginative/13846_a_15171]
-
au gîndurile tale ?... Mai tre’ să bănui ce se va alege în cele din urmă de toate astea... Pașadia Măgureanu ? - Taman. Conform dictonului "Eu te-am făcut, eu te omor"! - Nu lași nimănui rodul minți tale ? - Ar fi o nedreptate. Neamul ăsta nu merită decît fraude... - Dar eu ? Mai strein decît mine doar eu pot fi... Nu mă delegi pe mine executor literar ? - Nu, Niki. Pe tine te deleg să-mi fii public ! Și rîse, întinzîndu-i încă un trup din cele
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
și mă însoțesc fidele până la sfârșit. Dar în țara mea cea mult păguboasă, unde din evenimente nimeni nu învață nimic și nu se gătește pentru a nu fi luat de fiecare dată prin surprindere, unde cei cinci dușmani neîmpăcați ai "neamului nevoii" (vorba căminarului Eminovici) sunt Primăvara, Vara, Toamna, Iarna și noi înșine, a te ocupa de cultură este cea mai prostesc-aventuroasă dintre acțiuni, fiindcă o vei face nu sprijinit de toți, ci în pofida tuturor. La noi, artistului i se iartă
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
Odiseea în care părintele epopeei se înfățișează pe sine în chip neechivoc și cu un realism numai de el știut. Când Pisistrate, tiran al Atenei, dar și al oralității ( 527-500), poruncește transcrierea Iliadei si a Odiseei pe papirus, începe declinul neamului angelic al homerizilor. Se aprinde în schimb Luceafărul de Ziuă al literaturii surzilor, antiorală, înlănțuită în semne vizuale pe argilă, papirus,piatră,piele de oaie,de vițel, de om, întinsă pe toate suprafețele mai netede până către marginile lumii, numai
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
ce ostenise pentru cea dintâi fără să fi apărut într-însa Acest fecior de clăcaș de la Holda, din ținutul Neamțului, e unul dintre cărturarii moldoveni cei mai reprezentativi. De o rară distincție sufletească, el ilustra câteva din marile virtuți ale neamului nostru: în primul rând dragostea de țară și de tot ce-i românesc, până la jertfa de sine; apoi o dărnicie nespus de largă și caldă, mai presus de cea a lui Mecena, tocmai fiindcă mijloacele lui materiale erau foarte limitate
Jurnalul unui generos by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/13956_a_15281]
-
consoane/piroane scot din vocale sângerând gemene perechi pe rând încep aural înot merg la Maica Precista mana deniei cerșind și argintul din alint duh ceresc a întrista că și ea născu un Fiu și văzu cu văzul Lui izbăvirea neamului primenit în trupul viu fiică i-a fost pe când El în Tatăl duh era și zidind înroura prorocirea pe pământ dulce Mamă l-a purtat prunc în pântec chiparos râvnă sânge carne os cu golgotha împăcat veac în veac i
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]
-
60 de ani de preoție; cuvântul Î. P. S. Lucian, cu aceeași ocazie, apoi discursul funebru rostit de Mitropolitul Lucian la înmormântarea Cardinalului (Blaj, 28 mai 2002), în care este conturat cu fermitate portretul unui ierarh credincios, până la jertfă, Bisericii și Neamului: "Prin ce rămâne atât de mare Cardinalul Alexandru? Prin jertfa adusă pe altarul Bisericii și al Neamului. Nu ne gândim doar la anii de închisoare sau de domiciliu forțat, sau de interdicții nejustificate, cât ne gândim la cei zece ani
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
Mitropolitul Lucian la înmormântarea Cardinalului (Blaj, 28 mai 2002), în care este conturat cu fermitate portretul unui ierarh credincios, până la jertfă, Bisericii și Neamului: "Prin ce rămâne atât de mare Cardinalul Alexandru? Prin jertfa adusă pe altarul Bisericii și al Neamului. Nu ne gândim doar la anii de închisoare sau de domiciliu forțat, sau de interdicții nejustificate, cât ne gândim la cei zece ani împliniți în ultima săptămână a patimilor" (p. 35). Cardinalul este evocat de P. S. Virgil al Oradiei, nepotul
LECTURI LA ZI by Ion Buzași () [Corola-journal/Imaginative/14276_a_15601]
-
se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos, cu ritmuri de psalm: "Nistrul sau Stixul / pe umerii tatălui tău l-ai trecut? Savuotul e-al morții.../ Și totuși mai
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
simpatiza pe țărani și nici "formele" religiei. Voia să facă din copil un cărturar, drept care i-a și fost primul profesor de istorie și filosofie. Deci "spiritul pandur" de care vorbea Mihai Ralea trebuie căutat nu în Gorj, ci printre neamurile din partea mamei, țărancă de la Verșeni, de pe malul Moldovei. O chema Profira (nume pe care autorul Șoimilor îl va da primului său născut, scriitoarea Profira Sadoveanu); îi semăna fizic, era veselă, expansivă și povestea frumos lucruri "de la noi de la Moldova". A
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
interesul pentru lectură e foarte timpuriu. Începe cu poveștile haiducești (Tunsu) și cu proza populară în epocă a lui Nedea (N.D.) Popescu, istovind repede biblioteca tatălui în care descoperă poeziile lui Grigore Alexandrescu și Vasile Alecsandri. Cel ce va scrie Neamul Șoimăreștilor și Frații Jderi e pasionat de istorie și gramatică. Elev la gimnaziul "Alecu Donici" din Fălticeni (el îi spune Folticeni), se înfățișează ca un băiat sfios, dar impulsiv. Datorită "instinctului său de primitiv", mai mult hălăduiește prin "iezerile cele
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
când scria povestirea Ion Ursu, în 1900, Sadoveanu își punea problema, într-un fel actuală și azi a optării între europenizare (globalizare) și autarhie, mai exact, specificul național, sau, mă rog, al unui compromis între ele: "Înțelegeam nevoia intrării acestui neam în curentul de europenizare, și în același timp mă biruia părerea de rău că i s-ar prăpădi, în asemenea prefacere, toată originalitatea. Dilema aceasta m-a situat într-un fel de democrație conservatoare, soluția, relativă, a necunoscutei, încă n-
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
care țineau de principiile sale estetice. Ca să-i definească mai bine profilul și într-un fel ruperea lui de tradiția patriarhală a familiei, Sadoveanu simte nevoia fixării unor antecedente. Părintele criticului, Teodor V. Lovinescu, directorul gimnaziului din Fălticeni, cobora din neam de răzeși, stăpânind în acea vreme o moșioară. Fiul n-avea nimic din dârzenia răzășească: era delicat și cuminte "ca o duducă", studios, "își vedea numai de bucoavne" și nu ieșea să se joace cu copiii. "Primitivul" Sadoveanu își vede
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
În luptă triumfător", "Străbunii noștri eroi") și superba rimă "mîndră/ eră" ce înnobila catrenul final. În august 1977, un decret prezidențial adăuga o nouă strofă, numărul greșelilor de accent sporind cu încă patru: "Vrăjmașii-n luptă-i zdrobim", " Cu alte neamuri sub soare". Cine ar fi cutezat să-i spună cizmarului că versurile lui erau șchioape? 7. "După revoluția din decembrie 1989 - scrie autorul articolului - noua putere a hotărît să apeleze la alt cîntec patriotic, mai stimulativ și mai solemn: Un
Trăiască Patria! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/14434_a_15759]
-
în care, în 1912, murea Caragiale : ";Țal! nene Iancule!... a se revedea!" Zonele din care autorii aleg evenimentele pe care le consemnează ca memento în josul paginii sînt cele preferate de calendarele de tip popular : marile sărbători ortodoxe, evenimente ale istoriei neamului, zile internaționale (a muzicii, a limbii, a apei, a alimentației...) și nelipsitul horoscop. Totul, evident, în spiritul lumii personajelor lui Caragiale. Răspunsuri pentru fiecare zi a anului. O întrebare pare totuși să pună calendarul: nu cumva e și lumea din
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]