595 matches
-
Începutul a fost greu, satul era sărac, nu exista un local de școală propriu. Se lucra în săli mici, neigienice. Între 1 septembrie 1929-31 august 1935 este detașat la Școala primară Racova. Perseverent, cu o voință de neclintit, cu o neasemuită putere și dragoste de muncă, cu tact pedagogic, urmărea zi de zi, an de an dezvoltarea intelectuală și psihologică a elevilor săi. Procesul verbal de inspecție făcut învățătorului Ioan C. Marcu de către subrevizorul școlar Ioan Antohi în ziua de 10
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
constituie un model în care pregătirea științifică se îmbină cu talentul pedagogic. Prin stilul său de muncă știe să captiveze pe elevi. Selectarea, prelucrarea, sistematizarea și comunicarea bogăției de informații reprezintă secretul atractivității și eficacității formative și educative. Avea un neasemuit spirit de observație, fiind un desenator de înaltă măiestrie și precizie. “Evenimentele istorice erau localizate în timp și spațiu. La matematică elevii fiind obișnuiți să rezolve probleme în strânsă legătură cu viața. Elevii sunt obișnuiți să formuleze răspunsuri clare și
Un dascăl în memoria timpului by Mariana Tofan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91674_a_93225]
-
la care se raportează copiii, în căutarea unui sprijin, a unei mâini care să le mângâie fruntea. Într-un fel de preambul, autoarea ne introduce în cadrul poveștii de viață. La fiecare pasaj, autoarea își trădează firea poetică, sensibilitatea, sufletul cald, neasemuit. Și vocea auctorială intervine de câte ori este nevoie, în limbajul atât de cunoscut al basmelor de altădată. Tonul, când liric, când sfătos, când melancolic, te introduce în starea, nu numai a autoarei, dar și a micuțului personaj, care nu s-a
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
completăm tabloul acelor vremuri tulburi. Mura este prototipul copilului sărman, dar harnic și generos, care-și ajută frații și pe bunica și luptă pentru a-și clădi o viață mai bună, cu propriile mâini, cu propria pricepere și cu o neasemuită bunătate sufletească. Cezarina Adamescu Început de poveste Pe vremea când copiii umblau cu picioarele goale prin colbul de pe ulițele satului, atunci când cu greu se căpăta de la cei cu avere o pereche de încălțări, plătite și acestea cu ziua, trei copii
Mura by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1734_a_92272]
-
aduc aminte momentul când am început să cânt, eram prea mică probabil. Cânt dintotdeauna. Am cântat tot felul de muzică, dar mai ales operă”, mărturisea, în- tr-un interviu, soprana. A absolvit Academia de Muzică din București în 1990, iar vocea neasemuită și prezența scenică cuceritoare au impus-o rapid ca o stea de operă strălucitoare. În 1992, a debutat la Covent Garden din Londra, unde a făcut și prima înregistrare cu „Traviata“ în 1994. Apoi, în 1996, Angela Gheorghiu a făcut
Agenda2003-21-03-a () [Corola-journal/Journalistic/281053_a_282382]
-
sale, ca și când ai putea fi orb și nu l-ai vedea. Eu să fac chestia asta? se holbează la tine cu ochii în flăcări. Dacă această identificare a noastră cu o idee nu ne-ar duce adesea și la o neasemuită trufie, ar trebui să ne admirăm de dimineața și până seara. Dar curând această identificare devine intolerabilă. Începem să pretindem ca toți ceilalți să adopte ideea noastră și devenim cu atât mai agresivi cu cât ni se sugerează de ici
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
macatul obișnuit o față de masă veselă cu bordură colorată și cești optimiste cu boboci de trandafir, cu ceainicul la fel, și zaharnița, cit și farfurioare multe pline cu prăjituri felurite. Cu mâini grase și urâte, Lina servea cu o îndemînare neasemuită. Ceaiul, zahărul, untul, prăjiturile, toate deodată îți veneau la gură fără știre. Meșteșugul ăsta uimea pe Mini și o mulțumea. Ca toate ființele prea slabe sau prea avântate avea nevoie de a fi ocrotită. Ceaiul bunei Lina era ocrotitor. - Aprindem
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
senzația rară a fuzionare! acelor nimburi deopotrivă transparente, la voluptatea acelor .... armonioase de atome, impalpabile, la penetrațiunea luminei în lumină, la ceva fără de realizare în cuvânt și de o realizare senzorială deosebită. îndeplinită, ea lăsa făpturei fizice capacități ele bucurie neasemuită în gesturile simple ale vieței. Mini se mira de atmosfera, joasă de azi a interiorului Rim. Totuși avea convingerea lucrurilor relative. Știa ce târziu se aplicase la scenă platforma mobilă care era o lege curentă a vieței sociale. Nivelul, așa
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
întrebare de felul: „după ce criterii se împart și se adună cele enumerate acolo?“ nu ar fi deloc satisfăcut. O astfel de întrebare l-ar scoate afară din târgul divin descris mai sus. Nu ar mai putea să-i contemple frumusețea neasemuită. Probabil că nu ar trebui pusă o astfel de întrebare, este vorba totuși de un emporiu inepuizabil și binecuvântat. Din astfel de motive, nu aș crede, urmându-l pe Michel Foucault, că enumerarea din paginile lui Borges descrie ceva monstruos
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
Preocupat, frumosul Bogdan, mai avea câteva litere, până să termine de pus pe grosuța hârtie albă, a afișului pe care, În urmă cu doar câteva ceasuri, profesoara sa de limbă și literatură română, i-l comandase, prin acea inconfundabilă și neasemuit de cutremurătoare dulceață de glas. Brusc, În fața ochilor săi, coborâ, ca un porumbel alb, o adiere de umbră. Ridicându-și-i, aceștia se agățară, agresiv, de spațiul, În formă de triunghi, din jos de care străluceau, ca două pere de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ba, dacă stau și mă gândesc bine, chiar, ceva-ceva mai numeroasă. În special, veniseră, bucuroși și curioși, inși de prin unitățile economicofinanciare și financiar-bancare din municipiu. La o adică, oameni cu bani, nu glumă! Serbarea se desfășura, Într-un entuziasm neasemuit, din toate punctele de vedere. Recitatorii - recitatori; soliștii vocali - soliști vocali; corurile - coruri; dansurile - dansuri, nu glumă. Aceleași furtuni de aplauze erau smulse, de către fiecare participant la minunata manifestare cultural - artistică ce Încânta și bucura, deopotrivă, pe toți cei de
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
care a asistat la nașterea lui din valurile Pacificului. Burlesque entre Zuydcoote et Bray-Dunes unește, într-o pastă onirică și melancolică, pe Corto, Cain Grosvenoore și teatrul de marionete italiene și de amăgiri al maestrului nebun Rico-Rico, ultimul discipol al neasemuitului Carlo Gozzi. Poveste de spionaj, textul lui Pratt este și o meditație în marginea vitalității iluziei comice. Cain Grosvenoore este atras în plasa de păianjen a rețelei germane de spionaj ascunse în decorurile baroce ale ansamblului de marionete. Secretele aliate
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aceste cărți, fără să le deschid, nici titlul n-apucasem să-l citesc, am avut o trăire deosebit de înaltă. Am simțit o bucurie împletită cu multe alte senzații de nedescris, parcă se deschisese o poartă și eram invadată de CEVA neasemuit de bun și de frumos. Repet: nu pot exprima în cuvinte, sunt prea sărace, ceea ce am simțit atunci. Era un sentiment așa de bun, de frumos, cum nu mai trăisem niciodată până atunci; era și pentru mine o Înălțare splendidă
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
uitatul regat, ce te îmbie, Statura ta turnată în luminos argint. Vei trece... Marii codri fremătători de plângeri, Înfiorați de cîte-un romantic hallalí, Își vor bolti frunzișul; o clipă vor cocli Și coif și scut, în jocul virilelor răsfrângeri; Zori neasemuite, apusuri de castele Aprinse, sub metalul curat s-or oglindi Iar străvezia noapte va crește și rodi Prin apele armurii răsade-ntregi de stele. Fugarnic sfânt, tu lasă ca fluviul să te poarte... Dar dincolo de luntrea îngustă nu privi, Căci apa
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
noi, ea, o mănușă de om, atât de geloasă pe tata, îndrăgostită de el până a închis ochii. Acum e acolo, în mormânt, încerc să mi-o imaginez așa cum era în zilele înainte să o îngropăm, frumoasă, cu hainele ei neasemuite, era una din țărăncile care își păstrase portul, îl purta cu distincție, veșmintele i se potriveau de parcă ar fi crescut în ele. Geloasă pe toate femeile satului fiindcă tata era un bărbat frumos, cu meșteșug la vorbă și trecere atât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
când, în cadrul ușii înalte cioplită din lemn de stejar, apăru Melanie. Era leită dama de caro din cărțile de joc! Fără îndoială, părea frumoasă, fiindcă era blondă. Însă, pe deasupra, nu arăta ca o făptură din lumea aceasta. Zise cu un neasemuit glas muzical: Bună seara, domnule Waldemar! Atins la mansardă de cantitatea enormă de băutură pe care o băgase în el, Vladimir, cu reflexele și gândirea încetinite, rămase tăcut în reflecții inadecvate momentului. Parcă ar veni de undeva, dintr-o lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în podul palmei mult mai greu decât atunci când stătea în gaura broaștei din ușile apartamentului de hotel. Nemulțumit și confuz, Vladimir se trezi, astfel, nas în nas, cu semnele propriilor lui porniri abisale, de care, după întâlnirea cu blonda și neasemuita Melanie, își inițiase detoxifierea morală printr-un program personal de dezbărare. Constată că, în perspectiva proiectului Pelerin în Țara Sfânta, simpla furișare pe lângă unele din vechile-i tare nu era câtuși de puțin de-ajuns. Reflectă, destul de alarmat de întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
au pierdut o asemenea comoară, dar nu oricum, ci: „În zilele lui Ioan voievod, când au prădat turcii și tătarii toată țara noastră și când însuși a pierit.” În acea clipă mi-am amintit spusa lui Grigore Ureche privitoare la neasemuita moarte a lui Ioan Vodă cel Cumplit (1574): „Văzându Ioan vodă tocmala și făgăduința mare...de la turci că-i vor face pre voie...cum au pohtit el, s-au gătitu să margă la pașa, în tabăra turcească...Acolo, dacă l-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sau un zdrăngănitor din lăută. Cercuri de curioși se fac și se desfac În jurul povestitorilor, cititorilor În palmă, Îmblânzitorilor de șerpi. În mijlocul pieței, pe o estradă șubredă Înjghebată În grabă, se prezintă tradiționala competiție a poeților populari care celebrează Samarkandul neasemuit, Samarkandul de necucerit. Judecata publicului este instantanee. Unele stele urcă, altele coboară. Peste tot, se Înalță focuri de lemne. Suntem În decembrie. Nopțile sunt deja aspre. La palat, ulcioarele cu vin se golesc, se sparg, hanul este stăpânit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și istoria prescurtată a acestora până la năvălirea mongolă. Șirin Îmi citi ultimele rânduri, al căror scris Îl descifrai cu greu: „A trebuit să fug din Alamut În ajunul nimicirii sale, spre Kirman, ținutul meu de baștină, luând cu mine manuscrisul neasemuitului Khayyam din Nishapur, pe care am hotărât să-l ascund chiar În acea zi, nădăjduind să nu fie regăsit Înainte ca mâinile oamenilor să fie vrednice a-l deschide. În această privință, mă Încredințez Preaînaltului, El călăuzește pe cine vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
moale că mierea care se revarsè peste pèduri, accentuând culorile de foc galben ale toamnei, precum și liniștea din aer, strèbètutè doar de stridentele metalice ale roților de tren, toatè aceastè lume vèzutè de la fereastra trenului îmi apare, în aceste clipe, neasemuit de frumoasè și intangibilè, încremenesc tècut, de teama că nu cumva, fècând vreo mișcare bruscè, sè se topeascè totul în aer, Pentru trenul meu, însè, nu existè opriri în aceste locuri, iar felul în care, unduindu-se printre dealuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
Alte poteci! Poteci care au pornit din toate colțurile și care veneau spre mine. Porneau din îndepărtatul început al oamenilor și se intersectau și se uneau spre a da un singur punct. Acel punct din care va porni un viitor neasemuit cu un altul! EU! Bătrânul nu începuse nimic. Greșisem. Era doar o continuare a ceea ce voi porni eu. Dar cum? M-am întors înapoi asupra mlaștinii de posibilități din fața mea. Deci eu sunt punctul de origine! Cine ar fi crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prinse cu barete subțiri-subțiri, se putea admira o pedichiură pe măsură. Dar ceea ce nu putea uita Rică era fața sa cu fruntea Înaltă, părul mare și coafat artistic, cele care confereau deopotrivă puritate, prestanță, delicatețe și senzualitate, iar gura sa neasemuită și greu de descris era piatra nestemată a acelei coroane de invidiat. Purta inele cu pietre prețioase, rubin și safire, ce exprimau echilibru și noblețe și nicidecum grandoare și opulență. Sâmbătă, la final de program, Rică primi cheia de la contabilă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
vremea prânzului, au mâncat puțin, au băut câte o cafea dublă și apoi au plecat cu profesorul și amica acestuia la o plimbare pe muntele din apropiere. S-au bucurat de frumusețea și puritatea verdelui natural, de măreția și aerul neasemuit al muntelui, mirosul de cetină și rășină le-au cotropit sufletele iar atunci când fetele au dat semne de oboseală s-au Îndreptat către „Păstrăvărie”, acolo unde au fost serviți cu păstrăv pe grătar, păstrăv În cetină și cașcaval Împletit și
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
În casa Gertrudei și a soțului său Grigore, Grig Moldoveanu, o casă așa cum nu și putea imagina nici În visările sale poetice, lux și bun-gust. Au gustat ceva și au băut câte puțin iar Rică Olaru a surprins În ochii neasemuitei frumuseți feminine o luminiță de bucurie și tristețe simultană, atunci când Ger a făcut gestul de a arăta către dormitor. O luă În brațe și cu multă tandrețe o culcă și Începură să se iubească așa cum parcă nu o mai făcuseră
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]