709 matches
-
ohihnește leneșă pe un raft. Fața Sorinei se înseninează. Pricepând totul, educatoarea îi dă voie să meargă la Colțul Obiectelor Găsite. Fetița și-a luat umbrela și a sărutat-o de mai multe ori, ca pe o prietenă mică și neastâmpărată pe care o regăsești când nu te-ai fi așteptat. Apoi, cuminte, a luat loc în bancă. Glasul educatoarei explică: Să știți, dragii mei, toate anotimpurile sunt frumoase și au rostul lor. Căci primăvara înseamnă trezirea naturii la o nouă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
-i vorbă că de mângâieri și alintări nu duce el lipsă nici acum, că tare i mai plac! Însă, de la o vreme, în căpșorul țâncului nu mai era altceva decât mâncare și joacă. De cum îl priveai, ochii lui mici și neastâmpărați te îmbiau, parcă, la alte și alte șotii. Nici unul din ghemele bunicii nu mai stă la locul lui, căci Motănel sare peste ele și, pe dat’, le transformă în mingi de fotbal. Pune bunica rufe pe frânghie la uscat? Năstrușnicul
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
lucrul acesta!” „Gata, am terminat de mâncat!” reîncepe larma din cuib. „Să vă fie de bine!” le urează Sorina. „Mulțumim!” răspund puii înclinându-și căpșoarele, așa cum i-au învățat mama și tata. Dar ce-i asta? Unul dintre ei, mai neastâmpărat și mai neatent, cade din cuib. Frățiorii lui privesc îngroziți în jos. Poc! Sărmanul! Nu, nu e ce cred ei. A căzut - unde gândiți? - chiar pe salteaua Sorinei. „Vezi dacă nu ești cuminte și nu ești atent?” ar vrea să
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
și picioarele nu vor s-o asculte. Părinții puilor au sosit din nou la cuib. „Ce-ați pățit, de ce sunteți așa de triști?” Dar nu mai e nevoie de nici o explicație. Privesc și ei în jos și-și văd puiul neastâmpărat. Apoi, fără a sta prea mult pe gânduri, încep să zboare, să se agațe. „Ce să facem? Cum să-i ajutăm?” „Fotbaliștii” au sosit acasă. Cam obosiți, ce-i drept, dar fericiți. Într-o mână, Sorin ține mingea, iar cu
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
ostenească-n urma iubitei sale jertfe, O, las să te cuprindă, să ți se uite-n ochi... Au va citi într-înșii aceea ce vorbești? {EminescuOpVIII 114} [VERENA] I-nchid [BOGDAN] Închide-i dară... El ți-a citi în față Neastâmpăratul tremur al genei tale lungi Prin care-o să strecoare clipirile șirete. (O cuprinde; ea lasă fața-n sus pe umărul lui... El o sărută). Acesta e? Acesta-i urât ca un tăciune? Acesta te mâhnește fără s-o vreie
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că nu-l vede) BOGDAN Vrei să mă duc, Anică? Vrei singură să fii... ANNA Puteai s-o știi aceasta, dar tu... nimic nu știi... {EminescuOpVIII 115} [VERENA] I-nchid [BOGDAN] Închide-i dară... El ți-a citi în față Neastâmpăratul tremur al genei tale lungi Prin care-o să strecoare clipirile șirete. (O cuprinde; ea lasă fața-n 186 sus pe umărul lui... El o sărută). Acesta e? Acesta-i urât ca un tăciune? Acesta te mâhnește fără s-o
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și frac atunci când Își face treaba. O chestie care te unge la inimă, nu credeți? Aruncă arma, Herr Gunther, dacă nu ți-e cu supărare. Vocea din ușă era răbdătoare, dar condescendentă, ca și cum i s-ar fi adresat unui băiețel neastâmpărat. Am făcut ce mi s-a spus. Știam că nu trebuie să mă pun cu un pistol automat și o scurtă privire aruncată feței lui tăbăcite ca o mănușă de box Îmi spuse că nu ar fi ezitat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
își folosește vocea. E un cântăreț groaznic, ceea ce-l face foarte caraghios. Mă iau după el, fără să-mi amintesc exact ce cânt. Imit înadins tonul lui prost. El încearcă să mă corecteze. După câteva eforturi, descoperă că am fost neastâmpărată și mă amenință că se supără, și atunci mă port frumos. Iau notele cu o voce perfectă. El aplaudă și râde. Cum are gura larg deschisă, văd o gaură în care nu mai există dinți. Continuăm. În curând, sunt în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
templu după miezul nopții ca să ia fularul de pe capul lui Confucius. Toată săptămâna, nimeni nu răspunde provocării. În cea de-a cincea noapte, cineva ia fularul. Spre uimirea tuturor, e vorba de Yunhe. Cu două codițe subțiri și un rânjet neastâmpărat, fata zâmbește publicului care aplaudă. Fata are sentimentul că domnul Zhao și soția lui îi vor face bine - de exemplu, să o prezinte cuiva sau să-i ofere o șansă. Se bazează pe instinctul ei. Mai târziu, pe parcursul vieții, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
grăsime la șolduri, părul puțin cărunt și o cicatrice pe pulpa stângă. Sărăcia îi scosese păr alb, zicea el. Degetele de la picioare sunt caraghioase întotdeauna. Degetele Annei erau lungi și subțiri și se mișcau în sus și în jos. Erau neastâmpărate și vesele, îți venea să te joci cu ele. Cufundate în apa limpede din Fontana, arătau ca zece monezi de aur pe fundul fântânii. Degetele de la picioarele Annei aveau viață. Degetele mele n-aveau viață, le-o furase boala cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
răbdarea noilor profesori. Cei sosiți la timp ocupaseră locurile mai bune, pentru ei și prietenii lor. Ca la cinema, când rula Sandokan și forțoșii dădeau năvală în față. La școală, în schimb, toți dădeau năvală spre fundul clasei. Mai ales neastâmpărații și leneșii. Profesorii știau cum stă treaba și stricau tot aranjamentul. Duma, Vuia, Ziglinde, Tarhuna, Bosca au trebuit să se mute. Aveam opt profesori noi și o mulțime de lucruri de aflat despre obiceiurile și firea lor. În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
dăruit-o pe Hera. De ce nu, când totul în viața lor arăta că au bani mulți și putere. Cea mai mare bucurie a fost pentru Soleil când i lau dăruit pe Oscar- un pur sânge negru, de o rară frumusețe, neastâmpărat, care și-a adorat stăpâna. Soleil împlinise 15 ani. Era de o frumusețe năucitoare și era și o artistă în adevăratul sens al cuvântului. Avea un surâr pârjolitor și niște ochi de culoarea chihlimbarului, ochi de pisică, ce ascundeau inteligență
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93396]
-
ce nu putem duce în mână, în sân, sub cămașă, cu spinarea, fără să ne cocoșeze prea tare, ne împinge pe nesimțite, fără să ne dăm seama, acolo... Acolo-s plânsul și scrâșnirea din dinți, foamea și setea în veci neastâmpărate, moartea veșnică pe care-o vezi doar cum ne împresoară din toate părțile și cum lumea se opintește s-o care în cărucioare prin halele supermarketurilor și s-o înghesuie în portbagajele mașinilor. Sunt pline să dea pe-afară vitrinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Minutele trec goale și nici unul dintre ei nu pare că dorește să întrerupă curgerea lor. Nici un tril, ciripit sau gângurit nu tulbură liniștea aproape materială. Până și vrăbiile, cu loc de popas în micul pavilion alb din apropierea lacului, unde împărțeau neastâmpărate și gureșe streșinile acoperișului, acum tac. Brusc, Smaranda se scutură ca de frig fără să vrea. Marius o apucă de mână iar ea îi zâmbește recunoscătoare. Ce s-a întâmplat? Să nu râzi de mine, dar mi-e frică. Imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Smaranda, lungită pe burtă, mângâie ușor cu palma stângă perna ce păstrează încă forma umerilor lui. Se întinde peste trupul gol și depune cu voluptoasă bucurie un sărut pe umărul rotund și perfect ca un măr din Eden al fetei. Neastâmpărate, mâinile sale se strecoară sub pieptul cald, cu pielea mai mătăsoasă decât aripile unui fluture și strâng puternic cupele dulci ale sânilor. Ești frumoasă și te doresc, așa cum pământul uscat dorește ropotul ploii, șoptește el în urechea ei. Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
de fizică, grație unei uși întredeschise de servitor, care ne-a alungat, indignat peste măsură de obraznica noastră indiscreție ("Ce vă zgîiți?")... Cu toate acestea, din cauza imaginației vii și a simțului pentru comic, ea se amuza mai mult decât noi, neastâmpărată pe scaunul ei, râzând cu lacrimi, dar fără glas, cu ochii strălucitori, sufocată parcă de o pasiune, cu capul pe spate, cu gura închisă, aspirând aerul pe nările dilatate. (Temperamentul fundamental se vădește în toate reacțiile unui om: diagnoza mea
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
peste picior. Taxiul ajunse la Santa Monica Auditorium. Carlos Îi Întinse lui Kitty cartea sa de vizită, Înainte ca aceasta să deschidă portiera. — Sună-mă, dacă ai nevoie de o mașină. — La revedere, Carlos! Privi În ochii lui negri, adânci, neastâmpărați, și simți că era de-al ei. Idealiza comunismul și tânjea după el, la fel cum ea idealizase capitalismul și tânjise după el. — Carlos, să știi că eu chiar iubesc America. Foarte mult. — Mie mi-a pierit dragostea asta odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
-i condusese pe ceilalți, și de unde nu putea fi văzut, mărunțelul spuse cu o voce tremurătoare: - A dispărut. De sub ochii mei. Apoi bolborosi mai departe: - Știi cum e el când face lecții cu mine. O vreme stă liniștit. Apoi devine neastâmpărat. Îmi răspunde. Țopăie. Își mai ia câte ceva de băut. N-are nici un fel de maniere. Dar învață. De data asta, stătea pur și simplu pe scaun. Și pac, a dispărut. Avu nevoie de un minut până să perceapă sensul acestor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
glob uriaș de parfum, plutind aparent în voia sorții, răsfățat de curenții albaștri de aer, tolonit în nacela unui balon uscat de păpădie, trăiești izuri, zarve și răsfrângeri, guști astre umede pe bolta cerului de gură. Te dor mușchii degetelor neastâmpărate (falange, falangete, falanguțe!) de atâta foială lucidă. Nu o ațâțare de țărțămuri personale, ci o strădanie de dăruire. Poți împărtăși, în sfârșit, vârtejul sufletului, secretul plasmei vălurind întruna pelicula vie a celulelor... Transcrii, învârtindu-te ca titirezul, pe hârtia lucioasă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
prieten al său. — Insh’ Allah, obișnuiau să spună. Dar pentru marea majoritate a celor care își aminteau de acea întâmplare nu fusese vorba de voința lui Allah, ci de un absurd capriciu al destinului sau de o farsă cumplită a neastâmpăratelor duhuri ale nisipurilor, care deveniseră invidioase că un simplu muritor devenise protagonistul sutelor de istorii ce se povesteau la lumina focului. Peripețiile lui Gacel Sayah erau cunoscute și dincolo de granițe, făcuseră să curgă râuri de cerneală și fuseseră chiar motiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
dată afară din învățământ. În scurtă vreme am suferit o maturizare precoce, iar mătușa Jeni a luat educația mea în serios, dându-mi lecții seara la materiile umaniste. Bineînțeles că nu putea să mă supravegheze tot timpul, căci eram destul de neastâmpărat, obișnuindu mă să plec de acasă fără să-i spun, stând uitat la râul Moldova sau Moldovița la pescuit, în pădure la vânat păsări cu praștia sau cu arcul cu săgeți, sau la fotbal, unde eram titular în echipa de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
calitate, noroc cu natura bogată înconjurătoare. Cum făina de porumb, mălaiul cel de toate zilele, se găsea cu greutate în perioada verii, bunica Ecaterina recolta o parte din știuleți de pe tujlean, îi desfăca și usca boabele pe vatra sobei. Apoi, neastâmpăratul Sâlică era sancționat cu învârtirea coarbei unei râșnițe rudimentare de mână, câteva ore bune și plictisitoare, până se aduna făina de-o mămăligă. Într-o zi de marți, când era piață mare la Gura Humorului, bunica a avut neinspirata idee
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
până la fractura sufletească provocată de Securitatea comunistă. Nu am primit mângâiere, în toți cei patru ani de detenție executați de tata, decât de la două rude apropiate, bunicul Nițucă și tanti Jeni, în rest toți mă acuzau că eram ulițarnic și neastâmpărat. Mai ales mama, care mă lua în primire la școală, în pauzele dintre ore, să-mi reproșeze cu catalogul în mână unele note mai mici, trăgându mă de păr și de urechi, de față cu profesorul, care-i era coleg
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
timp câteva coroane, feciorul șturlubatic strânge drapelul de luptă, îl duce la mașină, mergem mai departe. Meșteșugita amestecare a regimului ficțional cu acela al non-ficționalului Stăm la măsuța de la café-bar și ascultăm, cu interes domol, povestea unuia adus de feciorul neastâmpărat, acela cu poezia și cu steagul. Domnul tocmai dezvăluie adevăruri despre revoluție, știe despre teroriști, știe despre serviciile secrete, știe despre cum au fost arse cadavre la șirele de paie de la ceapeul din Freidorf, cunoaște exact ce au făcut și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
mereu pe bătrân în preajmă. Dar nici unul din acele vise nu a fost statornic. În zori de zi, vrăbiile gureșe m-au vestit că a sosit vremea să cobor din pat, ca să nu mă prindă soarele lenevind... Și aveau dreptate neastâmpăratele, fiindcă odată cu primele raze de soare furișate în cămăruță vine parcă și roua dimineții să te răcorească. În scurtă vreme s-a arătat și bătrânul, cu cele trebuitoare unei gustări: Bună dimineața, dragule! Cum ai dormit? Noaptea mi s-a
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]