701 matches
-
imposibil de controlat în planul compoziției supuse arbitrarului ca amploare și ordine de prezentare a elementelor sale, descrierea, cu vocația sa excesiv ornamentală, cu detestatul său defect de a perturba dinamica narativă, încetinind curgerea lină, implacabilă a evenimentelor, frustrînd curiozita-tea neastîmpărată a cititorului, nu pare să intereseze pe teoreticienii text-discursului. Pe la sfîrșitul anilor '70, în literatura de specialitate din Franța, mai precis în Dictionnaire raisonné de la théorie du langage, A. J. Greimas și J. Courtés, recunoscînd criticii literare meritul că făcuse
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
și lui Dumnezeu. În ieslea boilor a fost îngăduită Fecioara, cînd i-a venit sorocul să nască prunc sfînt. Nu a găsit liniște lîngă tulpina plopului, care nu înceta să-și miște zgomotos crengile și frunzele; nici în grajdul cailor neastîmpărați și enervant de sforăitori. Cuprinsă de amărăciune, Maica a cerut sfatul înțeleptului Crăciun: - Ce să mă fac eu, Crăciune, Grele munci că m-au ajuns! -Du-te-n ieslea boilor: -Stați voi, boi, de-a rumega! Maica-sfîntă atunci năștea, Boii sufla de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
la grea încercare pe depozitarii de cultură din satul său: preotul și baba. Un îndreptar psihanalitic i-ar fi fost mai de folos. Și, poate, nici atît. În orice caz, în zona abisală a eu-lui se pitea „un rest” cu neastîmpărate învolburări, menținînd-o pe femeia prea intens afectată în continuă alertă: „Mă gîndesc în fel și chip și am un vis, care-mi mănîncă sănătatea și mă îmbătrînește”, se mărturisea feciorului chemat în grabă, ca să-i fie de trebuință încă nebănuită
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
a fost povestită. Buna înțelegere nu durase deloc între soți; din câteva cuvinte scăpate la necaz tinerei femei, trebui să se conchidă că era destul de defavorizată de soartă. Ea își aminti că soțul, divorțat după o primă căsătorie cu o neastâmpărată prințesă care nu găsea că are toate calitățile necesare, victimă poate a unei reputații ridicole, convenea la fel de puțin cererilor legitime ale celei de-a doua căsătorii ca și datoriilor laborioase ale celei dintâi. Partida era prea frumoasă ca să nu fie
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
tata și mama pentru mine, până ce a venit în vara aceea pe la august și cinstita holeră de la '48 și a început a secera prin Humulești în dreapta și în stânga, de se auzia numai chiu și vai în toate părțile. Și eu, neastâmpărat cum eram, ba eșiam la pîrl[e]az, când trecea cu mortul pe la poarta noastră, și-l boscorodiam cu cimilitură: Chițigaie, gaie, Ce ai în tigaie? Papa puilor duc în valea socilor. Ferice de gangur, că șede într-un vârf
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
amicul acestuia, colegul Pasăre, chel, mărunt, mongoloid, pisălogul Nalbandu, colegul Nalbandu între schițele, calculele, devizele, justificările sale. Combinatul, Captarea - dedurizarea - denisiparea - decantarea primară, secundară, finală, adică soții Marilena micuța și arogantul Anton Albu și turturica Șefului, tovarășa Caropol Gina, lângă neastâmpărata Mariana Melnik, mamă nemăritată și mereu înamorată. Stațiile de pompe, ochelaristul filatelist numismat Robert Braun, mahmurul Mehmed, ofițerul-iscoadă Adrian Lupu, stagiarul Tudorel Tomski, Consuela cățelușa. Colectoarele și epurarea, adică manieratul Varlam și tovarășul Manole, lucidul Lucian Vornicu și amicul A.P.
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
pe coridor, la o fereastră lăsată în jos, sorbind nesăturat priveliștea munților, care-i aminteau valea Someșului și-l făceau să uite unde merge acuma. Din clipa când a pornit la gară, i s-a trezit în suflet o îndîrjire neastâmpărată, care-i feconda iubirea și i-o păstra mândră și curată. Deodată ușa compartimentului de la spatele lui se deschise și se închise cu zgomot și în ureche îi răsună glasul lui Varga, foarte încîntat: ― Știi, Bologa, cine se află în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pe țărmul pârâului descoperă drumul spre front. Aici dealurile sunt mai line și casele foarte rare, unele cocoțate prin poieni depărtate, ca niște cuiburi. Drumul urcă prelung, și pârâul se micșorează, devenind tot mai săltăreț, ca un copil buiac și neastâmpărat. În fund albăstresc, în curmeziș, coamele munților, crestate pe alocuri ca niște metereze uriașe... Apoi, într-un loc mai lărguț, drumul de care se sfârșește, pierzîndu-se, împreună cu pârâiașul subțiat ca un fir de argint, printre hățișurile vâlcelei. În schimb, o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
s-au îndreptat în calea lor istorică după constelații luminătoare de stepe, poporul românesc au fost călăuzit de râuri. sru struma strina ["RASA TRACO-ILIRICĂ... "] 2264 Rasa traco-ilirică s-a distins în decursul tuturor secolelor printr-o energie estraordinară, printr-un neastâmpărat dor de război, dar totdeuna în serviciu străin, mai mult spre folosul unor vecini slăbănogi decât pentru întărirea propriei puteri. Sub flamurele lui Alesandru cel Mare locuitorii traco-ilirici ai munților au cucerit Asia și Africa pentru... greci. În timpul romanilor mulți
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
nebronzate de pasiunea amintirilor... am sorbit lacomi în ciuda Împăratului Verde dintr-un pur imbold erotic, atracțiile vulgare dispărând în impulsuri omenești nevinovate, fibrilații cugetate și violente curățenii sufletești. Împărate... dă-mi Gladiola din ținutul lacurilor limpezi și casante să tremurăm neastâmpărați de ospățul serii, să fredonăm în surdină melodii uitate în ceasul delăsării, să ne-nfruptăm dornici cu lingurița din salatiera de argint plină cu ambrozie fierbinte și să imprimăm reverii blajine în păduricea plină de alburii păcate! Kilometrul opt Spaima
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
creatoare. Grecia antropologică a atras și reținut aproape o mie de ani, tot ceea ce etniile de contact au avut mai genial. Evident, această forță de atracție și asimilare n-o putea avea oricine, mai ales într-un spațiu amenințat de neastâmpărate valuri. și totuși, grecii extramuros aveau să înființeze în tot spațiul mediteranian, numeroase și vestite colonii, atrași de necunoscut, prin sudul Rusiei, Bosnia și Herțegovina, Dobrogea dacică, pe coastele Orientului Mijlociu și ale Africii creând și apoi exportând enigmatica civilizație
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
și frac atunci când Își face treaba. O chestie care te unge la inimă, nu credeți? Aruncă arma, Herr Gunther, dacă nu ți-e cu supărare. Vocea din ușă era răbdătoare, dar condescendentă, ca și cum i s-ar fi adresat unui băiețel neastâmpărat. Am făcut ce mi s-a spus. Știam că nu trebuie să mă pun cu un pistol automat și o scurtă privire aruncată feței lui tăbăcite ca o mănușă de box Îmi spuse că nu ar fi ezitat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
apuc de bluza de pijama și el se împiedică, n-am în minte decât poza aceea, ne trântim amândoi pe jos, ceilalți băieți ne urmăresc cu sufletul la gură, sunt mai puternic decât Cristian, așa-l cheamă pe acest băiat neastâmpărat, deasupra lui, eu încercând să-l imobilizez cu mâna stângă în timp ce cu cealaltă mă întind după poza ce-o ține cu fața spre mine, deasupra capului, se zbate sub mine, bluza pijamalei ridicându-i-se sub gât, dezvelindu-i trupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a străduit să adune legendele care circulă prin zonă referitoare la această icoană, și-ar dori ca în perspectivă să colinde țara în căutarea icoanelor făcătoare de minuni și să strângă într-un volum legendele care le însoțesc, eu iarăși neastâmpărată îi pun întrebări, dar răspunsul îl primește în locul meu Theo, și ochii lui luminoși n-au întâlnit încă privirea mea, despre sfintele moaște descoperite sub asfaltul de pe aleea ce duce spre biserica mare ne povestește cu aceeași domoală patimă, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
nevoie de ei doi ca să-i arate lui Theo drumul, încruntarea de adineauri a lui Theo se preschimbă ca prin farmec la auzul glasurilor vesele ale celor doi copii, se apleacă spre ei, îi sărută, râde cu brațele înfășurând trupușoarele neastâmpărate, Irina descoperă din priviri tablourile sprijinite de pereți, evadează zglobie din îmbrățișarea lui Theo, Vladimir o urmează îndeaproape, Uite! Un desen mare! Ce vezi acolo? curios Theo, spune-mi și mie! Amândoi copiii s-au oprit în fața Bunăvestirii, tabloul îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lui și se îndepărtează apoi grăbit spre bucătării, Eu cobor spre Izvor, măcar să-mi răcoresc ochii, văd că s-a strâns și acolo lume multă, peste tot pe iarbă pături întinse, se desfac pachetele cu mâncare aduse de acasă, copii neastâmpărați, flămânzi, plângăcioși, se curăță ouă fierte, pâinea moale tăiată felii, se întind ștergare albe de pânză, pe-o bucată de hârtie sare, slănină din abundență, ceapă, mă apropii de Izvor, apa nu mai curge de aproape un an, anii trecuți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
euclidiene nu mai e valabilă, binecuvântată ploaie dintr-o după-amiază de iunie când, ar fi bine să încetez să mă ispitesc singur, astfel voi înnebuni în această odaie simplă spoită în culoarea infinitului, închid blocul de desen, domolindu-mi zvâcniturile neastâmpărate dintre coapse și-mi las privirea să rătăcească cum stau așa pe spate pe mandala dezordonată a nervurilor din scândura de brad a tavanului, nu mă gândesc la nimic și am vaga senzație că pentru un timp mi-am abandonat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
gâtul meu înlănțuindu-mă, râdem, Dumnezeule, dacă o să-mi dai vreodată un copil, dă-mi o fetiță! și-n viața viitoare fă-mă femeie să nu mai am de-a face cu tenebrosul univers al dorințelor masculine, o răsucesc pe neastâmpărata fetiță din spatele meu și-o aduc în brațe peste desenul neterminat al surorii ei, își încolăcește brațele în jurul meu ca o iubită așteptând s-o sărut, rochița ei albă cu floricele albastre i se ridică, cea mică însă, îi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
pe următoarea, Nu mai pot! deși aș mai vrea, nu mai pot, Du-te, Diana, și adu-i o cană cu apă, Da, mi-e sete! Toate examenele și le-a luat în sesiunea asta, își laudă părintele fata, cam neastâmpărată și zvăpăiată dar, nu mai știu ce voia să spună părintele cu dar, o taină va rămâne, Diana revenită în cameră cu o cană de apă, îmi dă tot din mâinile ei să beau, îmi cade batista oțetită de pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
s-a întors din America, el a fugit pe vremea Iui Ceaușescu, cu formația de dansuri, Duce filmul în America, eu nu-l văd, A venit singur? Da, fata și nevasta au rămas acolo, ne împiedicăm în picioare de copiii neastâmpărați ce-și suflă unul altuia în luminări și eu stingeam lumânările la toate fetele când eram de vârsta lor și ele nu se supărau pe mine, fiindcă eram băiatul profesorului, Acum îl văd și eu pe cel ce filmează, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vinovata de, fata iese grăbită sărind trei trepte deodată, mă vede pe mine rușinat, pe părintele Dumitru furios și se schimbă la față, Ce-ai făcut, fată, cu băiatu ăsta? Nimic, tată! m-a sărutat, răspunde în locul ei un gând neastâmpărat al meu, De ce i-ai tăiat părul? Era prea lung, ea curajoasă, revenindu-i sângele în obraji, și eu îndrăznind s-o apăr împotriva cugetului meu, Eu am rugat-o, părinte! Minciună, strigă neputincios un glas al meu, dar cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
a trecut peste coroanele copacilor spre înserare și deodată s-a făcut parcă mai întuneric, Florița și-a adunat fustele și a pornit-o grăbită spre mănăstire, eu prin spatele copacilor după ea, urcând dealul spre biserica cea veche, copii neastâmpărați o înconjură în cercul lor obraznic fără s-o atingă, neîndrăznind să se apropie dincolo de aura de lumină a soarelui care o învăluie, mă pot și eu arăta acum fără a mă mai ascunde, ea se îndreaptă spre biserica veche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
la Marjacq până să mă abandoneze și să devină inspector de taxe, care m-a sfătuit să nu mai scriu toate tâmpeniile SF și să Încerc un roman cu crime În serie În loc. Mai presus de toate, mulțumesc soției mele neastâmpărate, Fiona: căni de ceai, indicații de gramatică, ortografie, faptul că a spus că va refuza să citească cartea dacă nu Îi va plăcea și faptul că a rezistat cu mine atâția ani. Și la final: Aberdeenul nu e chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
-mă de gardul viu din crengi împletite și privind la spațiul sclipitor al zarvei de aripi luminoase. Intră, m-a invitat vestitoarea de lumină. Am pășit mai aproape, dincolo de poartă, parcă abia îndrăznind să mă aflu în preajma sferelor de raze neastâmpărate care scânteiau în orice direcție. Era însă un privilegiu și un miracol să am parte de încrederea necondiționată a vieții pure, sclipind atât de aproape, în multitudinea de aripi care nu se speriau de mine, dimpotrivă, se adunau în jurul meu
Arborele Universal by Chrys Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/327_a_575]
-
care erau grupate opt legiuni foarte pricepute. Dar în grandiosul praetorium din centrul castrului, care - potrivit filosofiei imperiale - reprezenta vizual puterea Romei, tânărul dux îi avea alături, printr-un surprinzător contrast sentimental, pe frumoasa lui soție și pe băiețelul acela neastâmpărat. Iar acum micuțul, apăsat de parapetul turnului ca de zidurile unei închisori, privea dezamăgit. Spre miazăzi, printre norii joși, se zărea o palidă rază de soare. Se vedea și îndepărtata Augusta Treverorum, capitala Galliei Belgica, orașul întemeiat de Roma, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]