2,581 matches
-
nu-l slăbește decât în moarte sau odată cu nimicirea celui care i-a prins astfel sufletul.” 17. „Ce poți face când cineva nu mai e? Melancolia care năvălește asupra ta e blândă și învăluitoare, puterea ta de a iubi rămâne neatinsă. întrebările care vin ulterior nu au mare putere, chiar dacă afli că ai fost trădat. Ce înseamnă trădarea/. E o formă urâtă de a ți se spune că nu mai ești iubit. Urâtă, desigur, te poate ispiti să te răzbuni, frumoasă
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1587 din 06 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344061_a_345390]
-
și siguranță”. O problemă încă și mai gravă a fost constatată în aceeași localitate, reprezentată de includerea pe lista construcțiilor ce se impun demolate și apoi reconstruite a mai multe zeci de case (cifra avansată inițial a fost de 70) neatinse de inundații. Cum au ajuns aceste locuințe, în fapt o întreagă stradă, pe listele ANL și mai cu seamă cum au putut experții să evalueze într-un mod atât de departe de realitate aceste imobile, vom afla cel mai târziu
Agenda2005-41-05-general2 () [Corola-journal/Journalistic/284290_a_285619]
-
Acest ei... mă sperie, din '90 încoace, există un grup de oameni cenușii care fac tot. Mă sperie", a spus europarlamentarul Mircea Diaconu, la Antena 3. Psihologul Hanibal Dumitrașcu a completat că "este evident că cenușiul este o structură de neatins, e construită încât să terorizeze, să inducă frica, să ai sentimentul de insecuritate". Psihologul a subliniat că această structură de oameni pe care nu-i vedem, de neatins, care stârnesc frica este rezultatul a zece ani de mandat al unui
Cine sunt EI? Mircea Diaconu: "Mă sperie". Hanibal Dumitrașcu: "O structură de neatins" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28441_a_29766]
-
Dumitrașcu a completat că "este evident că cenușiul este o structură de neatins, e construită încât să terorizeze, să inducă frica, să ai sentimentul de insecuritate". Psihologul a subliniat că această structură de oameni pe care nu-i vedem, de neatins, care stârnesc frica este rezultatul a zece ani de mandat al unui președinte care a creat "cenușiul".
Cine sunt EI? Mircea Diaconu: "Mă sperie". Hanibal Dumitrașcu: "O structură de neatins" by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/28441_a_29766]
-
-mi aparține Și efemer sunt pe pământ, Mă cheamă doruri depărtate, Dar mă opresc și meditez, Mai e puțin din viața asta Și anii-aș vrea să îi stopez, Să nu adun mai mulți dar este Un vis frumos, de neatins, Voi fi cândva doar amintire, O stea sau un cărbune stins, Mai e puțin, dar visu-mi este, Un scop prin care tare-aș vrea, Când voi pleca în veșnicie, Să las în urma mea ceva, Un dor de cer să motiveze
ÎNCĂ MAI ESTE LOC LA CRUCE de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2113 din 13 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384341_a_385670]
-
Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2084 din 14 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, Cu ochii minții pătrund infinitul albastru... Bucuria mă umple, simt pacea zămislită În rugi fierbinți și dorinți neîmpărtășite, Simt focul iubirii, Mistuind ce a mai rămas neatins, De Cuvintele-Ți sfinte... Mă înfior de atât de multă iubire și... În propria-mi tăcere, aud răspunsuri La întrebările-mi nerostite... Ecouri, cuvinte, silabe, Își așteaptă rândul cuminți, Să fie dezbătute, la picioarle Tronului de Har. Susurul blând și
LA MASA TIMPULUI de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384385_a_385714]
-
am pierdut definitiv prin răni ce dor de-atata dor postum pe o masă o carte răsfoita stă mărturie peste timp a fost cândva demult citită păstreaz-o eu am obosit nu te-nvinovățesc mă iartă te-am iubit atât de neatins înalt profund ce clipă spartă m-am prăbușit atât de mult a nins sub greutatea nopții mă retrag sub cete de priveliști cu chip de lut zilele mi le-nșirui pe un prag de Elizeu demult necunoscut cînd ne-am
RĂMAS BUN de ROBERTA SANDERS în ediţia nr. 1485 din 24 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384564_a_385893]
-
momente de intimitate cu Dumnezeu pe care le-am trăit atunci, în închisoare. Când vroiau să ne spurce în Vinerea Mare, asta era o regulă generală a pușcăriilor românești, ne dădeau să mâncăm cane iar noi refuzam, le dădeam gamelele înapoi, neatinse, pline. Ei, acesta era un moment foarte frumos pentru noi. În noaptea Paștelui și în ziua de Sfintele Paști, ne dădeau varză acră cu apă, că așa erau foarte cinici, doreau să-și bată joc de noi și de credința
INTERVIU CU PĂRINTELE ARHIMANDRIT ROMAN BRAGA DIN S.U.A. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1585 din 04 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/384529_a_385858]
-
făcut apariția prin sec. III i.Hr., s-au distins prin pace, frumusețe și, bineînțeles, feminitate... Ca dovada stau frescele din palatele Cretei din acea vreme, desenele de pe vase - opere de artă, ce dezvăluie multe prin coloritul încă viu parcă de neatins de vremi și prin conturul fin redat de pictorii antichității . Cea mai bine conturată parte a corpului femeilor cretane în desenele acestea le era - chipul, indiciu prim enorm; alt indiciu mai este frumusețea femeilor ce se distinge și acum în
SOCIETĂŢILE MATRIARHALE de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1439 din 09 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384589_a_385918]
-
că nu este ea vinovată cu nimic...”. Odată ajunsă aici în cugetările sale, Silvia s-a întins pe partea cealaltă, oarecum liniștită și a închis ochii. În zadar. Nu putea adormi. A coborât din pat după ce a privit înciudată perna neatinsă a soțului. „Dar omu’ ăsta pe unde bântuie, de nu se culcă? Că vrea ori că nu vrea, trebuie să meargă la serviciu” și-a zis femeia și a plecat la bucătărie hotărâtă să-și aducă omul la culcare. - Bine
EPISODUL 7, CAP. III, NOAPTEA FRĂMÂNTĂRILOR, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1648 din 06 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384500_a_385829]
-
trei se uitară întrebători la moș Ion. Însă acesta dădu din mână: --Lasă, omule, mulțumește-i lui Dumnezeu că ai scăpat! Ți-o fi foame sau sete? Hai să te ospătăm și noi din ce avem! --Nu, unchiule! Am pachetul neatins, că n-am putut să mănânc de griji. Vă mulțumesc din suflet că m-ați salvat! Dar...aș vrea să mă duc după țiganii mei, să văd ce au făcut. --Du-te, omule, acasă și lasă-i în grija Domnului! Dacă
TUNARII-4-ULTIMUL FRAGMENT de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384614_a_385943]
-
oți fi atât de fraier încât să ne lăsați pe toți repetenți și să pierdeți elevii ! La anul, la cine mai predați ? Elevii ăștia au înțeles rapid realitatea. Realitatea e cea în care te complaci. Au înțeles că sunt de neatins. Repetenți mulți,elevi puțini în ciclul următor și clase desființate. Iar el e ultimul venit și-n mod inevitabil, chiar primul care o să plece. Și dacă o să plece,ce ? Oricum se zbate între barele de la modul ,se izbește când de
VIATA LA PLUS INFINIT (1) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1772 din 07 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382281_a_383610]
-
sau în pacea fremătătoare a oceanului sau a mării. Singur, el și barca și apusul și răsăritul lunii și al soarelui, algele care-i sărută picioarele noduroase sau ierburile virgine ale pășunilor. Seară și munte și iarbă și crestele munților neatinse de pasul omului comod, poate doar de cei ai oamenilor mereu în mișcare sufletește privindu-i, gândindu-i și apoi fizic. Cât infinit cuprinde bucuria lor în fiecare clipă în care lasă deoparte truda zilei și-și aștern trupul pe
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
privesc dincolo de umbrele aburilor care se ridică din pieptul pădurilor. Apoi mă întorc în mine și privesc atent colivia în care m-am închis conștient și încerc să rup una câte una gratiile pentru ca a doua zi să le regăsesc neatinse. Gândul evadării nu încetează nicicând chiar dacă rațională fiind accept viața cu toate cele cu care apasă întregul ființei. Iubesc acele evadări în lumi pe care încerc tot mai mult să le cuprind în inima mea și în momentele grele să
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/382361_a_383690]
-
nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 Toate Articolele Autorului Eugen Dorcescu Absența Olimpiei-Octavia. În memoriam Absența e-o prezenta negativă, E-un gol, o așteptare, o latentă. E moarte și viața, deopotrivă - Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absența. De neatins fiind, si nevăzuta, Asociind realități contrare, Absența naște jale și frustrare Și-un gând de neputința absolută. Ne-existând, nu poate să se-ascundă. Ne-existând, nu-și neagă evidență. Egale-i sunt teroarea și clementa... Absența e-o prezenta
EUGEN DORCESCU, ABSENŢA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384091_a_385420]
-
tămădăul mamii lor! Înșfăcă două găleți cu apă de pe ceardac și alergară împreună spre căpițele de fân, unde sătenii deja stingeau focul cu apă cărată din râul Desnățel și de prin fântânile din apropiere. Alții, cu furcile, îndepărtau din fânul neatins de foc. Ceilalți aruncau cu pământ peste jăratec pentru a-l stinge. Grajdul din apropiere nu fusese atins de limbile focului, dar sătenii înnodaseră cozile cailor, eliberându-i pentru a nu fi în pericol. - Uite ce face răutatea omenească! se
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 6 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1917 din 31 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383296_a_384625]
-
vrea să pictezi ceva. Să mă întind pe canapea și să mă pictezi pe mine. Sau măcar perinile albastre. Sau vreo două valuri verzi. Paspoalate cu alb. Ori un nufăr galben. Pe un pat de frunze verzi. Dar pânza rămâne neatinsă. Mă îmbii cu fructe. Cu caise. Cu ciocolată. Cu mentă. Cu alune. Îmi aduci ceașca de cafea pe canapea. Fierbinte. Nu pot să mă ating de ea. Îți sorb cuvintele. Mă scald în ochii tăi. Și te înhaț, ca să uităm
CONSTANTIN STANCU, TIMPUL CA UN GLONŢ de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383360_a_384689]
-
sa se întoarcă nicicând, Ci-n curcubee, sa rătăcească vor, prin zări, Învârtindu-se senin, lent alunecând... S-au îmbrăcat în haine din stele desprinse, Și-ar dori să danseze în scări, printre nori, Să plutească prin cer și cosmos, neatinse, Iar, uneori, să-mi trimită vise-n culori... Și mi-au plecat gândurile-n exil, e pustiu, În suflet, și-n jur lumea apăsătoare Și se face, în noaptea vieții, tot mai târziu, Parcă totul e de-o tristețe ce
EXILUL GÂNDURILOR de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383415_a_384744]
-
sufletului de copil s-a preschimbat în poezie și mai târziu, pe când era elevă a Școlii Generale nr. 18 din Timișoara, atunci când a început să publice în diverse reviste, ba să și editeze și să tipărească poezioare adecvate vârstei celei neatinse de trufia vremurilor și-a oamenilor lor (cam pe la 10 ani...). Iat-o acum, tânără adolescentă, elevă în clasa a IX-a a Liceului Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara, pășind cu sfiiciune și curățime pe drumul scrisului, mai închegat, mai
MARTIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383459_a_384788]
-
De bine-am să te scot din minți. Cu glasul din tăcerea mea Te-oi îmbăta cu dragostea, Te voi topi de fericire Și-am să te umplu cu iubire. Te voi purta ușor prin vise Prin lumi de tine neatinse, Prin infinitul meu cu dor Am să te-nalț pe al meu zbor. Te voi lăsa să-mi guști destinul Și-apoi din gust să-ți spăl veninul Cu lacrimile mele dulci Ce-n sufletu-mi cu drag le curgi
CU UN SĂRUT de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1971 din 24 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/383565_a_384894]
-
Gândul și-amintirea vezi ne leagă Și soarta.. ce-a umblat pribeagă... Viața-ți poartă chipul mai departe Prin mii de amintiri și...nu există moarte! Pe altarul iubirii încă mai ard cuvinte Nerostite de tine, de noi și sunt neatinse, E jarul iubiri pe-al rătăcirii drum rămas Tristețea are palid chip și doină-n glas.... Referință Bibliografică: PE ALTARUL IUBIRII / Zamfira Rotaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
PE ALTARUL IUBIRII de ZAMFIRA ROTARU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382879_a_384208]
-
rămîn aici topit, Să-mi amintesc de tine cînd se va coace grîul, Cînd păsări, în lumină, pe veci s-or fi zidit. Și, totuși, vine vara, și-o secetă solară Presimt cum mi se lasă în fiece atom, Ca neatinsa creangă mă scutur de povară Și mă transform în ploaie și-n umbra unui pom. Referință Bibliografică: Răcoarea din urmă / Dragoș Niculescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2327, Anul VII, 15 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Dragoș
RĂCOAREA DIN URMĂ de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2327 din 15 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/383090_a_384419]
-
rana, Sub alb, De ură provocată. Ridic privirea Spre cer cât să-l cuprindă, Că-n el îmi e speranța, Din el primesc iubire, Să cer acum A țării mântuire: De alb Să fii cuprinsă, Glia noastră sfântă, De dușmani neatinsă, Când corbi pe hoituri cântă! Domnul blând, întreaga-ți fire S-o-mbrace-n giulgiu alb De sfântă izbăvire Și răni să îți aline Cu albul pur Din razele-i divine! Referință Bibliografică: RUGĂ-N ALB / Marian Malciu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
RUGĂ-N ALB de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2232 din 09 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383122_a_384451]
-
tăcu. Privi în jurul său, neînțelegând prima oară de ce era încă pe saltea, când adineaori era cu Marioara lui și voia să mănânce sarmale, în timp ce vorbea cu ea. Își întoarse ochii spre măsuța de lemn și scaunul cu spătar, care erau neatinse. Pe măsuță era un colțișor de pâine uscată, care rămăsese acolo de când fusese ultima oară, acasă. Își aminti brusc că voise să-l ia cu el, dar îl strigase Pepsi de afară și-l uitase. Apoi privi spre geamul vechi
CĂPITANUL VASILE (5) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385313_a_386642]
-
rog să devii eternă. Fii veacul meu de fericire! Mihaela nu-l mai vedea pe Mihai, era în lumea ei, trăia clipele tulburate doar de răzvrătirea fluturilor în stomac și mai era ceva plăcut, o ușoară durere percepută în sânii neatinși de mână de bărbat de mulți ani de zile; era ca o răzvrătire a întregului organism care voia să evadeze spre o nouă viață, una plină de zbucium și iubire erotică. Simțea că Mihai, deși nu-i vorbise niciodată despre
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]