702 matches
-
izotopi părinte, raporul concentrațiilor de izotpi de xenon din compoziția unor meteoriți reprezintă o metodă extrem de utilă pentru studierea istoriei formării Sistemului Solar.Metoda iod-xenon a datării determină timpul scurs de la nucleosinteza stelară și până la condensarea unui obiect solid din nebuloasa solară. În anul 1960, fizicianul John H. Reynolds a descoperit că anumiți meteoriti posedă o anomalie izotopică sub forma unei supraabundențe de Xe. El a demonstrat că aceasta era produsul dezintegrării radioactive a izotopului I . Acest izotop este produs în
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
totul alt mecanism. Prima supernovă atestată istoric, SN 185, a fost văzută de astronomii chinezi în anul 185 e.n. Cea mai strălucitoare supernovă a fost SN 1006, descrisă în detaliu de astronomii chinezi și arabi. Supernova SN 1054 a produs nebuloasa Crabului. Supernovele SN 1572 și SN 1604, ultimele observate cu ochiul liber în galaxia Calea Lactee, au avut efecte semnificative asupra dezvoltării astronomiei europene, deoarece au fost utilizate ca argument împotriva ideii aristoteliene că universul de dincolo de lună și de planete
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
Aceasta este un indiciu ce sugerează că expansiunea universului accelerează. S-au dezvoltat noi tehnici de reconstituire a exploziilor de supernove despre care nu există dovezi scrise ale observațiilor. Data supernovei Cassiopeia A a fost determinată după ecoul luminos în raport cu nebuloasele, iar vârsta rămășiței de supernovă RX J0852.0-4622 s-a estimat din măsurători de temperatură și din emisiile de radiații gamma din descompunerea titanului 44. În 2009, s-au descoperit azotați în depozitele de gheață din Antarctica, ceea ce ar putea
Supernovă () [Corola-website/Science/304000_a_305329]
-
mult metan decât monoxid de carbon se ia în calcul contribuțiile semnificative ale ciocnirilor cu comete, deoarece cometele sunt compuse mai mult din monoxid de carbon decât din metan. Ca satelitul Titan să fi captat ca atmosferă o parte din nebuloasa saturniană timpurie, în momentul genezei Sistemului Solar, nu pare posibil deoarece în acest caz ar trebui să aibă o abundență atmosferică similară nebuloasei solare, incluzând hidrogen și neon. Mulți astronomi cred că originea metanului din atmosfera lui Titan este satelitul
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
monoxid de carbon decât din metan. Ca satelitul Titan să fi captat ca atmosferă o parte din nebuloasa saturniană timpurie, în momentul genezei Sistemului Solar, nu pare posibil deoarece în acest caz ar trebui să aibă o abundență atmosferică similară nebuloasei solare, incluzând hidrogen și neon. Mulți astronomi cred că originea metanului din atmosfera lui Titan este satelitul însuși, considerându-se că metanul este eliberat de erupțiile criovulcanice. O posibilă origine biologică a metanului nu a fost exclusă. Există de asemenea
Titan (satelit) () [Corola-website/Science/304016_a_305345]
-
cu un câmp larg, se vor putea vedea mult mai multe stele. În acest mod roiul va da cea mai mare satisfacție. Cu telescoape mai puternice sau cu un câmp mai strâmt, doar o parte din roi va fi vizibilă. Nebuloasa nu se dezvăluie cu adevărat decât în fotografie. Roiul stelar Cloșca cu pui este citat în Iliada de Homer, în cântul XVIII (475), în celebra descriere a scutului lui Ahile:
Pleiadele () [Corola-website/Science/311980_a_313309]
-
(M1, NGC 1952, Taurus A, Taurus X-1) este o rămășiță de supernovă, rezultat al exploziei unei stele masive în supernovă istorică (SN 1054), observată de un astronom chinez în perioada dinastiei Song, din iulie 1054 până în aprilie 1056. Nebuloasa a fost observată pentru prima oară în 1731 de John Bevis, apoi în 1758 de Charles Messier care l-a trecut, pe primul loc, în catalogul său. Nebuloasa a fost descoperită în anul 1731 de către astronomul amator de origine britanică
Nebuloasa Crabului () [Corola-website/Science/311964_a_313293]
-
astronom chinez în perioada dinastiei Song, din iulie 1054 până în aprilie 1056. Nebuloasa a fost observată pentru prima oară în 1731 de John Bevis, apoi în 1758 de Charles Messier care l-a trecut, pe primul loc, în catalogul său. Nebuloasa a fost descoperită în anul 1731 de către astronomul amator de origine britanică John Bevis, dar a fost observată ca o stea foarte strălucitoare, de către astronomii chinezi în anul 1054. Consemnările acelei perioade vorbesc de apariția pe cer a unei stele
Nebuloasa Crabului () [Corola-website/Science/311964_a_313293]
-
De asemenea apare și în arta picturală a indienilor din Arizona și New Mexico, desene descoperite ulterior în Navaho Canyon și White Mesa (Arizona) cât și în canionul Chaco (New Mexico). Înscrisă în catalogul "Uranographia Britannica" al lui John Bevis, nebuloasa a fost redescoperită din întâmplare și în mod independent de către Messier la 28 august 1758, pe când căuta cometa Halley. Crezând că e vorba de o cometă, acesta și-a dat curând seama de greșeală și a catalogat-o în data
Nebuloasa Crabului () [Corola-website/Science/311964_a_313293]
-
M17 sau , cunoscută și sub numele de Nebuloasa Omega, este o nebuloasă de emisie situată la circa 5.500 de ani-lumină de Pământ, în constelația Săgetătorul și are un diametru de15 ani-lumină. Face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Cu o întindere de vreo
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
M17 sau , cunoscută și sub numele de Nebuloasa Omega, este o nebuloasă de emisie situată la circa 5.500 de ani-lumină de Pământ, în constelația Săgetătorul și are un diametru de15 ani-lumină. Face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Cu o întindere de vreo patruzeci de ani-lumină, nebuloasa
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
nebuloasă de emisie situată la circa 5.500 de ani-lumină de Pământ, în constelația Săgetătorul și are un diametru de15 ani-lumină. Face parte din Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Cu o întindere de vreo patruzeci de ani-lumină, nebuloasa își datorează luminozitatea unor stele tinere de tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
Catalogul Messier, întocmit de astronomul francez Charles Messier. Cu o întindere de vreo patruzeci de ani-lumină, nebuloasa își datorează luminozitatea unor stele tinere de tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci de stele mascate de nebuloasă. În infraroșu se poate observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
o întindere de vreo patruzeci de ani-lumină, nebuloasa își datorează luminozitatea unor stele tinere de tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci de stele mascate de nebuloasă. În infraroșu se poate observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a fost menționată de De Chéseaux în 1746, apoi de
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
tip B, care iradiază gaz în jur, creând astfel o regiune H II. Culoarea roșie a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci de stele mascate de nebuloasă. În infraroșu se poate observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a fost menționată de De Chéseaux în 1746, apoi de Messier în 1764. Este vizibilă cu ochiul liber în bune condiții la latitudini joase, cu
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
a nebuloasei este de altfel cea a hidrogenului ionizat. În interiorul nebuloasei s-ar afla un roi deschis constituit din vreo treizeci de stele mascate de nebuloasă. În infraroșu se poate observa o cantitate importantă de praf favorabil formării de stele. Nebuloasa a fost menționată de De Chéseaux în 1746, apoi de Messier în 1764. Este vizibilă cu ochiul liber în bune condiții la latitudini joase, cu magnitudinea aparentă 6. Prin luminozitatea sa, M17 este ușor de reperat: se situează la 2
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
Printr-un instrument de 114 mm, prevăzut cu un filtru UHC, ea scoate în evidență o bună parte din nuanțele sale și jocuri de lumină. O fotografie cu durată lungă de expunere permite să se sesizeze culoarea bătând în roz. Nebuloasa Omega poate fi văzută, cu o relativă ușurință, din cele mai multe din zonele populate ale Pământului, datorită faptului că nu este situată la o declinație prea sudică: în unele zone din Nordul Europei și din Canada, în apropiere de Cercul Polar
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
Pământului, datorită faptului că nu este situată la o declinație prea sudică: în unele zone din Nordul Europei și din Canada, în apropiere de Cercul Polar, vizibilitatea sa este foarte dificilă, iar în Europa Centrală vizibilitatea este relativ scăzută. Omega Nebuloasa poate fi văzută cu o relativă ușurință de cele mai multe dintre zonele populate ale Pământului, datorită faptului că acesta este situat la o declinare nu prea sudică: în unele zone din nordul Europei si Canada, in apropiere de Cercul Arctic, sa
Messier 17 () [Corola-website/Science/311973_a_313302]
-
Nebuloasa din Orion este o nebuloasă de reflexie formată din două obiecte Messier: M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982). Această nebuloasă este unul dintre cele mai observate și fotografiate obiecte de pe cerul nocturn precum și unul dintre cele mai studiate obiecte cerești
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
Nebuloasa din Orion este o nebuloasă de reflexie formată din două obiecte Messier: M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982). Această nebuloasă este unul dintre cele mai observate și fotografiate obiecte de pe cerul nocturn precum și unul dintre cele mai studiate obiecte cerești. Ea a dezvăluit astronomiei mult
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
Nebuloasa din Orion este o nebuloasă de reflexie formată din două obiecte Messier: M42 (NGC1976) și M43 (NGC 1982). Această nebuloasă este unul dintre cele mai observate și fotografiate obiecte de pe cerul nocturn precum și unul dintre cele mai studiate obiecte cerești. Ea a dezvăluit astronomiei mult despre procesul formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor, din nori de gaz
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
procesul formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor, din nori de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă. Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43, M 78 și Nebuloasa Flacără. Stelele
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
formării stelelor și a sistemulor planetare aflate jurul lor, din nori de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă. Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43, M 78 și Nebuloasa Flacără. Stelele se
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
planetare aflate jurul lor, din nori de gaz și praf. Astronomii au observat în mod direct discuri protoplanetare, pitice brune, mișcări intense și violente de gaz precum și efectele ionizării fotonilor în jurul stelelor masive din nebuloasă. Nebuloasa face parte dintr-o nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43, M 78 și Nebuloasa Flacără. Stelele se formează pe tot cuprinsul nebuloasei
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]
-
nebuloasă și mai mare numită Norul molecular complex din Orion. Acesta se întinde pe tot volumul constelației Orion și include Bucla lui Barnard, Nebuloasa Cap de Cal, M 43, M 78 și Nebuloasa Flacără. Stelele se formează pe tot cuprinsul nebuloasei Orion și formarea lor se observă, în special, în spectrul infraroșu. Nebuloasa este vizibilă cu ochiul liber chiar și din unele zone cu poluare luminoasă. Se vede ca și o „stea” de magnitudine mijlocie sub cele trei stele care formează
Nebuloasa Orion () [Corola-website/Science/311967_a_313296]