1,158 matches
-
închinat regatului. De aici a provenit obiceiul din Biserică, Episcopii aleși, să nu mai fie consacrați decît dacă au primit mai înainte învestitura din mîna regelui 222. Predecesorii noștri Grigore al VII-lea și Urban al II-lea s-au necăjit mult din cauza acestor rele și a numeroase altele care au apărut ca urmare a învestiturii laice și au convocat adesea conciliile episcopale pentru a o condamna; trebuiau excomunicați Clericii care aveau Biserici pe care le obținuseră în acest fel și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
nu-l putea uita... Pe Basil, mânuind frumoasele flori într-una din florăriile cele mai selecte ale capitalei, îl știam și eu din vedere și, oricum, era un capitol vechi și de mult încheiat. În schimb, gândul la Alby mă necăjea, iar titlul de „cea mai mare și mai dureroasă dragoste“ îmi întuneca fericirea domoală... Într-una din zile, ducându-mă la Dânsul și bătându-i în pe retele camerei, ca de obicei, a ieșit și, fără să mă lase să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
26,6-10. 1. Primul. Domnul ia cina în casa lui Simon leprosul, împreună cu Lazăr. 2. Maria varsă untdelemnul pe capul lui Cristos. 3. Iuda murmură zicând: („Pentru ce această risipă?”); dar Domnul o apără pe Magdalena încă o dată, zicând: („De ce necăjiți femeia? Căci frumoasă faptă a săvârșit față de Mine”). 287. DUMINICA FLORIILOR. MT. 21,1-17. 1. Primul. Domnul trimite după asină și mânzul ei, zicând: („Dezlegați-i și aduceți-Mi-i; iar dacă cineva v-ar spune ceva, spuneți că Domnul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Școala Nr. 25. după ce am ajuns aici, dascălul meu fusese învestit director la o altă școală construită de curând, Școala Nr. 37, de unde a și ieșit la pensie. L-am văzut peste ani, din ce în ce mai obosit și mai palid... Era puțin necăjit pe mine că n-am îmbrățișat matematica pentru care, socotea el, aș fi avut oarece înzestrare... „Româna o știm cu toții... doar suntem români!” Am trăit alături de el clipele nostalgice ale despărțirii de școală... Mă gândeam atunci cum va putea un
Arc peste timp 40 ani 1972-2012 by Gabriela Muscaliu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/795_a_1849]
-
ale clapelor - multe și variate flash-uri. Circulam pe mijlocul străzii, mai bine-zis existam, independent de tot ceea ce mă înconjura, înafara oricărui program, cu toate că mă aflam în program. Faptele curgeau fără înfăptuire - era în preziua Birthday Puja! Răceala m-a necăjit mult. Am ratat plimbarea de dupăamiază dinafara cetății. Am făcut puja Mamei! La puja am avut parte de o mare bucurie: am spălat picioarele Mamei! A fost pentru mine o mare cinste, o mare responsabilitate, o mare promisiune: Mama m-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
eu - era de o agilitate de neînchipuit! Nimic nu trăda cumplitul diagnostic! Teama mea de a fi nevoit să intervin cu mijloace excepționale în condiții excepționale, nu avea niciun suport! Ana era sprintenă, veselă, plină de umor și - ceea ce mă necăjea cel mai mult pe mine - nu mă lăsa să-i car eu bagajele! Dacă ați ști cât m-a cărat prin Mumbay să căutăm un magazin filatelic pentru a-i achiziționa lui Aurel o serie de mărci poștale indiene... Și
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
replicat ușor iritată Ana. - Nu știu, Ana, nu mă interesează! Eu l-am cumpărat, eu o să-l ofer! Tu n-ai decât să te orientezi la altceva! - i-am întors eu vorba folosind o tonalitate șugubeață și dorind să o necăjesc puțin. Nefericitul de mine! Dar și mai... nefericita de Ana! Prietena mea nu sesizase jocul cuvintelor și am reușit, astfel, să declanșez o adevărată dramă... A început să plângă! Martor îmi este bunul Dumnezeu că eu nu intuisem cât de
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
pe stadionul mic; exista alături și varianta mare, pe care erau planificate să aibă loc întâlnirile cu SHRI MATAJI. Programat la ora 12, s-a repetat fenomenul de dimineață, adică a rămas foarte multă lume pe dinafară. Nu m-am necăjit. Micile movilițe de pământ din fața intrării au fost locuri perfecte de stat pentru havan, iar mie mi s-a mai împlinit, nesperat, o dorință mai veche: voiam să fiu înconjurat de indieni, să le simt respirația, să devin una cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
într-adevăr, putem face abstracție de oameni, dialogând doar între noi, Spiritele! DIWALI PUJA București, 2003 Un an întreg fac tot felul de năzbâtii de copil: nu-mi strâng jucăriile, nu mă spăl pe dinți, o supăr pe bunica, o necăjesc mereu pe vecina mea, fetița de la etajul 4, tot timpul am genunchii juliți, mă dojenește mama, mă ceartă tata... toți sunt mai mereu cu gura pe mine. Vine însă scadența, luna decembrie, luna mult așteptată, cu speranțe, dar și cu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
are deja bagajele făcute... Era doar de două luni în Italia și părerea mea e că nu mai avea mult și înnebunea. Eu aveam trei luni de vechime și mi se părea că stau bine față de ea. Săraca! Sunt femei necăjite în țară, care au stat la sapă toată viața lor, au mers la oraș la piață o dată pe lună sau cine știe când și s-au trezit în Italia. Șocul e prea mare... Avea părul alb și cred că nici
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
ceva nu-i la locul lui. Cei care acceptă sunt, de regulă, cei necă jiți, care nu au prieteni unde ar putea sta, nu au bani să închi rieze ceva mai bun... O nenorocire nu vine niciodată singură... După ce că e necăjit, mai trebuie să suporte și bădărăniile celui care vorbește limba română, dar nu e român. Pentru că românii sunt educați și cu bun-simț, își văd de treaba lor și sunt cu gândul la familiile lor lăsate în țară. Ceilalți, șmecherii, sunt
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
mă runte... A fost ciudat să descopăr că „pe afară-i vopsit gardul, înăuntru-i leopardu’”. E adevărat, nu se supără că nu au carne-n frigider, dar aleargă și ei să cumpere ce-i mai ieftin, la ofertă. Sunt necăjiți că nu pot să-și cumpere un televizor cu plasmă etc. Importantă e starea de nemulțumire, nu motivul. Salvatore, la un moment dat, așa mucalit cum era, mi-a spus: — Toți oamenii au o gaură-n c...! Altă dată, în timp ce
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
care auzea cum lungi deșerturi fasonează și amestecă stelele prin genuni galactice" (?!); sau în De-or trece anii...: Poetul zăbovește în singurătatea adâncă a gândurilor sale, chinuit de puterea farmecului nesecat din adâncurile de lumină a chipului ei. El este necăjit de scânteia-ispită lăsată de providență să-l rupă ori să-l țină de pământ ca un dat, ca un făcut cuibărit în liniștea din preajma fiecărei clipe trăite pe altarul timpului" (?!). Exemplele ar putea fi înmulțite. E o analiză punctuală dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu oase mari și goale, aproape impudice și stropite repede cu vin și untde lemn În bolboroseala omului bisericii, Îi fu așezat Între picioare: era tot ce mai rămăsese din zbuciumul zadarnic al Eufimiei lui. Așa cum, la Îngropăciunea bătrânei care necăjise existența Corei Irineu, am văzut oscioarele acesteia strânse, de aseme nea, Într un săculeț și așezate - fiindcă nu mai puteau pro testa - la picioarele mamei iabrașe. Ah! Plutôt souffrir que mourir!... Cine dintre frecventatorii asidui ai Căii Victoriei și ai
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avea câte o întrebare. Pe de o parte Alin se întreba dacă ea îi spunea adevărul, iar maică-sa se întreba de ce oare nu s-au găsit. Nici unul nu avea să afle vreodată răspunsul. - N-ai de ce să te mai necăjești. Acum ești aici cu mine. Nu mai ești atât de mic, ești un flăcău în toată regula. Știu că ți-a fost greu. - Mamă, dacă ai ști prin câte am trecut... Eram să mor de foame și de frig, am
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
buzele atinseră gura ei. - Mă uimești! Ce să înțeleg din asta? - Că nu trebuie să mă justific și nici să mă scuz. Ea își trecu mâna prin părul lung cu un gest destul de drăgălaș, copilăresc chiar. - Ai ceva împotrivă?, o necăji el în continuare. - Nu, dacă rămâi cu mine aici, zise Nicole cu un zâmbet naiv și cu buzele arcuite în timp ce privirea ei rătăcea peste tot prin cameră oprindu-se pe corpul lui. Privirea lor se întâlni într-o imensă și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
cu bârfe, cu idei proaste și atunci zi de zi se mărește prăpastia dintre voi, iar radiografia vieții arată bolnavă. Speram, dragul mamei, ca voi să fiți cruțați de răutățile și fățărniciile omenești. Dar se pare că astrele sorții vă necăjesc și pe voi ca pe mulți alții. - Și acum ce ai e de gând să faci? - Să fac ce, mamă? - Cu căsnicia ta. - Ce ai făcut și tu cu a ta. - La mine era cu totul altceva. Știi că taicătu
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
sarmale, spărgeam nucile (pentru turtă dulce) și stăteam pe lângă mama, să-i fiu mereu de ajutor. Joia, înainte de sărbători, se coceau colacii, cozonacii și prăjiturile. Pentru mine era o mare plăcere să fiu la planșetă, alături de mama. Ce-o mai necăjeam! Vroiam numaidecât să împletesc colăcei (ștrițeli). Nu mă mulțumeam niciodată cu aluatul ce mi-l da ea și căutam să mai "fur" o parte din covată. Împleteam, desfăceam și iar împleteam, până ce-mi ieșeau așa cum îmi convenea mie. Mama îmi
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
fiind prima din viața lui. La Roman au fost găzduiți de o cunoștință a Emiliei iar Săndel, după obiceiul lui copilăresc, a făcut un drum până la râul Moldova, ba chiar a făcut și o baie în râu. Emilia s-a necăjit mult de neascultarea lui Săndel și l-a amenințat că nu va mai avea grijă de el dacă n-o ascultă și nu se ține de învățat pentru examenul de admitere. După ce au susținut examenul amândoi elevii de la Pungești au
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
alte două-trei persoane ce veneau din oraș, cărora în bunătatea-i nesocotită le servea mese atât de copioase, parcă ar fi ospătat invitați de onoare, încât câștigul i se reducea la mai nimic, ceea ce pe maică-mea, mai chibzuită, o necăjea îndeajuns. O fi înțeles oare ceva din mine profesorul de română din clasa a doua de liceu Mesaroș, pe care, de bună seamă, l-am pus la grea încercare, cu nemaipomenita confesiune așternută pe hârtie în locul temei propuse pentru teza
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
fost educat cu măreție regească (secundum magnificentiam regiam). Nu după multă vreme Însă, regina a rămas grea de la rege și, la vremea cuvenită, a născut un fiu. Când pruncii crescură un pic, se jucau foarte adesea Împreună. Și Iuda Îl necăjea pe fiul regelui cu repetate sâcâieli și vorbe de ocară, făcându-l să plângă adesea. Regina, care suporta greu lucrul acesta, știind că Iuda nu este [copilul] ei, Îl bătea și mai des. Dar nici așa nu l-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
temut în cartier pentru că făcuse și pușcărie. Barbu cel mic nu avea o gașcă în regulă, ci doar cîțiva oameni de-ai lui. Erau din clasa a doua Ce. Barbu ăsta o remarcase și el pe Serghei Luminița și o necăjea în fiecare pauză. Venea la ea și o trăgea de cozi, îi punea piedică sau o scuipa și-apoi fugea. Oamenii lui stăteau deoparte și nu interveneau decît atunci cînd se băga vreun băiat s-o apere. Cînd Barbu nu
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
asta cu atît mai mult cu cît nu aveau cum să fie ajutați de colegii lor ; băieților nu le spuseseră nimic de Serghei Luminița. În ultima vreme însă, reușiseră să-i asigure o pază bună și ea era din ce în ce mai puțin necăjită de Barbu. Odată, Cristi îl bătuse și-l trîntise la pămînt și de atunci nu mai avea curajul să se apropie. Cu toate acestea, găsea uneori momen tul cînd verii nu erau prin apropiere și-și lua el atunci revanșa
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
rouge-Michel și 150 lei; pretindea că l’a lăsat aici pe masă. A plecat la Comino, Brusales, Delureanu și vila Aldea unde stau „la Negulescu“ și s’a întors iar la mine, căutând pe sub pat, pe sub masă. M’a cam necăjit chestiunea asta. De dimineață, deși meltemul persista, rece, tăios, am făcut iar plajă în barca de eri, de unde, găsind pe cineva dormind, l-am dat afară du droit du premier occupant. Am nemerit bine : era chiar proprietarul bărcii, care mi-
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
sunt cea care se zbate acolo unde își petrecea Cora-Persefona un anotimp alături de Hades al ei. Zâmbește! Vezi, bătrâna ta își împodobește gândurile cu toată mitologia pe care o știe. Da, glumesc, dar de fapt această amintire din mitologie mă necăjește, văzând că a existat pe lume, cândva, o mamă care, desple tită, alerga pe pământ strigându-și durerea de a o fi pierdut pe Cora-Persefona Proserpina ei. Mai există și cealaltă mamă, cea care își transformă strigătele și lacrimile în
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]