1,179 matches
-
În curțile oamenilor, ispravnicii strângeau zeciuiala în numele lui vodă. Scoteau în plânsete de copii datornicii din bordeie. Surzi la rugămințile și bocetele nevestelor, îi despuiau de haine și, beștelindu-i, îi biciuiau fără milă. Îi snopeau în bătaie pe acești necăjiți care nu-și plătiseră dijma. Prin pielea crăpată de lovituri, șiroia sângele țăranilor. Îndurau pe spate bătaia nemeritată a sărăciei trăite de veacuri, care sporea sub nesațul arendașilor. Mergând mai departe, la marginea târgurilor, străinul vedea înălțându-se în soare
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Eu nu știu cum să cred atâtea vești, Când din scrisori eu văd precum matale Din zi în zi mereu întinerești.” („Mama”) Mult prea încărcat de suferință ni se pare destinul personajului feminin principal din nuvela lui Ion Agârbiceanu, „Fefeleaga”. Femeie simplă, necăjită, Maria Dinului lucra din greu pentru a-și întreține cei cinci copii. Cel care o ajuta în munca istovitoare de transportare a pietrei era credinciosul cal Bator, bătrân, ciolănos, slăbit, dar parcă înțelegând, mai bine ca oricine, gândurile și trăirile
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
simplu și cuviincios, dar care răspândea o lumină cerească și o pace binefăcătoare, și-i zise cu glas cald și blajin: Eu sunt CREDINȚA și glas bun îți aduc de la Cel ce m-a trimis: „Veniți la Mine toți cei necăjiți și împovărați și vă voi mângâia, căci jugul Meu e dulce și sarcina mea ușoară...” Omul se deșteptă și după câteva clipe de gândire își zise: Da, tu singură grăiești adevărul, pe tine te voi urma. Și într-adevăr CREDINȚA
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
prin smerenia adevărată vei dobândi putere mare în sufletul tău. Tânărul a primit lecția și s-a îndreptat spre această smerenie curată și plăcută lui Dumnezeu, Căruia i se cuvine slava în veci. Amin. 73. De ce atâtea suferințe? Un om necăjit veni într-o zi la preot și-i zise: Părinte, de ce oare Dumnezeu îmi dă mie atâtea suferințe? Preotul îi răspunse tot printr-o întrebare: Dumneata, te uiti numai la suferințele pe care le primești, dar te uiți oare și
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
trimite suferințele? Mare adevăr m-ai învățat părinte; mai bine să-mi dea Dumnezeu multe suferințe și să am sufletul curat, decât fără suferințe și să-mi ajungă sufletul întinat și să merg în iad. Slavă Ție Doamne, zise omul necăjit, căci adevărate sunt cuvintele: „Mari și minunate sunt lucrurile Tale, Doamne!” 74. Să nu îngropăm talantul! Fiul unui om avut, plecând de acasă spre a învăța într-un mare oraș la o școală superioară, primi de la tatăl său, pe lângă banii
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
e întuneric, nu se vede, dar e ca un trandafir înflorit. Măcar că e numai de 4 ani, dar e deștept și inimos, de se miră lumea de el! Mi se pare că nu prea ești zdravănă la cap, zise moartea necăjită. Nu ne-am înțeles să-mi dai un copil? Uite îl iau pe cel mai mic, căci nu ți-e de nici un ajutor, nu e nici deștept, nici mare, ci urât și cocoșat. Dragă cucoană, zise mama cu ochii plini
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
e mic, urât și cocoșat, dar bun e Dumnezeu. Se va face sănătos până va crește mare. Mie mi se rupe inima la gândul că o să mă despart de el. Nu l dau eu pe Alexandru, puiul drag al mamei! Necăjită și înfuriată că nu a putut cu nici un chip să smulgă prada și a pierdut atâta vreme degeaba, moartea văzu atunci cât de mare și de puternică este dragostea mamei pentru copiii ei! 95. Conștiința Iată cum s-a întâmplat
Istorioare moral-religioase by Valeriu Dobrrescu () [Corola-publishinghouse/Science/851_a_1786]
-
var, fără ciment), necesar a doua zi dimineața, până la sosirea comenzii de mortar marca M-25 (cu ciment). Lucram cu unul dintre salahori, țigan, cam de aceeași vârstă cu mine, 40-45 de ani, înalt, slab, cu o mină de om necăjit și, contrar așteptărilor, foarte scump la vorbă, pe care îl chema Nicolae. De-a lungul fațadei laboratorului fusese săpat un șanț de 0,6-0,7 metri și adânc de 1 metru, în care echipa de instalatori trebuia să pozeze niște
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
am dat seama, Întoarsă acasă, că nu-l mai am! Pus Într-o pungă de plastic lungă, l-am uitat probabil pe undeva (căci n-am venit direct acasă) Împreună cu fila din Jurnal pe care v-o xeroxasem. Sunt foarte necăjită atât pentru scrisoare, cât și pentru pagina de manuscris. Din fericire, textele Holban nu mai erau În plic, fiindcă le scosesem deja, ca să le prelucrez În note. Întrebarea mea e: cât de greu v-ar fi să-mi refaceți pagina
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
fi păstrat ceva. Azi citesc În „România liberă” trista veste a decesului prof. șt. Gheorghiade de la Câmpulung-Muscel. A fost profesor la liceul „N. Gane” și șc. Normală din Flt. și-l vedeam În fiecare vară la el acasă - singur, văduv, necăjit. și a jucat mare rol În Basarabia, ca fost comandant străjer pe Întreaga provincie, precum și directorul șc. Normale din Chișinău. Era supărat, că Anuarul Festiv 1971 nu-l pomenește măcar. Când toamna trecută venind din Covasna am trecut pe la C.
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
cei peste 300 de săteni, cântece patriotice și populare. În concluzie, el caută să demonstreze că rolul intelectualului satului (învățător, mai ales) este de a antrena, de a iniția artiști amatori dintre săteni, tineri și vârstnici. L-an văzut și necăjit... Într-o duminică din august 1936, Victor Ion Popa, împreună cu echipa sa, este invitat la cercul pastoral, care se ținea la umbra salcâmului cel mare din dreapta bisericii. În conferința sa despre Educarea morală a tineretului, preotul Vasile C. din Vîltoșești
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
de aprecieri eronate. Victor Ion Popa se ridică de pe scaun și tună cu o voce dramatică: Protestez, părinte, nu aveți dreptate și apoi nu acesta-i rostul dvs. A plecat împreună cu toată echipa. Niciodată nu mi s-a părut mai necăjit ca atunci. Dar, Victor Ion Popa, rămâne, prin excelență, omul fin și elegant, profund analitic și subtil psiholog, ca să nu mai vorbim de disciplina și punctualitatea pe care o introna prin exemplul personal. Lucra în 1939 la Fundația Culturală din
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
dar insistă să plece acum. O.K.? — Poți să-mi pui la dispoziție mașina chiar acum? întrebă Hartley. Vorbea pe un ton aproape mânios. M-am uitat în jur și n-am văzut-o, adăugă Titus. Iar ea e foarte necăjită. — Nu-i nici un motiv să fie necăjită, am precizat eu. Am intrat în bucătărie și amândoi m-au urmat. N-ați vrea să luați cina? — Trebuie să plec, stărui Hartley. Întrevederea ei cu Titus, oricum o fi decurs, se terminase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apoi ai alunecat în apă, ceea ce ți-a creat impresia că ai fost îmbrâncit. Erai cam băut, știi. {i doctorul zicea că se poate să rămâi cam buimăcit un timp, după toată povestea asta. Mă simțeam prea istovit și prea necăjit ca să mai continuu. Fusese o nebunie s-o pornesc atât de departe. — În ordine, Titus, să lăsăm lucrurile aici. Nu relata nimănui cele ce ți-a spus. Titus mă cercetă cu ochii lui înguști, de culoarea pietrei. — Vezi, jocul ăsta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ăsta lucrau, și făceau cu schimbul... Și mai veneau și ceilalți să îi lase și pe ei, că ziceau că: „poate ies, și să știu și eu o meserie, să știu un pic cât să mă descurc”. Am fost copii necăjiți. În ce sens? Majoritatea, cel puțin 90%, dacă nu mai mulți, am fost de la țară, copii la care nu le era rușine să muncească. La Târgșor aveați voie să comunicați cu politiștii? Nu... Cum să zic? Numai când aveam probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
cartea scrisă de mine și de ceilalți doi colegi de breaslă mi-a adus o sută de mii de la un tânăr din tren, iar suta asta am dat-o mai departe pe o pizza, din care a mâncat un om necăjit, șchiop și mut din gara de nord. Cam asta a fost povestea cu mutul și mă gândeam să o scriu în noua carte, ceea ce am și făcut. Am ajuns acasă la Oradea foarte obosit, dar cu o mulțumire în suflet
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Ioniță Vodă Sturza, alte tulburări, cu un caracter mult mai grav, au zguduit Țara Moldovei. Stăpânit de idealul neamului său, Mitropolitul Veniamin Costache... a fost un vizionar al Marilor Uniri.. un premergător al mișcării pașoptiste.. Iată ce spunea: „... Neamul nostru necăjit și oropsit, sfârtecat și împrăștiat subt stăpâniri străine, va ajunge cândva o zi a răscumpărării, când se va întregi și va porni unit pe căile viitorimii, pentru a-și împlini solia pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu..”. .. Bucuriile și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
bară la bară cu oamenii agățați pe scări, totuși nu era destul. La ora 7 fix, porțile marilor uzine se închideau și apărea un mare șef de la Serviciul Personal, care ținea o cuvântare tâmpită în fața unui grup mare de oameni necăjiți, cu haine mototolite, cu păr zburlit, cu nasturi rupți, transpirați și gâfăind, victime ale imperfecțiunilor serviciilor de transport public. Eu făceam parte dintr-o întreprinere de control a calității, aveam punct fix de lucru în uzină, dar nu depindeam de
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
4 din primii 5 copii eu fiind primul din stânga) 1932 Datorită spiritului său întreprinzător, aproape că nu am simțit lipsa îndelungată a tatălui. A fost și o bună creștină: prezentă la mai toate ritualurile bisericești ... săritoare în ajutorul celor mai necăjiți din sat ... printre puținii care nu s-au lăsat până nu au ajuns și la Maglavit, la așa-zisa "minune a lumii" în care a crezut, fericită, cu toată convingerea. Pierderea pământului a afectat-o mult și pe ea, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
o miroase cu neîncredere și vine cu verdictul "ne-pri-ce-pu-tu-le, tu nu vezi că e carne de oaie ... și încă veche că miroase de la o poștă" (?!). Nu mi s-a apreciat nici buna intenție ... ba, întrucât nu putea fi oferită nici unor necăjiți ... am primit umilitoarea sarcină de a o duce la câinii de pe maidanul din piața Sturzoaei. Au fost desigur multe alte situații "hazlii" ... cu care nu numai că mă obișnuisem, dar chiar mă distrau și pe mine prin neprevăzutul lor. Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
muncit, Într-un an sau doi putem retroceda pământul, interzicând Însă, pentru o perioadă de 10 ani, vânzarea terenului intrat În proprietate. Aceasta pentru a Împiedica aparația, la sate, a marii burghezii. Noi venim În Întâmpinarea țăranului sărac, a oamenilor necăjiți de la țară.” Împotrivindu-se decolectivizării, liderii FSN susțineau menținerea controlului statului asupra cooperativelor agricole, pentru a „nu favoriza categoriile sociale cu tendințe de speculă”. În 1992, numirea lui Nicolae Văcăroiu În funcția de prim-ministru a confirmat linia etatismului economic
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Ce nu știe Cristi e că l’am considerat tot un loc, căci sărac În energie era atunci, adică pe placul meu. Cine are nevoie de „căldura de pisică“, bună la fel de fel de metehne, trebuie doar să aciuieze o pisică necăjită și s’o convingă - o face singură! - să se covrigească pe locul dureros. Va atribui rezultatul unui miracol pe care nici chiar Hercule de la Băi nu-l poate Înfăptui; dar e doar o chestiune de ecologie. Închei suita episoadelor În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
În cârdășie cu restul neamului ciupercesc furnizând, celorlalte dar și sieși, hoituri proaspete? Acelea ale necumpătaților... „Meridian“, 19 aprilie 2002, ora 12,45 52. Divin Nu sunt câtuși de puțin privilegiat, chiar dacă microfonul dă această aparență. Sunt chiar un pisic necăjit: Chiar de paști am să fiu obligat să-mi câștig existența ca de obicei, vânând, deși sunt expert În a-mi Însuși o ciosvârtă de miel. Dar așa ceva n’am găsit niciodată pe la Cristi prin bucătărie. Alți congeneri... Miau Nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Mitică. Pensionarii, cu gurile larg deschise, i-au făcut speriați loc să treacă. Din cauza șocului, n-aveau puterea să se depărteze de tramvai. Dacă domnul Aron ar fi întors capul, s-ar fi repezit toți spre vagon. O mână de necăjiți, buimăciți de sumele pe care le auzeau, și un negustor de vapoare excentric, ce se îndrepta vorbind răstit cu un funcționar de-al său spre una dintre căsuțele acoperite cu carton asfaltat de la marginea cartierului. Un dialog de afaceri cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
loc="Iași" data =”21 dec[embrie] 1967”> Iubite domnule Costel, V-am așteptat pe 9 decembrie. Nici un răspuns măcar. Am așteptat apoi un răspuns la scrisoarea mea. Nimic. Bănuiesc, adică sînt sigur, că ceva s-a întîmplat. Ori sînteți prea necăjiți, ori ceva din rîndurile mele te-a supărat. Drept să-ți spun: sînt derutat. Am fost la București și am multe impresii pe care am să ți le depăn altă dată. Privitor la articol, te rog să-l lași, deocamdată
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]