8,720 matches
-
întremezi să ar cu tine, iar tu umbli pe drumuri nebună?... A doua zi vaca lui a murit când el se afla pe ogor la arat, după ce a tras câteva brazde. Dar cu calmul lui a trecut ușor peste acest necaz. La bătrânețe avea o hernie cât un pumn ce i se urca și cobora pe piciorul stâng și spunea: asta o să mă bage în pământ, dar nu specifica, hernia sau Maria, că de băgat l-au băgat amândouă. Lucache B.
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
-l răzbune pe moșneag. Dar cum zicala e zicală că bătaia nu se mai întoarce și în acest caz s-a adeverit. Frații și cumnații lui Lucache erau acolo descurajând pe bătăuși. Anii s-au scurs, odată cu ei trecând unele necazuri și făcând loc la alte suferințe. Anica, soția lui Lucache, a stat în ghips șase luni de la bazin și până la gât, până și-a revenit. Două dintre fete au stat mulți ani la sanatoriul T.B.C. de la Bisericani. Petruță a murit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
căsuță batrânească, Flora Stănescu - undeva mai În fundul curții și au silit-o să se retragă acolo. Fostă soție, devenită soacră. Ce va fi Îndurat numai ea știe, că de plâns, mereu o vedeam plânsă. Așa sunt femeile, adună În ele necazuri și numai ce auzi ca s-au stins. Te mai și Întrebi, de ce, că doar nu o știam bolnavă. Au trecut anii, tatăl vitreg și tânăra-i soție au avut patru copii, care au crescut și au mers la școli
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
numerele de telefon și după acea nuntă au ținut legătura un timp. La un moment dat Letiția urma să se opereze de cancer la sân și a decis să-și ia rămas bun de la Feodor. Când a aflat de acest necaz al ei, nu a vrut sub nici o formă să renunțe la ea. S-a dus la București la ea la spital și a susținut-o moral, asigurând-o că multe femei s-au operat și s-au vindecat. Susținută de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
firesc, de parcă ne cunoșteam de mult, deși a fost prima și ultima oară când am văzut o. Cum mie Îmi place mai mult să ascult, mi-am dat seama că probabil i-ar face bine, să mai discute cu cineva necazul ei, să-l poarte mai ușor. Avusese parte de patru decese, În ultimele două luni și se simțea epuizată fizic dar mai ales psihic. Toți cei patru decedați i-au fost rude apropiate, dar cel mai tare o durea moartea
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
văzuse unchiul, chiar dacăacesta nu avea ochi să-l vadă. El era doar un copil și mama Îl Învățase să-i respecte pe cei mai În vârstă, chiar și pe cei mai acri la vorbă că, or avea și ei necazurile lor de au ajuns așa. În mintea sa Ionuț se ruga lui Dumnezeu să facă o minune, să poată merge și el la școală, odată cu copiii de vârsta lui. Într un mărăciniș de lângă drum auzise un fâlfâit de aripi. Așteptase
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
despărțea de boboc nici noaptea, Îl ținea să doarmă cu el În brațe, să se asigure că nu i se va Întâmpla nimic rău. Îi zicea Puf și era cel mai bun prieten al lui. Lui Îi mărturisea Ionuț toate necazurile lui și cât de mult și-ar fi dorit să poată merge și el la școală În toamnă odată cu ceilalți copii de vârsta lui. Și-ar fi dorit el mai multe dar, starea de sărăcie lucie a familiei, Îl obliga
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
iau bani să cumpăr o pasăre fără beteșug, iar dacă nimeni nu o revendică, iar copilul a găsit-o nu a furat-o, se chiamă că este a lui. Din colțul unde se Înghesuiseră, cele două gemene-i făceau În necaz fratelui lor prin semne. Ai să vezi tu, piaza rea va ajunge friptură de Crăciun. Ochii lui Ionuț Înotau În lacrimi de supărare. Bobocul de gâscă era cel mai bun prieten al său, cum să-l taie și să-l
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
II a, o iconiță cu Iisus Hristos, cel despre care preotul spunea În biserică: El s-a jertfit pentru păcatele noastre, mari sau mici, să ne fie iertate. Dacă ne rugăm la El ne iartă, ne ajută În nevoi, În necazuri, În boală și tot felul de primejdii. Trebuie doar să crezi În El și să fii sigur că nu vei rămâne neajutat. Atunci a luat Ionuț o bucățică de lumânare și un chibrit, s-a refugiat În magazie și Îngenunchind
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
vei rămâne neajutat. Atunci a luat Ionuț o bucățică de lumânare și un chibrit, s-a refugiat În magazie și Îngenunchind În fața iconiței, așezată pe o scândură, a Început să-I vorbească. Nu prea știa cum să se roage În necazul lui. Iată, vezi? Eu am un mare necaz... de fapt, am două...ajută-mă te rog să pot merge și eu la școală În toamnă odată cu copiii de vârsta mea. Știu să scriu și să citesc puțin dar, voi Învăța
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
bucățică de lumânare și un chibrit, s-a refugiat În magazie și Îngenunchind În fața iconiței, așezată pe o scândură, a Început să-I vorbească. Nu prea știa cum să se roage În necazul lui. Iată, vezi? Eu am un mare necaz... de fapt, am două...ajută-mă te rog să pot merge și eu la școală În toamnă odată cu copiii de vârsta mea. Știu să scriu și să citesc puțin dar, voi Învăța... promit. Lacrimile-i curgeau pe fața arsă de
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
el În casă, Își făcuse semnul crucii și se culcase cu nădejdea că rugile lui vor fi auzite și Domnul va face o minune cu ei. Așa cum promisese În fiecare seară, se retrăgea În magazie și-I amintea Domnului de necazurile lui și se ruga să-i ajute și pe ei. Văzând acestea mama a mers după el și a stat și a ascultat cu lacrimi În ochi felul lui Ionuț de a se ruga. Știa biata femeie că nu trebuie
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
ei. Văzând acestea mama a mers după el și a stat și a ascultat cu lacrimi În ochi felul lui Ionuț de a se ruga. Știa biata femeie că nu trebuie să reciți multe rugăciuni, trebuie doar să-ți spui necazul și să ceri ajutor, cu inimă curată și fără gând ascuns. Așa Îi Învățase și pe copii. Când Ionuț a ieșit din magazie, mama i-a spus: Bine faci că te rogi Lui, chiar de o minune avem nevoie altfel
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
a ieșit din magazie, mama i-a spus: Bine faci că te rogi Lui, chiar de o minune avem nevoie altfel, nu știu cum vom ieși la liman. Să ai mare grijă la chibrit și lumânare, să nu cumva să pățim un necaz și mai mare. Să nu se aprindă ceva și rămânem pe drumuri, Doamne ferește! Așa a trecut Întreaga vară. Tatăl lui Ionuț s-a dus și el la treierat grâul, la un fermier din satul vecin. Era om muncitor și cinstit
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
contează că mergem pe culoar și stăm În picioare câteva ore bune? În fond mergem la mare să facem mișcare, nu ai de gând să stai Într-un loc să te ardă soarele nu? Ai dreptate, cândva faceam haz de necaz...poate reușim să ne facem o vacanță cât mai frumoasa, să nu coste prea mult, dar să ne plimbăm mult să vedem cât mai multe pe litoral. Ce fată minunată am și eu nu-mi dau seama. Un zâmbet anemic
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
și să încercați să simțiți personal ce sentiment înălțător este acela de a ajuta necondiționat. Iar restul va veni de la sine. Din iubire. De aceea închei dorindu-vă iubire de neam și țară, iubire, iubire pentru aproapele care este în necaz, doar IUBIRE. „Și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți.” Vă doresc tuturor drum drept în Lumină, Iubire, Credință. NOTE DE JURNAL Motto: „Pătrunderea și cunoașterea sunt legate de ființa dornică de a afla mai mult decât ceea ce se vede și-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
-mi spună unde. Am mestecat mult acel vis și am ajuns atunci la concluzia că ori au urcat mai sus în Lumină, ori s-au reîntrupat. Altă posibilitate nu era. ȘI am intuit bine. După câteva săptămâni am avut un necaz pe care am vrut să-l aplanez fără să-l las să ajungă de proporții dăunătoare unora dintre cei dragi mie. Într-o noapte vine mama și-mi spune că mă vor ajuta ei: ea și tata. Și atunci i-
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
care după “anii de paradis” ai pensionului, întrerupea studiile. Regretul se va manifesta ca un ecou: “Îmi place grozav să învăț, atât știu eu să fac bine”, îi comunica lui Garabet Ibrăileanu în 1914, “Sunt timpuri când judec aproape cu necaz pe cei ce mă stăpâneau atunci, și n-au înțeles atâta lucru, că eram făcută să învăț mult, sunt timpuri când dorința de a ști, de a cerceta , de a mă afunda în labirintul cunoașterii, mă cuprinde cu furie”. Aceeași
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
familie unită... În orice caz, acum s-au cam sistat plecările, e foarte greu să faci actele, pentru că pur și simplu nu-ți dau formularele să le completezi. Suntem foarte supărați și din cauza aceasta și pentru D. și G. Plus necazurile de la serviciu... și credem că s-ar putea să ne rețină scrisoarea, nu știm nici noi ce să credem”. Plecarea peste hotare, act disperat care a atins oameni de toate vârstele și profesiunile, a devenit un fenomen generalizat, larg răspândit
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
vom avea. Noi suntem deprinși doar să ne plângem de căderile noastre. Dar ei prin câte au trecut... E a doua lor casă, prima s-a distrus pe timpul unui cutremur. Nu au lăsat mâinile în jos, să se plângă de necaz. Oricum, nimeni nu avea cum să-i ajute. Cuvinte de susținere sunt din partea tuturor, dar ajutor, rar când vezi. Au construit și a doua casă. Și au peste 70 de ani și mă mir de voiniciea lor. Cât curaj și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
de veghe, dar și lumina bucuriei de a avea alături două vlăstare pe cale să înflorească, să rodească... - Soția decentă, care evită (cel puțin pentru o vreme), să amestece pe cineva străin în viața ei, să-l facă martor la posibile necazuri sau, cum se zice azi, „probleme”. Discreție demnă de apreciat, gândește Domnul R., ceea ce nu-l poate împiedica să nu se întrebe, oarecum bănuitor, dar și îngrijorat, dacă nu cumva în spatele unor tăceri se ascunde o anume suferință... În sfîrșit
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
pînă acolo, sus, aveau de mers aproape un ceas... Iar sus... ce va paște vaca printre ruine și bolovani? Uf, vaca asta! răbufni el distrus. Și totuși... ideea lui Virgil era foarte bună. Era singura care-l putea scoate din necaz. Iar ceilalți vor înțelege și vor accepta această rezolvare. Nea, slăbătură! Ieși pe poartă puțin mai luminos la chip. Aproape fără să-și dea seama apucă din mers și coada unui hîrleț și porni în urma vacii tîrîndu-l după el. Virgil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de cauză. Te-ai lovit cu cazmaua? o întrebă Vlad pe Ilinca aplecîndu-se protector spre ea. Nu m-am lovit cu nici o cazma! M-a... m-a insultat Bărzăunul! Cuuum? răsunară în același timp trei glasuri, întrucît sosise la locul necazului și Tomiță. N-am insultat-o deloc, se apără impetuos Bărzăunul. Ea m-a făcut pe mine prost! Și tu cum ai făcut-o, bă, moacă cu picățele? se oțărî Vlad. Lăsați-mă-n pace odată și plecați de lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
dată un asemenea nume. Dar abia acum vine ea în vacanță? Acum, Ticule... că pînă azi a tot fost plecată prin alte părți cu echipa artistică a școlii... N-are astîmpăr deloc, farmazoanca! Se crede mare artistă și uite ce necazuri îmi face. Of, of! Acum, de-ar veni odată, că am lăsat oala cu sarmale pe plită și... Vine autobuzul! Vine! se auziră mai multe glasuri deodată. Mama Ilincăi se ridică repede și se apropie de trotuar. Bărzăunul stătu cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
s-au văzut într-un asemenea loc și au mai auzit și-o buhă scoțînd strigăte fioroase, s-au oprit cu toții cîteva clipe pe o bucată de pămînt mai primitor. Ei, aici e-aici!... Că din acest moment a-nceput necazul cel mare. Bărzăunul, care se afla în fruntea tuturor și luase pînă atunci 14 trînte și scăpase piciorul în mlaștină de 8 ori, se întoarse deodată către cei din spatele său și spuse doar atît: Dracul! Dar pronunță acest cuvînt cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]