738 matches
-
de aur. Ochii lui Apostol se încăpățînau să înfrunte razele ce izvorau din trupul crucii, parcă lumina lor orbitoare și triumfătoare ar fi încercat să-l sfideze sau să-l dojenească tocmai în momentele când creierii lui se frământau cu necredința ființei care i-a frânt în două viața. Apoi deodată privirea lui coborî de la cruce, jos, în cimitirul de lângă biserică, și descoperi piatra cu inscripția aurită, însemnînd mormântul și amintirea tatălui său. I se părea că literele s-au cam
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Apostol, în loc să urmeze cariera preoțească, s-a dus la Budapesta, a bănuit ea că lumina ochilor ei, toiagul bătrâneților ei n-o mai iubește cum a iubit-o odinioară. I se părea rece, închis și mai ales o înfricoșa cu necredința lui... Și iată azi îi pare rău că a venit acasă, până într-atîta s-a înstrăinat de ea!... Se porni pe niște bocete așa de sfâșietoare, că Apostol numai cu chiu, cu vai reuși s-o ostoiască. Totuși, de atunci
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rândunele, Cum din cuib scot puii capul se cutează pe ulucuri Și apoi la miezul nopții îi aud făcând buclucuri Sărutîndu-se cu ciocul, drăgostindu-se-ntre ele. Soarte-avem nefericită - îi răspunse-atunci bătrîna: Nu-i găină rândunica, rîndunoiul nu-i cucoș. Necredința lor știută-i; aspri, răi, tiranicoși, Ei trezesc viața-n inimi și apoi o învenină. Numai flori-s fericite, căci pe aceeași trupină E pistilul feciorelnic și staminul bărbătesc; 35Sub perdele verzi de frunze, se-mpreun-și se iubesc, Chipul junelui din
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
vreodată Un chip mai blând, mai gingaș, decât ăst chip de fată! "Gîndirea ta, divine, abia putu s-adune "Din mii minuni din lume o singură minune, "Căci numai ție singur îți fuse cu putință S-unești atâta farmec cu-atîta necredință... "Dar nu ți-o cer, tot darul ți-l svîrl iar la picioare. "De-a lumii tale bunuri privirea azi mă doare, Nici vin să-mi cer coroana, nici țara mea. O dărui "Fășii s-o rup-or-cine și cum îi
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
pictural și casnic, portretistic și moral, cu o judecată asupra istoriei. Încetul cu încetul textul, ce se lecturează cu un interes deosebit, datorită suculenței sale, capătă dimensiuni nebănuite și aduce în pagină problemele majore ale existenței omenești: viața, moartea, credința, necredința, obscurantismul, necesitatea iluminării omului asupra condiției sale de pasager pe Terra. Chiar și teze esențiale din filozofie, cum sunt mișcarea și transformarea, acumularea cantitativă și saltul calitativ, culminând cu lupta contrariilor, el știe să le expună pe înțelesul Mașei, o
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
ca singure esistente, sunt plăceri adevărate, de-o realitate necontestabilă, ei au voit realizarea prin forță (cei vechi: cea voluntară) a idealului lor, a distribuirei egale a plăcerilor și bunurilor lumești. O răsplătire după era o utopie. Cultura științifică și necredința i-a dus la aceea ca să pătrundă: 1) că cei mari și bogați parte mare au numai prin întîmplare oarbă a ceea ce au și cumcă absoluta lor majoritate nu merită soarta sa, ci, din contra, după facultățile naturale ar trebui
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Noi - scrie papa Leon al XIII-lea episcopilor și clerului din Franța - reînnoim dezaprobarea acestor învățături care din adevărata filosofie își trag doar numele, și care, zdruncinând însăși baza științei umane, conduc, cum este logic, la scepticism universal și la necredință. Ne provoacă mare durere să aflăm că de câțiva ani unii catolici au crezut că pot se pot pune la adăpostul unei filosofii care, sub pretext că salvează rațiunea de orice idee preconcepută și de orice iluzie, îi neagă dreptul
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
ultimă transcendență permisă de eclipsa transcendențelor (cult, etnie, partid, teritoriu, națiune și arta însăși). Să ne amintim că acest cult de substituție a apărut la noi în Renaștere, odată cu prima contestare radicală a tradiției creștine. Și a revenit în secolul necredinței, care nu întâmplător a fost numit "secolul gustului". Căci în secolul al XVIII-lea a căpătat această superstiție o consistență doctrinală, descreștinarea societății cultivate începând pe la 1730 (Tolstoi, în contextul religiei ortodoxe, face pentru secolul al XIX-lea o remarcă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Franța ultimului secol între scăderea procentajului de participare la slujba duminicală și creșterea numărului de vizitatori ai marilor expoziții de artă. De altfel, chiar în interiorul cultului, înmulțirea credincioșilor și rafinarea devoțiunii nu indică o întărire a credinței. Se cunosc paradoxurile necredinței pioase evocate recent atât de bine de Jean Clair: "Creșterea exponențială a numărului de muzee pare nu atât un semn de desăvârșire, cât de decădere spirituală, la fel cum înmulțirea templelor romane nu marchează apogeul, ci sfârșitul unei mari civilizații
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și apărarea dreptei credințe, așa cum a fost ea transmisă de Mântuitorul, Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți, precum și de a urma pilda sfinților iubitori de Dumnezeu, apărători ai Ortodoxiei și mărturisitori ai ei. Într-o lume confruntată cu slăbirea credinței, secularizarea, necredința, îndoiala, împuținarea credinței, deznădejdea, lipsa de sens a existenței, rătăcirile sectare și sincretismul religios, învățăturile Sfinților Părinți sunt o adevărată călăuză în a înțelege credința ca pe un adevăr dincolo de îndoială, a dobândi puterea ei și în a primi și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
e măsura credinței fiecăruia. Căci pe măsura credinței sporim în râvna făptuirii. Cel ce lucrează, după analogia lucrări sale își arată măsura credinței, primind măsura harului după cum a crezut. Iar cel ce nu lucrează, după analogia nelucrării își arată măsura necredinței, lipsindu-se de har după necredința lui. Prin urmare, face rău invidiosul că bârfește. Căci de el atârnă și nu de altul să creadă și să lucreze, și după măsura credinței să primească harul”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
măsura credinței sporim în râvna făptuirii. Cel ce lucrează, după analogia lucrări sale își arată măsura credinței, primind măsura harului după cum a crezut. Iar cel ce nu lucrează, după analogia nelucrării își arată măsura necredinței, lipsindu-se de har după necredința lui. Prin urmare, face rău invidiosul că bârfește. Căci de el atârnă și nu de altul să creadă și să lucreze, și după măsura credinței să primească harul”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Răspunsuri către Talasie, sc. 14, rp. 54, în Filocalia
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
ce crede prin ascultare lui Hristos, Care a poruncit”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 5, în Filocalia..., vol. I, p. 254) „Tuturor relelor le premerge neștiința; iar a doua după neștiință e necredința”. (Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc prin fapte, cap. 105, în Filocalia..., vol. I, p. 264) „Cel ce nu cunoaște adevărul, acela nu poate nici să creadă cu adevărat. Căci cunoștința premerge după fire credinței. Cele
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în ea<footnote Tâlcuirea Pr. D. Stăniloae: Cu adevărat, când cineva nu se apropie de credință în chip drept, ci fără respect și din duh de iscodire, aceasta nu-l luminează cu lumina ei, ci îl închide iarăși în întunericul necredinței. Credința se referă la domeniul celor lăuntrice ale persoanei. Când cineva nu se apropie de aceasta cu respect și cu iubire, aceasta nu i se deschide. Ea nu poate fi cucerită prin agresiunea analizelor, ca obiectele, ci prin realizarea comuniunii
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
presus de creație. (n.s. 1419, p. 755) footnote>“. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, Fragmente din Cărțile 7 și 8, în PSB, vol. 41, p. 755) „Atunci când această întrebare îndoielnică și periculoasă: Cum intră în sufletul omului, necredința intră atunci cu ea în el”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XLVI, 2, p. 221) „Căci de aceea am fost numiți credincioși, pentru ca fără clătinare să credem celor spuse, pentru ca deloc să nu ne
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
puterea și stăpânirea, toată bunătatea și iubirea de oameni, ca să nu-l ajungă, nu ca unul ce bate aerul, ci ca unul ce vâslește, căutând cele de sus”. (Petru Damaschinul, Învățături duhovnicești, cuv. 2, în Filocalia..., vol. V, p. 184-185) Necredința „Unii, necunoscându-L, Îl tăgăduiesc; dar, mai bine spus, ei sunt tăgăduiți de El; aceia sunt mai mult avocați ai morții decât ai adevărului; pe ei nu i-au convins nici profețiile, nici legea lui Moisi, dar până acum nici
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
iar dacă vei pleca urechea ta, înțelept vei fi<footnote Notă Pr. D. Fecioru: De fapt, Înț. Sir., 6, 34. footnote>“. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II-a, cap. V, 24.4.24.5., în PSB, vol. 5, p. 125) „Necredința, la rândul ei, este o presupunere slabă și negativă față de o idee potrivnică; greutatea de a crede este o stare sufletească ce acceptă cu greu credința”. (Clement Alexandrinul, Stromatele, stromata a II a, cap. VI, 28.1., în PSB, vol
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Alungă din pământul și cetatea lor Viața, Lumina, mântuirea tuturor, calea spre Împărăție, iertarea păcatelor, pe Dăruitorul înfierii”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a doua, cap. V, în PSB, vol. 41, p. 227) „... Vom socoti necredința drept ultima boală și mai mare ca orice rău”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a treia, cap. IV, în PSB, vol. 41, p. 320) „Amintește-ți-L spunând către fericitul prooroc Isaia: Du-te și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
în ceea ce dorește e biruit fără să vrea”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a cincea, cap. 2, în PSB, vol. 41, p. 542) „Iar cugetarea încăpățânată a celor greu de călăuzit și nesupuși, stăruind în necredință, venirea Celui ce luminează li s-a făcut spre judecată. Căci, deoarece nu cred, sunt judecați<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Cine nu crede în Hristos, ca Fiul lui Dumnezeu cel întrupat, nu crede că este un Tată Care are un
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Dumnezeu celui după fire și cei ținuți în rătăcirile diavolului, și cei pierduți în deșertăciunile lumești”. (Sf. Chiril al Alexandriei, Comentariu la Evanghelia Sfântului Ioan, cartea a unsprezecea, cap. 7, în PSB, vol. 41, p. 1025) „Sufletele otrăvite de veninul necredinței greu pot să scape de urmele neevlaviei lor”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a II a, 28, în PSB, vol. 53, p. 35) „Credința este drahma pe care, cum citim în Evanghelie, pierzând-o acea femeie a căutat-o
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
8-9). Mare este pentru suflet paguba dacă și-a pierdut cineva credința, sau dragostea Domnului, pe care și-a câștigat-o cu prețul credinței”. (Sf. Ambrozie al Milanului, Scrisori, scrisoarea a VII-a, 2, în PSB, vol. 53, p. 48) „... necredința care nu este urmată de pocăință este ea însăși un chin: căci a fi în afară de lumină, este în sine un mare chin”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Comentar la Evanghelia de la Ioan, omilia XXVIII, 1, p. 131) „După cum a crede
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
pentru El. Când cineva cade din credință, nicăieri nu stă, ci se scaldă în toate părțile până se scufundă de-a binelea”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Tâlcuiri la Epistola întâi către Timotei, omilia a V-a, p. 62) „Precum necredința zămislește o viață stricată, tot așa și sufletul disprețuiește, când ajunge în adâncimea relelor, iar disprețuind, nu primește de a crede, ca să scape de frică, după cum zice: Că au zis: nu va vedea, nici va pricepe Dumnezeul lui Iacob, și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
aceea că a căzut doborât de necazurile de aici, din pricină că nu așteaptă după acestea nimic bun”. (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la săracul Lazăr, cuvântul V, în vol. Omilii la săracul Lazăr. Despre soartă și Providență..., p. 117) „Copacul necredinței este plantat de curiozitatea cea rea a gândului, este udat de orgoliu și este îngrășat de patima ambiției”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 361) „Să întrebăm pe cei ce vorbesc împotrivă: Oare este Dumnezeu? Și
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
lor este divină, că Dumnezeu Însuși a venit să le vestească în lume; că Iisus Hristos Care le predică este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Bogățiile oratorice, p. 162) „Între dereglarea vieții și necredință există legăturile cele mai strânse. Viciul are nevoie să nu creadă în nimic. Lui nu-i trebuie nici Dumnezeu, nici suflet, nici destin veșnic, nici Providență. El nu împărățește în pace decât pe ruinele acestor dogme mari”. (Sf. Ioan Gură
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de filosofi. După cuvântări lungi, și adesea repetate, nu văd pietrele așezate dinaintea ochilor; că, dacă ar vedea în ele pietre, nu le-ar socoti dumnezei! Se izbesc unii de alții și se cufundă în cea mai adâncă prăpastie a necredinței, nu din altă pricină, ci pentru că încredințează rațiunii rezolvarea tuturor problemelor. Aceasta a arătat-o Pavel prin cuvintele: Au rătăcit în cugetările lor și s-a întunecat inima lor cea neînțelegătoare; zicând că sunt înțelepți au ajuns nebuni (Rom., 1
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]