1,973 matches
-
au stat mult în Camera Comunelor. Amândoi și-au construit ascensiunea în ierarhie. Ei și-au f)cut ucenicia, ins) acest lucru nu i-a rutinat. În vremuri normale, fiecare dintre ei a p)rut, în cel mai bun caz, nedemn de încredere, si poate de-a dreptul periculos, pentru fracțiuni din destul de numeroase partidele lor, pentru a le refuză cea mai înalt) funcție. Cei mai mulți dintre parlamentari i-au considerat, ca nefiind potriviți s) echilibreze interesele și convingerile diferitelor grup)ri
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
în general incapabil să-și depășească stângăciile. Femeia cibernetică este o palidă reluare în context de tehno-ficțiune a temei clasice despre intimitatea dintre creator și opera sa: un profesor inventator creează simulacrul robotizat al femeii iubite, iar aceasta se arată nedemnă de o asemenea proiecție în eternitate. Seria Potirul Sfântului Pancrațiu și Damen-vals abundă în naivități, degringoladă cu alură de aventură, momente de tip „banc cu extratereștri”. Respectând rețeta genului, M. își definește recurențele la nivel de personaje (arheologul investigator Nicolae
MIHAIL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288123_a_289452]
-
studenții profesorului Bloch. Criticile lui Bloch Împotriva dogmatismului au fost considerate de Hager drept o stratagema (Deckmantel) menită să asigure introducerea unor idei subversive În marxism-leninism. Deși recunoștea operei lui Bloch „puternicele sale trăsături umaniste și progresiste”, Hager Îl declară nedemn să reprezinte materialismul dialectic și recomandă lupta Împotriva „influentelor sale politice nefaste” (Kapferer, ibidem, p. 115). Procesul filosofic intentat lui Bloch a culminat cu organizarea unui colocviu (Konferenz über Fragen der Bloschen Philosophie), ale cărui documente au fost publicate (Ernst
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
R.: obscurizare versus discursivitate, „comedia literaturii” versus comedia realului, obsesia ultraliteraturizantă, mallarmeeană, a Cărții versus obsesia civică a adevărului dinafara literaturii, obsesia adecvării la real (obsesia „descrierii” unor lucruri umile) versus conștiința că realul nu furnizează decât o referință minoră, nedemnă, secătuită, ingeniozitate în amorsarea unui dispozitiv retoric versus ingeniozitate în dezamorsarea/ persiflarea aceluiași dispozitiv. Singura ieșire posibilă din acest naufragiu programat e identificată în poemul care închide Rosa canina, sub forma sinuciderii, anticipată, de altfel, anterior, în mai multe rânduri
ROMOSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289365_a_290694]
-
urmăresc transformări majore în interiorul unui sistem social dat; mișcări revoluționare, care au ca obiectiv schimbarea sistemului social; mișcări de rezistență, care se opun schimbărilor sociale de substanță; mișcări mântuitoare, care militează pentru salvarea oamenilor de la un mod de viață considerat nedemn și corupt (aici se înscriu, în general, sectele religioase); și mișcări alternative, care nu urmăresc schimbarea vieții în întregime, ci doar a unor trăsături sau conduite specifice. Desigur, mișcările sociale mai pot fi clasificate și în funcție de alte criterii: mișcări realiste
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
în acei ani la gazetele Săptămîna CFR, Vremea și Duminica. La această din urmă gazetă (era un săptămînal) își autosuspendă colaborarea din 22 aprilie 1943. Și asta în semn de protest pentru publicarea, la 2 mai 1943, a unui atac nedemn al violentului huligan Toma Vlădescu (fost colaborator la degradantele Calendarul, Sfarmă Piatră ale lui Nichifor Crainic și Porunca Vremii a lui Ilie Rădulescu) împotriva piesei Mioara a lui Camil Petrescu. Și a ținut să-și facă publică decizia indignată, inserînd
Din Publicistica lui Arghezi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17143_a_18468]
-
Partea a doua a Cărții lui Daniel debutează cu capitolul 7, care cuprinde mai multe vedenii apocaliptice. Alcătuirea acestei părți a fost prilejuită de răscoala Macabeilor împotriva regelui Antiochos al IV‑lea Epiphanes (175‑164 î.Cr.), unul dintre cele mai nedemne personaje pomenite în istoria Israelului. Potrivit 1Mac. 1,21‑24, din ordinul său este confiscat tezaurul templului din Ierusalim, fapt care semnifica profanarea lăcașului sfânt. Mai mult însă și mai grav decât aceasta, lucrul care a dus în mod direct
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
fărădelegii se și lucrează” (2Tes. 2,7), Ieronim face apel nu la legenda lui Nero rediuiuus, ci la figura istorică a acestuia, pe care o consideră o schiță a Anticristului viitor: „Relele nenumărate și păcatele cu care Nero, cel mai nedemn dintre cezari, covârșește lumea zămislesc venirea Anticristului, iar ceea ce trebuie să se întâmple mai târziu este deja în parte împlinit prin acest tiran” (ibidem). În ultimele pasaje ale epistolei, mânia lui Ieronim se dezlănțuie împotriva iudeilor, care nu au fost
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
care nici unul dintre regii de mai înaintea lui nu le‑a făcut. Mai întâi, el va secera dintr‑o lovitură trei capete, lăsându‑le pe celelalte să se hrănească cu ele pe săturate, [ajungând chiar] să mănânce carnea părinților regelui nedemn” (216‑224; trad. Nikiprowetzky). . Aceste scrieri i‑au influențat foarte mult pe Commodian și Lactanțiu, care le citează în repetate rânduri (vezi mai departe). „Un Nero rediuiuus chez un poète apocalyptique du IIIe siècle (Commodien)”, în Neroniana V, Néron: histoire
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
moral interior, penibil, al persoanei. Există Însă și o vinovăție a faptului Împlinit. Aceasta este vinovăția exterioară, actul negativ pe care persoana Îl face Împotriva ei sau Împotriva celorlalți. Aceasta nu mai este un sentiment, ci un act exterior, nedrept, nedemn, periculos, antisocial. Orice vinovăție mă Încarcă sufletește. Eul meu răspunde În fața supraeului, În planul conștiinței morale, al cenzurii. Pentru actele mele negative, eu voi trebui să răspund În fața legilor și a instituțiilor sociale, juridice etc. Abaterea de la legile divine implică
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al iluziilor. Persoana trăiește viitorul, ca și trecutul, la fel de subiectiv, de personal. Ea așteaptă de la viitor ceea ce trecutul nu i-a oferit și În, plus, o soluție favorabilă, reparatorie, ceea ce a omis să facă sau la ceea ce a fost nedrept, nedemn În trecutul său. În sensul acesta, viitorul, ca spațiu proiectiv al speranțelor mele, este, În primul rând, un câmp al valorilor În care vreau să intru și cu care doresc să mă identific. Trecutul este cert, prin evenimentele vieții trăite
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
el propunea crearea unei „contraculturi”, opusă culturii moderne și capitaliste oficiale. Această „contracultură” presupunea o răsturnare a valorilor. „Contracultura” trebuia să detroneze valorile materiale și să acorde prioritate valorilor spirituale. Ar apărea astfel oameni noi, spiritualizați, eliberați de obsesii materialiste, nedemne pentru omul autentic. Această schimbare de mentalitate nu ar antrena renunțarea la știință și tehnică și „reîntoarcerea la natură”, cum propusese cândva Rousseau și încercaseră „nondirectiviștii” la începutul secolului XX; această nouă mentalitate a oamenilor ar putea menține controlul asupra
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Critical Pedagogy”70. Mai în glumă, mai în serios, autoarea a diagnosticat în cazul pedagogiei critice o boală perversă: voaierismul. Ellsworth a susținut, efectiv, că pedagogia critică „se îmbracă în hainele pedagogiei feministe” atunci când își teoretizează scopurile și aspirațiile, elemente nedemne pentru o „pedagogie normală”. Termenii-cheie ai pedagogiei critice - autoritate, vocea celui care învață, dialog - sunt „cuvinte de cod” și de „poziționare invizibilă”. Pedagogia critică se ascunde după paravanul unei concepții raționale universaliste și decontextualizate. Cu ajutorul ei, teoretizează, în mod abstract
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
semnificație și o pondere crescânde în această eră a globalizării -, s-au complicat progresiv după căderea „Regimului Iliescu” (așa cum bine a demonstrat H.-R. Patapievici, era vorba de un regim, în sensul filozofico-politic cel mai tehnic), atingând apogeul după prăbușirea nedemnă, cu mult înaintea înfrângerii electorale, a „Regimului Constantinescu”. Deja înainte de alegerile din 1996, elitele intelectuale prooccidentale erau adânc divizate, fiindcă problema practică a candidaturii unice anti-Iliescu însemnase ieșirea completă din ficțiunea „antantei cordiale” a tuturor prooccidentalilor, după cum obligase la poziționări
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sapiențială a vârstei a patra, se bucură de aproape perfecta sa soție în exercițiu - „Rosamund” (n-aș ști să spun dacă alegerea numelui este măcar în parte ironică) e frumoasă, inteligentă, iubitoare, ba chiar îl salvează de la o moarte oarecum nedemnă (toxiinfecție alimentară) - și își amintește numai orori despre soțiile anterioare, mai ales despre penultima („Vela”), precum și despre cvasitotalitatea persoanelor întâlnite într-o viață aparent interminabilă. Această retrospectivă otrăvită pare să-i consume lui „Chick” energia vitală remanentă, relegând într-un
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
din Mr. Sammler’s Planet (1970) și, cel puțin parțial, pe profesorul Durnwald din Humboldt’s Gift (1975). Portretele anterioare, mult mai complexe, au lăsat loc acum caricaturii, șarjei (inclusiv insinuarea că „Kogon” era homosexual ascuns, mai rău și mai nedemn deci decât „Ravelstein”). Pe scurt: dintre toți eroii romanului, numai „Chick” și „Rosamund” sunt frecventabili. 12. Presa israeliană de limbă engleză a transliterat inițial greșit numele lui Mircea Eliade, apărut în publicațiile de limbă ebraică. Chiar excelentul supliment literar în
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
norme, societatea nu mai are nevoie - repetă Stânga - de toate acele forme de opresiune sau de hegemonie (în sens gramscian) care au ținut-o captivă secole de-a rândul într-o oarbă luptă de clasă (sau într-o și mai nedemnă microfizică foucaldiană a puterii, în care victimele și călăii colaborează) - doxa, habitus, episteme sau altele asemenea. De la pluralismul valorilor întemeiat de liberali pe autonomia individuală, s-a trecut, grație travaliului „deconstructiv” al postmoderniștilor, la relativism. În cel mai fericit caz
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
părea această propunere plină de dispreț ciocoiesc pentru noile condeie care pătrund În literatura noastră, ea apare În adevărata ei lumină abia atunci când analizăm mai de aproape care sunt lucrările criticate și cine sunt cei pe care autorul Îi socotește nedemni de a scrie. Exemplele negative date În articol sunt luate aproape exclusiv din lucrările care se ocupă de lupta clasei muncitoare și a țărănimii muncitoare pentru construirea socialismului. Articolul este scris cu un vădit accent de ironie, el fiind În
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Ei trebuie să lichideze rămășițele vechiului turn de fildeș În care burghezia a ținut deopotrivă pe criticii literari și pe scriitori, rupți de masse, educați În disprețul față de massă, În disprețul și neîncredere a forțelor creatoare a maselor, În atitudinea nedemnă de ploconire față de Apus, de servilism față de cultura decadentă burgheză”. Contemporanul răspunde criticii Scânteii, În proximul număr, printr-o autocritică extinsă pe două pagini de revistă, sub semnătura lui Ion VITNER 69. Redăm o mică parte a acestui răspuns: „Critica
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
prindere nemijlocită a obiectului de către subiect. Este sensul în care și gânditori influenți dintr-o epocă mai apropiată, ca Henri Bercson, Edmund Husserl sau Karl Jaspers, au opus cunoașterea filosofică rezultatelor cercetării științifice, pe care le-au calificat fie drept nedemne de acest nume, fie drept simple surogate ale cunoașterii autentice 5. În sfârșit, în varianta cea mai atenuată a unui concept al cunoașterii orientat spre conținut sunt recunoscute două modalități de cunoaștere - cea intuitivă și cea conceptuală, discursivă -, dar se
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
sunt demn de o asemenea fericire, nu o merit” (1936/1987). Lafforgue (1963) estimează că Rousseau, Robespierre și Napoleon au fost autorii propriei lor nefericiri după ce au reușit performanțe de care, în cele din urmă, au ajuns să se simtă nedemni. Faptul de a-ți agresa propriul corp poate fi un mod de satisfacere a autoagresiunii. Freud (1901/1973) s-a dedat el însuși la o automutilare, deși nu-i stătea, spune el, în obicei! Unul dintre tinerii săi pacienți a
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este din nou în pericol. Uri ascunse, dorinți de mărire și de acaparare, lăcomia profitorilor feroci ai armamentelor, nevoia regimurilor falimentare fasciste și hitleriste de a-și masca dezastrul, răscolesc din nou în contra voinței de pace a propriilor lor popoare - nedemnele instincte barbare ale trecutului, împingând omenirea la un nou măcel. Puterile războinice tind să dezlănțuie prăpădul, de data asta, nu numai pe câmpurile de luptă unde va trebui să trimitem tot ce avem mai scump și unde vom fi târâte
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
țară, drepturile restrânse care s-au dat femeii, dovedesc că ea este considerată încă minoră. La noi în țară, femeia nu poate ocupa aceleași slujbe în aceleași condițiuni ca bărbatul; la noi femeia este privită ca un element încă înapoiat, nedemn de a se bucura de aceleași drepturi ca bărbatul. La noi în țară, femeia nu are drept de vot integral. La noi, femeia, care a avut până azi un rol mai mult casnic, nu are nici măcar dreptul de a alege
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
soției/soțului). Notele de relații erau Întocmite de către lucrătorii de cadre (personal). În cazul verificării sau când exista o sesizare că un angajat al MI a comis abateri grave de la „disciplină și morală”, ori În trecutul său a săvârșit „acte nedemne”, ce nu au fost cunoscute până la acea dată, cu aprobarea comandantului se Întocmea o notă de cercetare de către un lucrător din organul de personal (cadre). Referințele erau luate de către lucrătorii de cadre, vecinilor și foștilor colegi de la locurile de muncă
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Orașele mustind de frumusețe. Câmpii de aur legănate-n soare Noi mări albastre, fluvii călătoare Și peste tot, pe tot cuprinsul firii, Măreața dictatură-a fericirii...! Da, cifrele ne spun că, negreșit, Tot ce visăm va fi îndeplinit! Mă rog, nedemnii domnișori, chiaburii, Cu limba facă-și cruce-n cerul gurii Noi n-am ales tânjeala somnoroasă Ci aspra veghe-a luptelor de clasă. Noi n-am votat... și-atât. Noi am jurat Dușmanul să-l lovim neîmpăcat, Să ne-avântăm
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]