975 matches
-
să credem. ― Să nu uitați, copii, vorbi mai departe nea Tomiță: Vlahuță a fost prieten și a viețuit ani și ani alături de cei mai de seamă scriitori români... L-a cunoscut îndeaproape pe Eminescu, iar Delavrancea și Caragiale au fost nedespărțiții 1ui prieteni. A tăcut câteva clipe, apoi a adăugat: ― M-am gândit că ar fi frumos din partea clasei noastre să trimitem o coroană de flori la înmormîntarea marelui poet. Cine dorește și poate îl rog să contribuie. Eu vă mulțumesc
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
poziție contemplativă și pitorească, nu e Băjenaru? ― Deșteaptă-te, Griguță, din somnul cel de moarte, în care te-adînciră atâtea amintiri! Am tresărit ca dintr-un vis plăcut, într-o dimineață de primăvară timpurie. ― Nicu și Costache!? Ge faceți, mă? Veșnic nedespărțiți... Oreste și Pylade! ― Ce facem noi?! Ce faci tu, Tyrtheu?! Hai, că-ntîrziem și n-ar fi frumos tocmai astăzi! ― De chiulit, în nici un caz n-aveam de gând să chiulesc azi, deși azi-noapte am visat că sânt din nou în
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
începu să râdă. — Află că plecam și eu, cărând după mine pânzele, oricât de mari ar fi fost, fiindcă pictam prin hoteluri. Eram alături de Sergiu mereu, călătorind în toată lumea, el cu bagheta, eu cu șevaletul. — Deci muzica și pictura erau nedespărțite... — Apoi, trebuie să știi, continuă Ioana visătoare, Celibidache era un critic extraordinar și un mare pedagog. Cursurile lui de fenomenologie a muzicii, pe care le-a ținut pretutindeni, mi-au descuiat mintea, mi-au deschis noi orizonturi în artă. O
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
marea, Purificat de valuri nesfârșite, Aureolă peste toată zarea, Buchet de împliniri reînnoite. Ești un izvor curat cu apă vie, îngemănat cu muntele statornic, întreaga bogăție de pe glie, Ești timpul infinit, trecut prin ornic. Ești chiar ființa mea, iubit copile, Nedespărțit de inima-mi fierbinte; Mi-ai așezat, în cartea vremii, file Cu bucurii depline de părinte. între două inimi Izvoare subterane de iubire Din inima bătrânului pământ Pulsează nevăzute-n nemurire Și-n sânge-mi varsă rodul-simțământ. Răzbate o lumină
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
arătând din vorbe că Îi văzuse bine singurătatea. „Hai să vin”, răspunsese Lică. Avea În glas, pe lângă bucurie și ușurare, și ceva care spunea că se lăsase rugat până să primească poftirea la masă. De atunci se Împrieteniseră și fuseseră nedespărțiți cât durase tabăra. Întorși acasă, aflaseră că mama lui Lică murise. Deși nu vorbiseră niciodată despre asta, verii se gândiseră multă vreme cum femeia, cu dureri de moarte În pântece, izbutise să Încingă cuptorul de pământ, să frământe și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se înfiripă, misterios și cu negrabă, dar cu atât mai temeinic, între povestitor și Zâna cea bună. Așa stând lucrurile, sunt prezentate cu generozitate reținută diverse scene, unele reale, altele... visate, în care cei doi îndrăgostiți cu greu devin de nedespărțit în finalul cărții. Asemenea secvențe, plasate de cele mai multe ori în picturale tablouri ale naturii, dau nuanțe de roman acestui volum, care este, în fond, o carte de litreratură istorică, ceea ce nu exclude încadrarea într-o categorie literară sau alta. Plăcută
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
că am mai hălăduit noi împreună prin multe locuri... --Spune-mi de unde să te iau, că atâtea gânduri am în minte încât nu mă pot aduna... --Păi, cum să-ți spun eu, boierule? Adu-ți aminte de Doctorul Gruia, când eram nedespărțiți și ne înțelegeam de minune, chit că uneori mă luai la vale... Atunci te-am ajutat să ieși din multe situații grele... Să știi, căutătorule de cioburi rămase din Iașii din veacuri, că anume m-am arătat în chip de
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a fi un loc este un sentiment. Din poartă blazonul Moldovei ne anunță că ne întâlnim cu trecutul istoric și, când, deja am pășit în interior conștientizăm că ne-am întâlnim cu stămoșii noștri. Aici trecutul, prezentul și eternitatea sunt nedespărțite. Uneori, când ni se spune moldoveni trebuie ne gândim la felul nostru refractar de a aduce înnoiri la ceea ce am moștenit de la înaintași. Acest conservatorism a salvat monumentele și le-a făcut să aibă valoare de unicat. Cine a venit
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
picătură, ca o perfuzie uitată-n venă... Așa gândesc marionetele când păpușarul le sucește bezmetic brațele, capetele, și trupurile lor fac plecăciuni la comandă. Degeaba râd copiii.Totul e durere. Cortina se lasă ca o pânza a întunericului peste chipurile nedespărțite. E liniște în trup și-n suflet. Pașii se rostogolesc pe caldarâm. Mica făptură se îndreaptă cu pași îndârjiți spre „azilul sufletelor”. Aici n-o mai așteaptă nimeni. Prietenii ori au plecat ori s-au emancipat ori s au îndatorat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
unul altuia labirinturile neexplorate încă. Recunoșteau locuri comune, și-ar fi vrut să alerge de mână până la epuizare, cum o făceau în copilărie...sau să se țină strâns de mâini și să se învârtă amețitor, ca doi tovarăși de joacă nedespărțiți... Apoi, să cadă osteniți și să simtă cum zboară alături, bătând cadențat din aripile proaspete și albastre. Doar aripile lor puteau fi așa de albastre, pentru că gândurile lor veneau dintr-un străfund neexplorat al zărilor virgine... Dar el , cel adevărat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
ține tot timpul câteva sticle excelente în pivnița de aici. Apropo, Claire, mama deja mă presează să te duc la casa din Southampton într-unul din weekend-urile următoare. știi că se pare că ea și mama ta erau de nedespărțit în timpul facultății, așa că acum moare de nerăbdare s-o cunoască pe fiica Patriciei Truman. — Mi-ar face mare plăcere, am răspuns, privindu-l visătoare peste masă. S-o cunosc pe maică-sa? Nu mi se mai întâmplase niciodată să primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ales în afară de măritiș, de exemplu. Să nu ai de ales, în afară de a fi prostituată sau concubină, să-ți vinzi trupul. Spune asta printre lacrimi. Yu Qiwei o trage mai aproape și o ține în brațe. Se trezește că a devenit nedespărțit de ea. Fata din Jinan. Strălucitorii ochi migdalați. Simte o dulce răscolire înăuntrul său. Brusc, se dezlipește de ea și aleargă spre valurile din noapte. Se scufundă în apă, înoată, stropește cu brațele. Sub lumina albă a lunii, apa argintie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
cum, care a adus fiola, Cătălin, care toată seara va Închide ușa dinspre balcon În nasul lui Mihnea, și Încă vreo câțiva care vor alcătui corul antic. — ...Cine se duce după Lumi și prietena ei? Cum o cheamă? Care sunt nedespărțite. Nu știa nimeni cum o cheamă pe prietena ei, dar știau toți că sunt nedespărțite. Dacă, așa cum am propus eu, cineva s-ar fi dus la două camere mai Încolo să le aducă și pe ele, mai mult ca sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nasul lui Mihnea, și Încă vreo câțiva care vor alcătui corul antic. — ...Cine se duce după Lumi și prietena ei? Cum o cheamă? Care sunt nedespărțite. Nu știa nimeni cum o cheamă pe prietena ei, dar știau toți că sunt nedespărțite. Dacă, așa cum am propus eu, cineva s-ar fi dus la două camere mai Încolo să le aducă și pe ele, mai mult ca sigur că temerarul Mihnea nu ar mai fi Încălecat peste o jumătate de oră balconul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
nu mai ai nici un chef să vezi, ca omul invizibil, ce se petrece În cameră la Lumi. Și de altfel acolo nici să nu se petreacă nimic, Luminița să se afle În vizită la o mătușă, cât despre prietena ei nedespărțită, nimeni nu știe cum o cheamă, unde altundeva să fie decât la gargară, Într-o cameră vecină. Și totuși, tu să mergi Înainte, clătinându-te, tot mai treaz, tot mai Înghețat, pentru că, după ce ai făcut câțiva pași, pe o balustradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
își strecură mâna sub haină și apucă arma. Zgomotul nu-l mai interesa. Se concentră asupra omului. Era, în sfârșit, singur, neacoperit. ținti. Femeia, însă, îi acoperi iarăși ținta. Veni lângă bărbat și acum erau din nou o pereche de nedespărțit în calea acelui ceva care înainta implacabil. Călărețul încă mai avea arma în mână când, din colțul pădurii, răbufni deodată o învolburare. Un zig-zag din fugare linii albe și negre, prin care, ici-colo, zărea ba o copită, ba coama sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
grămadă și-și mai face de lucru și c-un bulan din dotarea lui bărbatu-său, lung de vreo juma’ de metru și pe care-l îndoaie și-l leagă cu un șiret ca să încapă în sacoșa cu sufertașe. E nedespărțită de sacoșa aia cu sufertașe. Bagă-n ea la greu, ca să aibă putere pentru munca pe brânci, o pedeapsă-n definitiv, o zbatere necontenită și un tremur mare, ivit, desigur, dintr-o mare spaimă. E lesne de văzut că de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ei nu mă recunosc, se învârt, prizonieri ai propriei lor lumi, nici dacă aș fi întinsă pe marginea drumului nu m-ar observa, deja încep să se rărească, șuvoiul cascadei se subțiază, iată-le din nou pe Șhira și Meirav, nedespărțite, amândouă îmbrăcate cu rochițe foarte scurte, aproape identice, dar unde este Noga, de ce lipsește tocmai ea. Poate că a ieșit înaintea tuturor și am pierdut-o, deja hotărăsc să mă întorc spre casă, când o zăresc în depărtare, ce ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Te rog să mă ierți, spuse Naoko. Nu vreau să te jignesc, dar trebuie să înțelegi că între mine și Kizuki a fost o relație cu totul specială. Am crescut împreună de la vârsta de trei ani și eram tot timpul nedespărțiți, vorbeam despre tot ce ne trecea prin minte și ne înțelegeam unul pe altul absolut perfect. Prima oară când ne-am sărutat - în clasa a șasea primară - a fost de-a dreptul minunat. Când mi-a venit ciclul, am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mai ascunse colțișoare, de parcă am fi fost unul. Nu am mers mai departe de atât, pentru că îmi era totuși teamă să nu rămân însărcinată și nu știam ce măsuri de contracepție să iau. Așa am crescut eu împreună cu Kizuki, mereu nedespărțiți și nu am cunoscut nici complexitățile vieții sexuale, dar nici frustrările pubertății. După cum ți-am spus și adineauri, eram complet deschiși unul față de celălalt în ceea ce privește sexul. Înțelegi ce vreau să spun? — Cred că da, am spus. — Nu suportam să stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
scuturi și iatagane, oameni de mare vază, zice Joinville din cavalerism, ce poartă arme aurite țintuite de soare. Ludovic ar putea aștepta, se hotărăște Însă să debarce cu orice preț. „Credincioși ai mei, vom fi de neînvins dacă vom fi nedespărțiți În iubirea de aproapele. De vom fi Învinși, vom fi niște martiri. De vom triumfa, slava lui Dumnezeu va spori prin aceasta.” Templierii nu cred, dar au fost educați să fie niște cavaleri ai idealului, și aceasta e imaginea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
coșuri, miroseam a oaie. Eram marginalizat. Deși aveam acum 18 ani, nu știam să dansez, să petrec la fel ca acei de vârsta mea. Nu mergeam la distracții, la discotecă sau la nunți. Eu doar cântam la fluier oilor și nedespărțiților mei prieteni - câinii. Tata nu-mi dădea bani, ba mă înjura și când se îmbăta, căuta să mă lovească. Și am răbdat cât am răbdat de dragul mamei care suferea mult, fiind bolnavă. N-avea nici 40 de ani când și-
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
din spate), Elena făcu ea prima gestul de a-i căuta gura cu buzele întredeschise. Făcură dragoste chiar acolo, pe primele acorduri ale Adagio-ului din Concertul pentru vioară și orchestră în Mi major de Bach. De atunci trioul deveni nedespărțit. Venind de la serviciu, Elena îi găsea de obicei pe cei doi deja în mașină. De când cânta Bach, și îl cântă mai bine de un an de zile, vecinii deveniră cu toții melomani, chiar îl rugară să mărească, pentru câteva ore, până la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
națională de la Chișinău ca să aducă liniștea și se sublinia necesitatea unei colaborări cât mai strânse în domeniul cultivării limbii române și a vieții spirituale în general: „Cultura, limba și școala noastră de-acuma trebuie să ne unească pe veci și nedespărțiți vom rămâne până la sfârșitul sfârșitului [...]. Să ne strângem rândurile și să avem în cugetul nostru ca pe un dar prețios gândul că de azi înainte limba și cultura noastră una sunt nedespărțite”. Ca și în cazul Declarației, publicate de „România
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
acuma trebuie să ne unească pe veci și nedespărțiți vom rămâne până la sfârșitul sfârșitului [...]. Să ne strângem rândurile și să avem în cugetul nostru ca pe un dar prețios gândul că de azi înainte limba și cultura noastră una sunt nedespărțite”. Ca și în cazul Declarației, publicate de „România Nouă” la 24 ianuarie, Chemarea reliefa interesul deosebit manifestat de numeroși intelectuali din spațiul românesc față de evoluția situației din Basarabia, solidaritatea cu acțiunea națională de aici și, pentru unii dintre ei (Onisifor
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]