2,311 matches
-
domnule? Îl trase de mână în dormitor, arătându-i poza cu cei doi lunatici. Doamna Popa se urcă pe pat și începu să bată cu unghia în portret. - Soțul meu, țipa ea, să mi-l găsiți! Văzând că agentul zâmbește nedumerit, aduse de pe dulap un album mare cu fotografii. - Eu! zgârie ea o poză cu o fată frumoasă într-un costum de baie de pe vremea lui Pazvante. Agentul Smith zâmbea, muindu-și întruna buzele în păhărel. - Soțul meu! zgârie ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și deschise ușa principală a navei. În cadrul ei se ivi o arătare. — Să trăiți. Actele la control, vă rog! — N-am înțeles, spuse Felix S 23. Cine sunteți dumneavoastră? — Sunt robotul-major URSU Vasile. Actele la control, vă rog! — Poftiți, spuse nedumerit Felix, întinzându-i actele. — Mda, actele la control... spuse robotul-major ca pentru sine, frunzărind actele. Ați depășit viteza. — Cum s-o depășim?! Avem o viteză standard, n-o putem depăși! — Nu discut! spuse robotul-major. Ați depășit viteza. — Uite ce e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Aici „Bourul”, recepție! strigă Dromiket 4. Cine mă cheamă? — Nu așa, mă! zise comandantul. Folosește limbajul spațial! — Here is „The Ox”, reception! Who call me? strigă Dromiket 4. — „New Century” call you! Reception! se auzi în pâlnie. — „New Century”, spuse nedumerit Dromiket 4. Cine or fi ăștia? — Stejerane - spuse comandantul Felix S 23 -, ia uită-te tu în dicționarul spațial-român și vezi ce-nseamnă. Stejeran luă dicționarul de pe poliță și începu să-l frunzărească. — „New” înseamnă nou, iar „Century” înseamnă... un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Oameni buni, nene! răspunse Felix, ieșind pe scara navei. — Nene ești cu tac-tu, nu cu mine! Acum se vine? — Poftim? nu înțelese comandantul. — Am zis: acum se vine? Bine că n-ați venit la anu’! — De unde să venim? zise nedumerit Felix S 23. Paznicul se uită atent spre navă. — Păi nu sunteți „Transcom”-ul? întrebă el. — Nu, frate! răspunse Felix. Suntem o navă de cercetare. — Fi-v-ar cercetarea... mormăi paznicul, apoi, negru de furie, se-ntoarse și-i altoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
mici, de-o construcție aparte, probabil niște prototipuri. O luară pe jos înspre centru. — Pe voi, când vă întoarceți, nu vă așteaptă nimeni? zise Getta 2. — Ba da, de obicei trimiteau un titi-car să ne ia de la navă, răspunse Felix nedumerit. Într-un târziu, ajunseră la sediu, trecând pe lângă navele noi ce semănau izbitor cu niște combine „Gloria”. În cabina portarului nu era nimeni. Intrară în clădire și Felix S 23, cu siguranța cunoscătorului, îi conduse pe coridoare spre biroul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
tradiționaliste, oloage și infantile ca un ultim mereving. Poezie leneșă, iarăși: jalnica, cerșetoarea cantilenă a nomazilor ultimi-simboliști. Palidă ca un altoi neprins; oribilă, tremurătoare ca un plămân expectorat - fie buretele răcoritor pentru fruntea (enormă) a vreunui critic, congestionat până la urmă, nedumerit, nefericit de viforul și săbiile albastre și adâncul de rai în care vrea să fie văzut Spiritul. Poezie leneșă: poezia sinceră, inepta insistență de a scrie versuri cum vorbești, banalul reabilitat, curcit cu sensibilitatea; sărăcia poeților provinciali de a prefera
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
răspunse: - Vulturilor și berzelor, noi suntem Capete de Pisică și de nimeni nu ne e frică! Noi am venit din Țara Buruienilor și a Mlaștinilor, pentru a face din această Țară a Lalelelor, o a doua țară ca a noastră. Nedumerit, unul din îngerii barză întrebă: - Dar de ce vreți să faceți așa ceva? Căci Țara Buruienilor și a Mlaștinilor este mult mai mare decât țara noastră și nimeni nu v-a căutat vreodată ceartă! Nici una din Țările Pământului nu v-au căutat
PARTEA A II A de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363740_a_365069]
-
-ți place acum, dar mai târziu ai să te dai în vânt după ele, chiar ai să te cauți singură. - Nu ești sănătoasă. Cum să mă caut eu? - Mai vorbim noi mai târziu, peste un an - doi. Ana a rămas nedumerită de ce a spus soră-sa. Era la prima ei lecție de viață, când începea să-și descopere sexualitatea. Încă nu se considera pregătită pentru asemenea relații și nici nu era supărată sau deranjată de faptul că sora geamăna i-o
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
grafit, îmbrăcată în fustă și taior gri, pantofi asortați, cu toc foarte înalt, ceea ce-i sporea eleganța, coborî pe trotuar însoțită de un bărbat mult mai în vârstă, care n-o slăbea din ochi. - Spune-mi, unde mergem? îl întrebă nedumerită, lăsându-se condusă spre intrarea hotelului și de acolo înspre lift. Mi-ai spus că mă duci la mama, ce căutăm aici? Pierdem vremea, știi că i-am fost departe în tot acest timp! -Taci odată! scrâșni bărbatul, expirând un
PROMISIUNEA DE JOI (XIX) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363875_a_365204]
-
ochii limpeziți de apa rece cu care-mi răcoream fața. Aveam fața întreagă. Iar nasul înroșit de-atâta frecat cu apă rece și cu prosop. „Bine, dar atunci al cui era? Și cum de ajunsese în camera mea”. Tot mai nedumerit, m-am îndreptat spre șifonier. Trebuia să mă îmbrac cu ceva și să ies. Mă sufoca acel cartilaj lăsat în cuva chiuvetei. Telefon n-aveam, ca toată lumea de altfel și eram nevoit să anunț poliția despre ciudata descoperire. Am tras
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
de cineva în seamă, dar nu reușise să stârnească nici interesul portarului din impozanta instituție în care lucra. Și niciodată nu fusese cu adevărat fericit. Abia acum putea spune că în sfârșit știa ce este fericirea. Șeful îi întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
de cineva în seamă, dar nu reușise să stârnească nici interesul portarului din impozanta instituție în care lucra. Și niciodată nu fusese cu adevărat fericit. Abia acum putea spune că în sfârșit știa ce este fericirea. Șeful îi întinse mâna. Nedumerit Costache Agarici i-o întinse la rându-i emoționat. Apoi, ca și cum un fluid înălțător i se strecurase prin degetele subțiri și palide, își simți tot trupul zvâcnind scurt. A fost o tresărire de bucurie, a fost un spasm al trupului
GHEORGHE NEAGU [Corola-blog/BlogPost/362735_a_364064]
-
Nu știam de cine să întreb. Ane erau multe. Am întrebat pe oricine îmi ieșea în drum dacă nu știe nimic despre o fată pe nume Ana ce în iarna aceasta s-a rătăcit pe munte. Toți dădeau din umeri nedumeriți și își continuau drumul. Drumul meu însă s-a oprit în loc. Fără Ana viața mea nu mai avea niciun sens. Ea era însăși viața. Preferam să mor ca ea să fie fericită. După o căutare disperată de câteva zile am
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
o închise la loc. Când se întoarse cu fața spre locul unde ar fi trebuit să-l aștepte Adriana, ea nu mai era. Uitându-se peste tot în jurul lui și inclusiv spre Capul lui Decebal, văzu că nu era niciunde. Nedumerit și puțin speriat în același timp, Sandu rămase pe loc câteva clipe. Privi în jurul său și nu-i venea să creadă că Adriana dispăruse așa de repede. Și totuși nu era, de parcă ar fi venit singur. Începu să o strige
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
la părinții săi, și le spuse, cu hotărâre, că pentru el nu mai are nici un rost viața în satul natal din ținutul Milet, că el vrea să meargă în lume, să-l caute pe fratele său Artemios. Părinții rămaseră foarte nedumeriți, dar văzând în ce stare jalnică se afla feciorul lor cel mare, nu mai ziseră nimic. Poate Artemios va reuși să-l facă pe Orestes să uite marea dezamăgire a vieții sale! Orestes plecă de acasă imediat, în zilele următoare
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
Taci, că mă doare capul de toate tâmpeniile ce le scoți pe gură și peste toate, mi-e sete și mi-e foame, cine răspunde aici de organizare ? Se uitară pe rănd unul la altul și răspuns nu se născu. Nedumeriți, un pic mirați unul mai subțirel îmbrăcat ieși să vadă care era problema. Restul uitară pe loc de sete și de foame și se puseră din nou pe conversații aprinse. Cuvintele începură să zboare din nou, temele de dialog să
OSPĂŢUL de BORCHIN OVIDIU în ediţia nr. 1072 din 07 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363309_a_364638]
-
auzi o voce subțire în spatele porții. Afară era un ger năprasnic. Era ultima răbufnire a Babei Dochia, una dintre acele nopți geroase care distruge orice fir de viață apărut în perioada de încălzire de la începutul lui martie. - Angela? întrebă bărbatul nedumerit și plin de uimire, îndreptându-se spre poartă cu ochii mijiți a somn. Ora era destul de înaintată, iar profesorul de matematică tocmai se pregătea de culcare. Avea un obicei de a se lăsa prins de reverie în fiecare seară, astfel încât
ROMAN , CAP. TREISPREZECE/EROTIC de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1862 din 05 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363431_a_364760]
-
-i dau eu? Că el e mai-nalt ca mine, Iar în vârstă și mai bine! Că la școală a-nvățat, Că orișice bărbat, Manierat și educat, Ce-i bătrân, e salutat! La-ntrebarea ce-am primit, L-am privit nedumerit, M-am uitat la el oleacă Și la față, și la moacă, Și vă spun că am cobit, Că la leat, noi suntem chit, Și că-n astă situație, Ar fi o aberație! Să pretinzi întâietate, E prostie peste poate
POLITICOSUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363525_a_364854]
-
i-am zis cu mult respect: - La binețe te aștept!... Să nu fie mai prejos, Fi’n’că-s eu victorios, A vrut numaidecât să știe, Câți ani are a mea soție? La-ntrebarea ce-am primit, L-am privit nedumerit, Și cu oarecare teamă, I-am spus vârsta la mea damă. Stă un pic Și se gândește Trage linie, Socotește! Și-n concluzie, Îmi rostește: Este el mai mic ca mine, Politețea îi convine, Dar de-acuma să știu bine
POLITICOSUL de GABRIEL TODICĂ în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363525_a_364854]
-
ferestre numai de Anul Nou. Așadar, Moș Crăciun trebuia uitat. În consecință, doamna m-a luat de după umeri, m-a condus înapoi în bancă și mi-a spus că mă roagă să mă gândesc la altă poezie. M-am așezat nedumerită. Vedeam cum părinții celorlalți copii se întorc spre mine și-mi zâmbesc cu simpatie. Mama îmi ținea mânuța între palmele ei moi și calde, liniștindu-mă. După câteva minute, învățătoarea m-a chemat din nou să recit poezia la care
CRĂCIUNUL COPIILOR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363565_a_364894]
-
vaiete.Gigi icnea și el:așa,mă!Dă-i!Hâ!..Silvica s-a speriat: -Liniștește-te,dragule,este doar film! Cu ochii injectați,domnul Gigi a urlat: -Nu vezi că ăștia transmit numai porcării? -Atunci,de ce mai privești?l-a întrebat nedumerită Silvica. -M-a făcut curios.Să văd cum îi termină gălbejitu pe nespălați.Că mă enervează.Îmi vine să le car și eu pumni. -Fii cuminte,puișor !Du-te și te spală cât mai curge apa caldă ! -Da..nu m-am
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
le flutură pletele. E o liniște specifică pădurilor de foioase, tulburată doar de foșnetul frunzelor și trilurile păsărelelor. Căpitanul Preda se află în fruntea convoiului ca bun cunoscător al acestor meleaguri. Deodată caii nechează speriați. - Ce-a fost asta? - întreabă nedumerit principele. - Un moft al animalelor, zâmbi cu înțeles Preda. Vreun duh rău ne dă târcoale, iar patrupedele simt pericolul înaintea omului. După vreo două sute de pași în fața ochilor li se desfășoară o priveliște încântătoare în mijlocul căreia se află un lac
III. PRINCIPELE MOŞTENITOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362392_a_363721]
-
din nou în pădure, copacii păreau mai înalți și mai impunători. Păreau niște străjeri ai naturii, care îngăduiau cu măreția lor, trecerea saniei și a moșneagului, prin pădurea plină de taina Sărbătorilor Sfinte de Crăciun. Mitru se simțea copleșit și nedumerit de ceea ce urma să i se întâmple. Pădurea Soarelui (2) Viscolul se mai domolise și o dată cu asta, gerul amorțise. Stând lângă omul cu barbă pe sanie și privindu-l atent, reuși la un moment dat să îngaime: - Mo... moșule, ci
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
forța de perete, mânjindu-i albeața. Învârti trabucul între dinți până îl străpunse cu totul, apoi ieși pe punte și privi strălucirea de cristal a mării, în speranța că doar briza îi va putea domoli nervozitatea. Suava Maria întoarse capul nedumerită: - Ce-i cu tine, darling? Ari era surprins de calmitatea ei și-și dădu seama că nu știa nimic, nu apucase să citească. - N-am nimic, draga mea. Afacerile astea nu mai merg așa cum ar trebui, minți el. - Ar trebui
ARISTO de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362483_a_363812]
-
povara plumbului din ploi? Sau realitatea prinsă-i într-un glob Cristal cu fețe lucii ce-adună bob cu bob Secvențele terestre, pelicule de praf Uitate pe un raft deasupra unui vraf De cărți mucegăite de vreme și uitare Întreb nedumerită: - De fapt ce suntem oare? Referință Bibliografică: NEDUMERIRE / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1973, Anul VI, 26 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
NEDUMERIRE de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/361037_a_362366]