1,886 matches
-
mmHg), pentru a preveni pierderea de proteine cu apariția hipoalbuminemiei, știut fiind că hipoalbuminemia conduce la o scădere suplimentară a volumului intravascular, cu scăderea fluxului sangvin uteroplacentar, favorizând astfel apariția preeclampsiei. În ceea ce privește efectele pe termen lung ale sarcinii asupra evoluției nefropatiei diabetice s-a constatat că între 13-23% dintre gravidele cu nefropatie diabetică în cursul sarcinii, au progresat spre insuficiență renală terminală în primii 10 ani după naștere (34, 36). Totodată s-a observat că gravidele cu un control satisfăcător al
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
fiind că hipoalbuminemia conduce la o scădere suplimentară a volumului intravascular, cu scăderea fluxului sangvin uteroplacentar, favorizând astfel apariția preeclampsiei. În ceea ce privește efectele pe termen lung ale sarcinii asupra evoluției nefropatiei diabetice s-a constatat că între 13-23% dintre gravidele cu nefropatie diabetică în cursul sarcinii, au progresat spre insuficiență renală terminală în primii 10 ani după naștere (34, 36). Totodată s-a observat că gravidele cu un control satisfăcător al TA intrapartum și postpartum nu au evoluat spre insuficiență renală terminală
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
36). Totodată s-a observat că gravidele cu un control satisfăcător al TA intrapartum și postpartum nu au evoluat spre insuficiență renală terminală postpartum (34), fiind deci clar că un control satisfăcător al TA duce la încetinirea deteriorării funcției renale. Nefropatia diabetică crește și incidența complicațiilor fetale, determinând întârziere în creșterea intrauterină fetală și prematuritate, care la rândul lor se asociază cu creșterea mortalității și morbidității neonatale: sindrom de detresă respiratorie, hemoragie intracraniană, hipocalcemie, hipoglicemie, icter etc. La urmărirea pe termen
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
severă în timpul sarcinii, dar și după sarcină când copii lor sunt încă mici. De aceea, sarcina la femeile cu boală renală diabetică avansată trebuie descurajată. Hipertensiunea arterială în sarcină În timp ce, la gravidele cu T1DM, HTA este de cele mai multe ori consecința nefropatiei diabetice, la cele cu T2DM este mai frecvent o boală concomitentă. În prezent, HTA apărută în sarcină este definită ca: „TA diastolică mai mare sau egală cu 90 mmHg la 2 măsurători consecutive, făcute la o diferență de cel puțin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
materno-fetal este bun. Incidența HTA la gravidele cu DZ pregestațional este de aproximativ 14-16%, față de 4-6% în populația generală. Factorii de risc pentru apariția HTA la gravidele cu T1DM sunt: nuliparitatea, controlul glicemic slab, durata mare a diabetului zaharat, prezența nefropatiei diabetice sau proteinuria apărută devreme în sarcină. La gravidele cu T1DM există o strânsă legătură între apariția HTA și clasa White, cele cu durată mare a diabetului zaharat și complicațiile microvasculare (clasele White D, R, F) prezentând risc major de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
Pe lângă eliminarea urinară de albumină, controlul metabolic slab se asociază la rândul său cu creșterea riscului de preeclampsie în sarcina diabetică. Patogeneza HTA în sarcina diabetică Dacă la gravidele cu T1DM, mai ales la cele cu durată lungă a DZ, nefropatia diabetică reprezintă cauza cea mai frecventă a HTA, la cele cu T2DM și DG, valorile tensionale ridicate sunt parte integrantă a unui complex de alterări metabolice și hemodinamice, alături de hiperinsulinism și insulinorezistență, denumit „sindrom plurimetabolic”. Sarcina fiind per se un
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
putând predispune la apariția unor leziuni potențial letale, cum ar fi: „abruptio placentae”, hemoragii cerebrale, coagulare intravasculară diseminată, insuficiența hepatică și renală. Totodată, HTA în sarcină se asociază cu progresia retinopatiei diabetice și are valoare predictivă asupra evoluției postpartum către nefropatie diabetică la femeile fără NFD la debutul sarcinii. Problema majoră a HTA la gravidele diabetice o constituie însă, efectele sale asupra dezvoltării fetale, prezența HTA crescând riscul de avort spontan și moarte intrauterină a fătului, prin afectarea transportului transplacentar de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
acest cerc vicios este aducerea glicemiei materne cât mai aproape de normal. Întârzierea în creșterea fetală: apare mai frecvent la diabeticele cu control glicemic precar de la debutul sarcinii, la cele cu durată mare a diabetului sau cu boală microvasculară, mai ales nefropatie diabetică, cu HTA și scăderea filtrării glomerulare. Principala cauză a întârzierii în creșterea fetală o constituie ischemia utero-placentară. Mortalitatea perinatală Cuprinde moartea intrauterină a fătului și mortalitatea neonatală precoce. Datele statistice au evidențiat o scădere continuă a ratei mortalității perinatale
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Carmina Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/92220_a_92715]
-
diabet. În schimb în T1DM acidul sialic nu este crescut la cei fără complicații comparativ cu populația sănătoasă. Studiul EURODIAB asupra complicațiilor tipului 1 de diabet a arătat că nivelul plasmatic al acidului sialic se corelează semnificativ cu prezența retinopatiei, nefropatiei, durata diabetului, HbA1c. De asemenea se corelează pozitiv și cu alți factori de risc vasculari: colesterolul, trigliceridele, raportul talie/șold, fumatul, HTA, sedentarismul, hiperfibrinogenemie și lipoproteina (a). Însă nu s-a observat o asociere cu boala coronariana (lucru explicat prin
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
mezangiumului stimulând producția de matrice extacelulară, ea joacă un rol major prosclerotic la nivelul rinichiului (235). Experimental la animal hiperglicemia conduce la activarea metaloproteinkinazei ÎI din matricea extracelulara renală, precum și a TGF-β1.(195). La animalele care prezintă susceptibilitate genetică pentru nefropatie se adaugă producția excesivă de colagen I (64). Există mai multe clase de hormoni sau factori de creștere precum: somatotropul (hormonul de creștere - GH), insulină (puternic stimulator al creșterii) și IGF („Insulin-like Growth Factor”) au fost primii cunoscuți. Au urmat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
de risc vascular în T1DM (82). Se știe că durata diabetului și controlul glicemic slab sunt factori de risc pentru boala diabetica microvasculară în T1DM. Dar acești factori explică doar o parte din riscul individual (majoritatea fac retinopatie și 30% nefropatie) fiind implicați și alți factori cum ar fi fibrinogenul și factorul von Willebrand (82). S-au găsit concentrații mai mari ale fibrinogenului la pacienții cu T1DM și neuropatie și nefropatie. Fibrinogenul poate contribui la dezvoltarea nefropatiei, studii pe animale arătând
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
o parte din riscul individual (majoritatea fac retinopatie și 30% nefropatie) fiind implicați și alți factori cum ar fi fibrinogenul și factorul von Willebrand (82). S-au găsit concentrații mai mari ale fibrinogenului la pacienții cu T1DM și neuropatie și nefropatie. Fibrinogenul poate contribui la dezvoltarea nefropatiei, studii pe animale arătând că nivelul fibrinogenului în momentul inițierii coagulării influențează cantitatea de fibrina depusă (terapia cu heparina în doze mici reduce rata de excreție a albuminei în diabetul T1DM). La pacienții cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
fac retinopatie și 30% nefropatie) fiind implicați și alți factori cum ar fi fibrinogenul și factorul von Willebrand (82). S-au găsit concentrații mai mari ale fibrinogenului la pacienții cu T1DM și neuropatie și nefropatie. Fibrinogenul poate contribui la dezvoltarea nefropatiei, studii pe animale arătând că nivelul fibrinogenului în momentul inițierii coagulării influențează cantitatea de fibrina depusă (terapia cu heparina în doze mici reduce rata de excreție a albuminei în diabetul T1DM). La pacienții cu microalbuminurie nivelul fibrinogenului s-a corelat
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
de excreție a albuminei urinare. S-a constatat că factorul von Willebrand se corelează cu vârsta și controlul glicemic, foarte slab cu lipidele plasmatice și că nu există corelație cu bolile cardiovasculare. Pacienții cu neuropatie și în special cei cu nefropatie diabetica au niveluri mai mari ale factorului von Willebrand că marker al disfuncției endoteliale. Factorul von Willebrand este marker sensibil al nefropatiei diabetice incipiente, precedând și anunțând microalbuminuria. De altfel la pacienții cu microalbuminurie au fost găsite crescute și alte
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
lipidele plasmatice și că nu există corelație cu bolile cardiovasculare. Pacienții cu neuropatie și în special cei cu nefropatie diabetica au niveluri mai mari ale factorului von Willebrand că marker al disfuncției endoteliale. Factorul von Willebrand este marker sensibil al nefropatiei diabetice incipiente, precedând și anunțând microalbuminuria. De altfel la pacienții cu microalbuminurie au fost găsite crescute și alte peptide secretate de endoteliul vascular (PĂI-1, endotelina) (82, 111). La pacienții cu T2DM normoalbuminurici markerii endoteliali: endotelina-1 și factorul von Willebrand au
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Aura Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/92266_a_92761]
-
se aseamănă mai mult cu polizaharidele decât cu proteinele. Sunt compuși polianionici datorită prezenței grupărilor carboxil sau sulfat. Sarcinile lor electrice și structura moleculară joacă un rol funcțional important în permeabilitatea endoteliului vascular. Modificarea lor stă la baza leziunilor din nefropatia diabetică. 3.5. Imunoglobulinele, din clasa cărora fac parte și anticorpii (antiinsulinici, antiinsulari etc.), sunt alcătuite din 4 lanțuri polipeptidice. Clasele imunoglobulinelor sunt redate în tabelul 1.5 (18, 38, 65). 3.6. Enzimele (biocatalizatori) sunt proteine având ca funcție
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92248_a_92743]
-
amplificarea stresului oxidativ, acțiune proinflamatoare (eliberare de IL 1alfa, IL 6 și TNF alfa), procoagulantă (eliberare de trombomodulină) și vasoconstrictoare (eliberare de endotelină) precum și eliberare de molecule de adeziune (VCAM 1). Recent a fost implicat la subiecți diabetici în patogenia nefropatiei și în supresia aterosclerozei accelerate prin mecanism independent de glucoză și lipide (14). Se discută rolul tratamentului cu inhibitori AGEs în special în diabetul zaharat tip 1 (25). Cel mai studiat medicament este aminoguanidina (studii pe animale și in vitro
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
un indicativ indirect de peroxidare lipidică, sunt semnificativ mai mari la pacienții cu T2DM dezechilibrat. Relevanța căii lipooxigenazei în complicațiile cronice ale DZ a fost dovedită de un studiu care demonstrează creșterea excreției urinare de 12-HETE la pacienții diabetici cu nefropatie incipientă. Un alt studiu a arătat că un control glicemic ineficient crește activitatea NFkβ în monocitele din sângele periferic al pacienților cu T1DM. Deși nu toate studiile demonstrează creșterea radicalilor liberi în condiții de diabet, totuși se admite că nivelul
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
celulare; (d) interacționează cu receptori de mare afinitate, reglând transcrierea unor gene prin semnale secundare. În ultimii ani se încearcă elucidarea implicării citokinelor, și în special a factorilor de creștere, în patogenia complicațiilor cronice microvasculare ale diabetului zaharat (retinopatie și nefropatie). Cel mai bine studiate la ora actuală sunt următoarele familii de factori de creștere: sistemul GH/IGF, sistemul TGFβ, sistemul VEGF, sistemul EGF, sistemul FGF, PDGF și sistemul HGF (4, 6, 8, 14, 22, 26). Sistemul GH/IGF (hormon de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
a HbA1c determină o reducere cu 35-40% a riscului de progresie a RD; - procentul de agravare a RD sub control glicemic riguros a fost nesemnificativ statistic, comparativ cu alte studii similare; - există o reducere semnificativă statistic a incidenței neuropatiei și nefropatiei diabetice. UKPDS arată rezultate similare la pacienții cu T2DM. S-a demonstrat: - o scădere cu 25% a riscului de microangiopatie la 5 ani de la includerea în studiu; - o reducere cu 35% a riscului de complicații microvasculare prin scăderea cu 1
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
nivel pericitar. Mecanismele intime nu sunt elucidate. În cazul pericitelor, ca posibile explicații se citează exprimarea în exces a unor izoforme proteice pro-apoptotice specifice (Bax) și exacerbarea stresului oxidativ local, ambele modificări având ca substrat comun hiperglicemia. 2.1.2. Nefropatia diabetică În evoluția naturală a nefropatiei diabetice se diferențiază câteva etape distincte dar interconectate. Etapa de hiperfiltrare glomerulară se caracterizează în special prin creșterea fluxului plasmatic renal (RPF) și a ratei de filtrare glomerulară (GFR) peste valorile normale. Fluxul plasmatic
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
elucidate. În cazul pericitelor, ca posibile explicații se citează exprimarea în exces a unor izoforme proteice pro-apoptotice specifice (Bax) și exacerbarea stresului oxidativ local, ambele modificări având ca substrat comun hiperglicemia. 2.1.2. Nefropatia diabetică În evoluția naturală a nefropatiei diabetice se diferențiază câteva etape distincte dar interconectate. Etapa de hiperfiltrare glomerulară se caracterizează în special prin creșterea fluxului plasmatic renal (RPF) și a ratei de filtrare glomerulară (GFR) peste valorile normale. Fluxul plasmatic renal este crescut la pacienții diabetici
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
Este astfel posibil ca creșterea valorilor TA să fie un factor care să contribuie la producerea leziunii renale, sau ca valorile TA crescute și creșterea ratei de excreție a albuminei să reprezinte manifestări concomitente ale aceluiași proces responsabil de producerea nefropatiei diabetice. Deseori, pacientul diabetic cu microalbuminurie prezintă o serie de tulburări asociate care constituie sindromul microalbuminuric (14). Dintre acestea, importanță prognostică deosebită prezintă următoarele (14): modificări ale profilului lipidic seric, anomalii ale coagulării, tulburări ale funcției endoteliale, semne ecocardiografice de
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
stadiul macroalbuminuric. Rata de creștere a valorilor TA este de aproximativ 7% pe an. Numeroase date clinice și experimentale atestă faptul că hiperglicemia cronică este necesară dar nu și suficientă pentru a induce leziuni renale la pacienții diabetici; în patogenia nefropatiei diabetice intervin și alți factori: disfuncția endotelială, anomaliile biochimice ale matricei extracelulare glomerulare, o serie de factori hemodinamici, insulinorezistența și se pare că se poate vorbi și de o predispoziție familială și genetică. Hiperglicemia cronică determină leziuni renale prin mai
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]
-
Studii recente au investigat eventuala relație între TGFβ1, colagen și AGEs în vasele diabetice și au arătat că creșterea expresiei genice a TGFβ1 poate fi prevenită prin administrarea aminoguanidinei (18). (2) Activarea căii poliol. Implicarea excesului de sorbitol în patogenia nefropatiei diabetice este controversată, atât în ceea ce privește efectele pe termen scurt cât și cele pe termen lung asupra GFR, albuminuriei și structurii renale (18). Administrarea inhibitorilor de aldozoreductază la șobolanii cu diabet zaharat streptozocinic sau aportul suplimentar de mioinozitol a determinat creșterea
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92234_a_92729]