1,154 matches
-
a da înapoi, din moment ce colindasem pe la toți meșteșugarii spre a-mi aduna încărcătura pe care o mai și plătisem cu bani peșin. A trebuit să mă resemnez cu ideea că mă voi întoarce în pierdere din prima mea călătorie de negoț, spunându-mi că nimeni nu poate învăța meserie fără să-și zdrelească mâinile sau să-și ușureze punga. În ajunul plecării, maică-mea veni să-mi toarne, înnebunită, zvonurile pe care le auzise la hamam: la Tefza se petreceau lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a zecea parte din preț. Ceea ce m-a silit să fac rost de patruzeci de catâri pentru a putea căra totul. Cifrele țopăiau în capul meu; încă de la prima mea afacere, eram bogat. Mă aflam în a treia zi de negoț când vestitorii anunțară sosirea armatei din Fès. Aceasta număra două mii de călăreți ușori, cinci sute de soldați cu arbalete și două sute de soldați călări cu bombarde. Când i-au văzut venind, locuitorii înspăimântați s-au hotărât să treacă la tratative
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
greșeala. Cum continuam să nu pricep nimic, consimți în sfârșit să-mi explice: — Vreme de generații, tribul meu ducea un trai nomad la apus de Sahara, până când bunicul meu, momit de câștig, a început să cultive indigo și să facă negoț. Satul ăsta câștigă astfel mult mai mulți bani decât are nevoie să cheltuiască, iar în pământul din fiecare colibă se află mai mult aur îngropat decât în cea mai bogată locuință din Fès. Numai că, alegând să ducă un trai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
obișnuiau să treacă prin porturile Yanbuh și Djeddah, de acum direct amenințate. Emisarul hindus venise cu mare pompă, însoțit de doi elefanți uriași cu valtrapuri din catifea roșie; se arăta preocupat mai degrabă de comerțul între India și imperiul mameluk, negoț întrerupt brusc de invazia portugheză. Sultanul spuse că era extrem de necăjit, atrăgând atenția că astrele erau desigur defavorabile musulmanilor în anul acela, dat fiind că surveniseră în același timp și ciuma, și amenințarea asupra Locurilor Sfinte, și propria sa boală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
într-un golf din partea de vest a orașului. Îl întâlnisem pe acest om în cursul ultimei etape a călătoriei și călăream adesea alături. Se numea Abbad. Era de vârsta mea, de înălțimea mea, avea același gust ca și mine pentru negoț și drumeții, dar, dacă eu îmi arătam neliniștile, el își arăta doar rotunjimile. E adevărat că citise puține cărți, păstrând intacte anumite lucruri neștiute, din a căror necunoaștere eu ieșisem prea devreme. Ne aflam deja în larg când Nur mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
pe care l-am slujit cu credință, dându-i o sumedenie de sfaturi, făcându-l să profite de experiența mea din Mediterana. A câștigat astfel atâta bănet, că după un an m-a eliberat și m-a luat asociat la negoț. Cum păream uimit că lucrurile fuseseră atât de simple, a dat din umeri. Când ai putut deveni bogat într-o țară, poți să redevii bogat pretutindeni și oriunde. Afacerea noastră este astăzi una dintre cele mai înfloritoare din Neapole. Alhamdulillah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
ca să șteargă orice urmă, catadicsi să rostească, într-o notă de pioasă frivolitate: — Între Roma și Constantinopol, spui tu? Și în ce scop? — Al păcii. N-ar fi minunat ca, jur-împrejurul Mediteranei, creștinii și musulmanii să poată trăi și face negoț împreună fără războaie și fără piraterie, să pot merge de la Alexandria la Tunis cu familia fără a fi răpit de veun sicilian? Iarăși pata aia tenace de pe mânecă. O frecă și mai zdravăn, adresându-mi apoi o privire lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
foc pe cale să se stingă, luna plină care apunea, cenușa risipită de vânt... Velunda. Glasul lui Manteus îl trezi din visare. — Fostul proprietar era un negustor bogat, zise lanistul arătându-i, în stânga, micul teatru din piatră înconjurat de tei. Făcea negoț cu carne sărată, dar iubea actorii, dramele, comediile, marile tragedii ale grecilor. El a construit teatrul acela. Aici, jos, era grădina unde mâncau cei pe care îi invita la reprezentații. Eu însă am transformat teatrul într-un loc unde clienții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
de la băcănie, pe care scria „1942”. Rapoartele dinăuntru erau toate capsate de-a valma, fără indigouri între ele. Nu exista nici o logică după care fuseseră puse împreună: poșete smulse, furturi de pe stradă sau din magazine, intrări prin efracție, exhibiționism și negoț stradal ilegal, toate erau amestecate. Danny se așeză pe o cutie cu rapoarte din 1948 și se puse pe treabă. Se uita la colțul din stânga sus, la codurile penale ale infracțiunilor. Intrare prin efracție - 459.1. Cele două cutii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Curierii europeni nu mai putuseră intra În țară, iar majoritatea nici nu Încercaseră, căci deplasarea armatei lui Soliman din Albania spre Moldova blocase toate drumurile din sudul continentului și pusese sub semnul pericolului și căile din zona centrală. Poșta și negoțurile continuaseră doar prin nord, pe drumurile care legau ducatele germane de cele poloneze, ucrainene și rusești. După mijlocul lui ianuarie, pe drumurile Moldovei nu mai era nici o primejdie, dar căzuseră zăpezi care făceau trecătorile Carpaților aproape inaccesibile. Abia primele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
uriașă, deci venea de undeva din estul Chinei. Cu siguranță, Însă, ajunsese acolo Înaintea lor. Acolo, unde? Amir urcă cu agilitate una din stânci. Din vârful ei se deschidea o panoramă largă În direcția Urumqi, unul din punctele importante de negoț de pe Drumul Mătăsii. Dar, dacă acel călător s-ar fi postat acolo, ar fi putut fi văzut de iscoadele ce precedau Întotdeauna Înaintarea Cuceritorilor. Nu, nu de acolo i-a văzut și nu de acolo i-a atacat luptătorul necunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
În mai puțin de un minut, cei doisprezece se aflau În jurul căpitanului Oană. - Pentru voi, aceasta a fost ultima zi de antrenament, spuse căpitanul. Peste două săptămâni veți fi la Chilia, unde vă va aștepta una din corăbiile noastre de negoț. Corabia e comandată de căpitanul Morovan, vechi prieten al măriei sale. Veți porni spre mare Înainte de venirea iernii. Veți ajunge la strâmtoarea Bosfor suficient de devreme ca să puteți intra În portul Istanbul, dar suficient de târziu pentru ca iarna să vă Împiedice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe mare era cu totul altfel decât apropierea iernii pe uscat. Echipajul căpitanului Morovan număra treizeci de oameni, deși, din câte studiase Alexandru despre corăbii, jumătate ar fi fost de ajuns. Aceasta nu era, Însă, singura ciudățenie. Corabia era de negoț și transporta miere, ceară și lemn din Moldova. Dar cele trei catarge și mai ales forma pânzelor nu semănau cu cele descrise de manualele de navigație ca fiind caracteristice vreunei nave comerciale. Semănau mai degrabă cu dotările navelor de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
câtă superioritate de epocă și de sentiment asupra lor, ea, care aproape-aprca-pe se simțea miloasă față de o vietate așa de primitivă ca a buretelui. In același timp, gândul că taina și potecuțele acelor mări perfide și căpcăune sunt la îndemîna negoțului omenesc și că bureții, locuitori aderenți ai profunzimilor, se găsesc pe toate cărările o umplea de un fel de vanitate. Nu semăna deloc cu acele femei - cu cele mai multe, zice-se - care vor la picioarele lor oameni și lucruri, dar nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
mai multe mii de ani când China îndură o astfel de rușine. Împăratul Hsien Feng este obligat să deschidă orașul Tientsin ca nou port comercial. Din punctul lui de vedere, acest lucru nu numai că le permite barbarilor să facă negoț în ograda lui, ci le facilitează și accesul militar pe mare spre capitală. Majestatea Sa este forțată să „închirieze“ Kowloon britanicilor, drept despăgubire de război. Tratatele stipulează că misionarilor străini li se va acorda libertate totală și protecție pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
hăituit. Conu Alecu plecă în tîrg să-l caute pe plăpumar. Bătrînul Aizic ședea la primul cat, într-o clădire cu tencuiala roasă care înconjura, ca o cetate, curtea. În interior pătrundeai prin gang. Pestriță și murdară, trăia acolo din negoț mărunt o colonie de făpturi cu chipul omenesc. Ținînd sub observație strada, cîțiva moșnegi pe scaune, în gang, ședeau la taifas ca niște papagali. Îl întîmpinară pe Goilav cu ochii țintă, trădînd curiozitate. - Ce treabă ai cu Aizic? Dacă vrei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care intrase la Început În sat i s-au adus Îmbunătățiri formidabile. Unul, Titel, căruia avea să i se spună Meșteru, mai mare decât mine cu vreo șase ani, dusese la desăvârșire arta invizibilelor. Puteai cumpăra de la el - că făcea negoț cu fel și fel de drăcii - crăcane simple, cu un singur fir de elastic, Începând de la cinci lei. Dacă dădeai Încă cinci, primeai douăzeci de copci din cele mai proaste, făcute din sârmă de aluminiu. Dar astea erau ciurucuri, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băț. Voi sunteți prea mici și nu l-ați apucat În toată splendoarea lui. Pe vremea dictaturii, dacă erai descurcăreț, făceai bani și din piatră seacă. Și subliniez că nu e o metaforă: printre altele, tatăl lui popa chiar făcea negoț cu nisip și pietriș pentru construcții. Mituise o grămadă de responsabili de la județ, avea relații pe la fel și fel de șefi și șefișori de partid care Îl ajutau să obțină autorizații și-l fereau de controale. Se vorbea că jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îl ajutau să obțină autorizații și-l fereau de controale. Se vorbea că jumătate din ce câștiga din comerțul oficial mergea pe cadouri și peșcheșuri pentru o liotă de funcționari hămesiți. Dar sumele pe care le Învârtea erau imense. Făcea negoț cu orice, și, neavând nici o concurență - aveau grijă de asta oamenii aleși de el -, vindea tot ce se căuta nu numai cu prețul pus de el, dar și cu coadă și cu programare. Dacă aveai nevoie de ciment, tablă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
le făceau singuri și cu care Își dădeau drumul la vale), anvelope uzate (erau tăiate și folosite ca troace de apă și grăunțe pentru orătănii), cabluri electrice, vopsea, becuri (chiar și de voltaj mic, pentru mașini). Plutonierul de intendență făcea negoț cu lucruri de lux. El dădea pe sub mână foi de cort, cămăși soldățești, cearceafuri, pături, curele și centiroane din piele, cămăși de corp și izmene cazone, cu șnur În loc de elastic, bocanci noi, ba chiar și niște lădițe de lemn revopsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-ți Împrospăteze neamul!” „De când te știu nu prea te-a dus mintea”, a oftat Urmașul de la Înălțimea cugetului său Îngăduitor. „Eu zic așa: când se va Împlini luna a zecea oară, să ne strângem cu toții În locul cutare și să facem negoț unii cu alții. Să aducem, Însă, fiecare și câteva muieri și, cu bună Învoire, să le schimbăm Între noi care cum ne va plăcea.” „Nu ești prost deloc”, se scărpină În lațe ăl de se și visase taur singur peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
a cărui țărână o spurcați voi astăzi cu neghioaba călcătură s-a dus, Într-un Început călduț de toamnă, la Târgul care, Între timp, devenise un fel de buric al lumii. Cu el Îl luase, ca să-l deprindă cu meșteșugul negoțului și al tocmelii, și pe unul dintre mulții săi fii. Nu ne batem acuma capul să aflăm dacă duceau la vânzare grâne, piei, oale ori cine știe ce altceva. Deși, se cuvine menționat, ceramica pictată cu artă desăvârșită de cei vechi de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rubedeniile de sânge și chiar să-și găsească mama și un frate. Astfel, s-a pomenit brusc a fi urmașa unui evreu cu ghinion În afaceri care Își părăsise familia și plecase, Însoțit numai de fiul cel mare, să facă negoț cu cafea În Brazilia, de unde nu dăduse nici măcar un semn de viață, și a unei slujnice unguroaice pe la casele celor avuți din marele oraș. Așa se face că În sângele lui Ectoraș se amestecaseră - pe lângă neamurile bulgărești și sârbești din partea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
albastră de la prăvălia fără firmă de la capul satului, numită după vremelnicii gestionari. Pe când magazinașul Înghesuit Într-o singură odaie strâmtă se numea La Titi, Ectoraș (care se Împrietenise cu vorbărețul gestionar ce se plângea tot timpul că, după cât câștiga În urma negoțului său, ar fi fost mai Înțelept din partea lui să investească o sticlă de gaz și un băț de chibrit ca să dea foc Întregii șandramale și să-și vadă liniștit de viața lui) visase că furase din rafturile cu marfă ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și tăbăcar. Acesta cumpăra pieile de iepuri de la primar, le tăbăcea și cosea din ele căciuli și haine croite cu Îndemânare, pe care, Însă, nu le vindea În sat - căci nu cumpăra nimeni de la el de când se aflase că făcea negoț cu untură de câine -, ci le trimitea cuiva care știa să obțină bani buni pe ele prin târgurile, bâlciurile și oboarele ce se țineau În jurul marelui oraș. În acea după-amiază, Cap de Șobolan trecuse pârleazul către Valea Puțului, mergea liniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]