6,985 matches
-
Începusem prin a vorbi politicos, dat fiind că ne cunoscusem ieri seară la cârciumă, dar pe neașteptate dialogul nostru devenise acru. — Mergeți la o prăvălie de obiecte nautice, mi-a tăiat-o pescarul. Marfa mea nu e de vânzare. Cu negustorul mi s-a întâmplat același lucru: abia am formulat întrebarea, că s-a și întunecat la față: — Nu putem vinde asemenea obiecte la străini, a spus. Nu vrem încurcături cu poliția. Și, în plus, cu o funie de doisprezece metri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
liniște până ce n-o voi găsi și voi afla cum se încheie. — Califul Harun al-Rașid - așa începe povestea pe care, dată fiind curiozitatea ta, el e de acord să v-o povestească - într-o noapte, pradă insomniei, se deghizează în negustor și iese pe străzile din Bagdad. O barcă îl duce pe valurile fluviului Tigru până la poarta unei grădini. Pe marginea unei fântâni, o femeie frumoasă coz cântă acompaniindu-se la lăută. O sclavă îl ajută pe Harun să pătrundă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
din sărite. Umbla din colț în colț de țară să cerceteze piața, să lămurească pe cîte un crîșmar că face, nu doar o afacere, ci chiar un act de civilizație comandînd doar șampanie Mott, asculta inepțiile angrosiștilor, scîncetele nevestelor de negustori din cine știe ce fund de Moldovă ori Oltenie, și asta era o cale pentru a mai scăpa de o ladă, inspectînd pivnițele umede, beciurile năruite, unde, eventual, s-ar putea face un depozit pentru zile negre, vorbea, mințea, și nu mințea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
mai isteț inventase ori simțise de-a dreptul că banditul fotogenic duhnea a usturoi de la zece pași, "usturoiul fiind secretul vitalității marelui stăpîn al bălților". Mai scriau gazetele și despre alte întîmplări asemănătoare, ca jefuirea automobilelor ori a căruțelor de negustori prin Moldova, despre crime oribile pentru pămînt în Banat, despre escrocherii financiare ori furturi răsunătoare din depozitele armatei, dar toate acestea erau palide, prea palide și trimise undeva în zona de umbră a gazetelor. În rîndul întîi, în miezul fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se părea justificată, "M.I.P" metoda de investigație Popianu -, suna frumos: "aplicînd M.I.P. am reușit, să ajung la următoarele concluzii" ori "datorită M.I.P. s-a ajuns la rezultatul neașteptat". Întîi a aplicat-o în cercetarea cîtorva delicte minore de pe ulița negustorilor, niște reclamații spuse, mai bine zis destăinuite, cu jumătate de gură la un pahar de vin în crîșmă, cu privire la calitatea îndoielnică a pînzeturilor cumpărate de la Strudel și Iacobovici. Nimeni n-a venit la el cu așa ceva, cu o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu o bucată de pînză ori cu o hîrtie scrisă, dar n-avea încotro auzise, aflase. Și a aplicat metoda la care se gîndise încă din primele zile de cînd fusese mutat la Vladia. Băieții de prăvălie, vînzătorii celor doi negustori ce aveau mai multe dughene, care, culmea, își făceau concurență unele altora sub nume diferite, deși aparțineau acelorași proprietari, au fost rînd pe rînd întîlniți întâmplător, nu?, și descusuți cu artă. La asta era imbatabil. Niciodată nu întreba despre ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
precizie că tot ce se cumpăra era comandat de K. F., că Sofie de fapt nu-și dorea nimic și cuvintele ei nu erau decît o repetare mecanică a spuselor lui K.F. O, niciodată K.F. nu s-ar fi adresat negustorului ori vizitatorului, ea stătea de vorbă cu Sofie care o privea cu un fel de admirație învecinată cu extazul. "Tul, brocart, olandă" spunea K.F., plimbîndu-și ochii peste rafturile gălbui pline cu valuri de pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un nor ușor de praf și scame se ridica în odaie, mirosul de naftalină se întărea, K.F. îi făcea semn domnișoarei că pot ieși, treburile erau rezolvate, negustorii din Vladia știau că întotdeauna tot ce se cumpăra era dublu, pentru amîndouă femeile, din Vila Katerina. Radul Popianu a pîndit de cîteva ori din ușă, ori a privit prin ferestrele aproape opace de praf și murdărie de muscă pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu grijă într-o nuanță mai vie. Oricine venea avea vreme să-și dea seama de inscripție, să o salute la rîndu-i și să se simtă ca în fața intrării într-o altă lume. Așa era Vila Katerina pentru tîrgoveții și negustorii așezării. Erau prea puțini aceia care erau chemați pînă acolo și nimeni nu venise din proprie inițiativă. Nu se cădea și nici n-ar fi fost primiți. Cele cîteva invitații pe care prințul le adresase lui și domnului Bîlbîie fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la urmă tot s-ar fi descoperit, o dovadă era că el și văzuse ori aflase deja. De la un fleac ca ăsta, o întîlnire pe furiș prin vii, ori săritul gardului noaptea, ori un drum pe ascuns la prăvălie, cînd negustorul e plecat după marfă la Comana și nevastă-sa îi ține locul, de la asemenea nimicuri se poate ajunge cît ai zice pește la o adevărată criză. Iar o criză degenerează în crimă. Și seamănă între ele aceste două cuvinte, de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
poată trăi fără el, pentru că el le asigura liniștea, iar trecerea de la liniște la fericire nu era decît o chestiune de înțelegere. Radul Popianu își luase în chipul cel mai serios sarcina de a-i face fericiți pe tîrgoveții, pe negustorii din Vladia și voia su-i facă fericiți, chiar dacă ei nu-și dădeau seama despre aceasta. Avea un sentiment nemaipomenit de înălțare sufletească atunci cînd se gîndea la misia sa și i se întîmpla destul de des, din cauza singurătății n-avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lumea numai cînd avea sentimentul deplinei singurătăți. Cred că veți fi de acord cu mine cînd voi afirma că noi amîndoi avem de îndeplinit o misiune, aici, în Vladia. Sîntem îndeajuns de singuri pentru a ne permite așa ceva. Toți tîrgoveții, negustorii, țăranii ăștia neîncepuți și mai ales neterminați nu-și pot îngădui așa ceva. Ei sînt nevoiți să trăiască de-a valma, să aibă grijă unul de celălalt, să se încuscrească, înrudească, să pună la cale afaceri, să se nenorocească, să dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
în coasta dealului din spatele postului, șanțurile săpate s-au surpat și nici o căruță n-ar mai putea trece peste ele fără să fie aburcată, de avioane nici nu se mai punea vorba, în Vladia n-a mai venit nimeni, drumurile negustorilor, ale prăvăliașilor la Comana la Oraș s-au rărit, încît nici nu se mai simțea că vreunul pleacă ori se întoarce, aprovizionarea se făcea în tovărășie și cu mărfuri în vrac. Totul s-a liniștit, cel puțin în sectorul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
la rînd putea să bage tot vinul în Cramă, loc era destul, numai că n-avea cine să-l cerceteze, să-l asculte, să-l pritocească și aproape fără voia lui uita de la un an la altul unde îl pusese. Negustorii aduceau la prăvălii numai strictul necesar și nici din mărfurile astea nu prea mult, parcă le trecuse cheful de cîștig ori deveniseră înțelepți și pricepuseră că oricare cîștig în Vladia nu avea cum să iasă. Lumea se așeza cuminte în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
un oarecare Izot Soceanu. Nimeni nu prea știa ce-i cu el, ce hram poartă, avusese ceva relații în minister, se săturase de viața la țară, se despărțise de nevastă-sa care îl cam încornorase în vremea războiului cu un negustor austriac, toate la un loc îl făcuseră consul la Alexandretta. În anii aceia Generalul luase hotărîrea să deschidă cît mai multe legații și agenții consulare, țara trebuie să iasă în lume, nu mai era un colțișor de lume, ci chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pună în practică. Nu vorbești, nu te joci cu teama. Iar dacă au de gînd să-i dea drumul în lume, Vladia va fi cea dintîi lovită, cea dintîi care va fi cuprinsă de năvodul vîscos al fricii. Ceea ce simțeau negustorii cînd îl salutau cu respect, mințind și crezînd în minciuna lor, era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și Stavri. Deocamdată negustorilor le era frică de adjutantul Popianu pentru că fiecare avea o muscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care va fi cuprinsă de năvodul vîscos al fricii. Ceea ce simțeau negustorii cînd îl salutau cu respect, mințind și crezînd în minciuna lor, era o copilărie față de ceea ce aveau de gînd să reverse peste lume domnii Stoicescu și Stavri. Deocamdată negustorilor le era frică de adjutantul Popianu pentru că fiecare avea o muscă pe căciulă, fiecare păcălise pe cineva, pusese la cale o escrocherie mărunțică, vînduse marfă proastă, înșelase la cîntar sau la socoteală pe cei ce luau pe datorie. Dar alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
pe căciulă, fiecare păcălise pe cineva, pusese la cale o escrocherie mărunțică, vînduse marfă proastă, înșelase la cîntar sau la socoteală pe cei ce luau pe datorie. Dar alta era calimera cu colonelul Stoicescu și maiorul Stavri, ei voiau ca negustorilor, tuturor negustorilor, nu doar celor din Vladia, tîrgoveților, tuturor tîrgoveților, țăranilor de peste tot și poate și celor ca ei, adjutantul Popianu, să le fie frică. Nu să știe de frică, nu asta, ci să le fie frică. Să intre frica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
fiecare păcălise pe cineva, pusese la cale o escrocherie mărunțică, vînduse marfă proastă, înșelase la cîntar sau la socoteală pe cei ce luau pe datorie. Dar alta era calimera cu colonelul Stoicescu și maiorul Stavri, ei voiau ca negustorilor, tuturor negustorilor, nu doar celor din Vladia, tîrgoveților, tuturor tîrgoveților, țăranilor de peste tot și poate și celor ca ei, adjutantul Popianu, să le fie frică. Nu să știe de frică, nu asta, ci să le fie frică. Să intre frica în oasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
simțit mai în apele sale. Fără să răspundă, ridică mîna pînă la piept, pipăind nasturele de metal. Îl prinsese zdravăn, cu sîrmă de cupru, ca burlacii, îl frecase cît trebuie cu Amor, praf de lustruit, dar dezinteresat, primit de la Strudel, negustorul de nimicuri. Poate gestul a fost cu totul neașteptat, i-a nedumerit, i-a descumpănit pe bătrînei, dar s-a întîmplat ceva cu totul neașteptat. Rotofeiul Stavri aproape s-a rostogolit către ușă, blocînd-o, în vreme ce August Stoicescu, atît de palid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
sînt spioni. O să reducem personalul legațiilor la minimum, pe unele le vom desființa, în primul rînd pe cele ale țărilor ostile ideologiei noastre, unde se face caz de democrație fără să fie nevoie. Vom controla îndeaproape mișcarea mărfurilor și călătoriile negustorilor în afara țării. O să le punem în vedere că înainte de toate e nevoie de un comerț național, că trebuie să devenim o țară autarhică, așa cum a ajuns Italia Ducelui, care produce tot ce are nevoie singură, iar, dacă nu reușește să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de la altul a înțeles că motivul închiderii dughenilor a fost "o hotărîre a breslei". Popianu a căscat ochii mari, "care breaslă, domnule?", și i s-a explicat că de câteva zile luase ființă un fel de sindicat, o "breaslă" a negustorilor din Vladia, intraseră de-a valma, iar președintele corporației nu era altcineva decît domnul Stavri, "un om cu relații formidabile care poate pune pe roate tot comerțul local". Băieții de prăvălie începură să mărșăluiască prin praful gros de pe Strada Mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care, din lipsă de ocupație și exces de zel, întîi l-ar fi bumbăcit bine și apoi l-ar fi întrebat cine-i. Patrulele astea începuseră să umble și ziua, părea că se înăsprește ceva, aerul devenise mai apăsător. Brusc negustorii înstăriți au fost scoși din breaslă și prăvăliile lor au trebuit să-și fixeze un orar care să nu facă concurență celorlalte dughene. După aceea nici n-au mai fost lăsați să apară ziua în amiaza mare pe ulițele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
propriul trecut dat uitării. Acel registru ar fi putut deveni atunci, În clipa reînvierii, un adevărat tezaur al aducerilor aminte și unică mărturie.) Desigur, pentru ei nu există diferențieri când e vorba de viața cuiva, fie că e a unui negustor din Bania ori a nevestei lui, fie că e a unui preot de țară (ca străbunicul meu) ori a clopotarului satului, unul, Cuca, al cărui nume era, de asemenea, trecut În cartea de care am pomenit. Exista o condiție, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de doi bărbați, apoi Îngrozitor mutilate. Făptuitorii Îngrozitorului masacru (relatăm cele publicate În Aradi Napló) nu fură greu de depistat, Întrucât fetița Îi văzuse pe ucigași În oglindă. Unul era un oarecare Fuchs, de douăzeci și opt de ani, calfă la un negustor, celălalt, Meszaros, fără slujbă. Amândoi slujiseră cu un an În urmă la domnul Brener. Fură găsiți În atelierul lui Fuchs, având asupra lor portmoneul cu sânge Încă proaspăt pe el. „Constrânși În fața dovezilor, mărturisiră tot, spunând că În făptuirea crimei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]