801 matches
-
spiritul? E ceva în noi care refuză nimicul, atunci când mintea ne arată că totul e nimic. Acest ceva să fie totul? Se prea poate, de dată ce trăim prin el. Sfinții, nebunii și sinucigașii par a fi învins acest ceva, nelămuritul esențial și ascuns care stăvilește spiritul în ultima lui mândrie. Noi ceștilalți, ratați ai absolutului, - sîntem pândiți de viață când ne credem mai departe de ea. Și dacă ne iese înainte când o uitasem, din șoaptele ei descifrăm că absolutul
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
un reflex al morții, precum iubirea este al vieții. Acea senzație de presiune interioară, când simți cum te aduni în tine, cum creierul e parcă strâns și corpul apăsat de greutăți interne, când orice avântare moare sub glasul obscur și nelămurit al unor chemări din adâncuri negre și copleșitoare, face din tristețe o otravă care, picurând în iubire, o întunecă și o stăvilește. Iubirea este prin esență deschisă, ca o floare de primăvară. Și nu închide răcoarea tristeții petalele acestei flori
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Mă domină un sentiment muzical al depărtărilor, vibrații de melancolie infinită și cu ritm de extaz în singurătate, cu priviri difuze pe înălțimi de cer și cu tristețea înălțimilor proprii. Cum să găsesc un triumf în marele gol, în atracția nelămurită pentru depărtările cosmice? Mă văd singur, în mijlocul unui peisaj nemărginit, sorbind prin toți porii aromele singurătății, încîntat de reveria extatică a melancoliei, îndepărtînd contururile ca pentru a face și mai ciudate depărtările, trăind euforia și neliniștea apocalipsului. Sânt atât de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
greu, deoarece, pentru a fi om de știință cu adevărat, îți trebuie o viață de om. Sfatul dat era ca, atunci când membrii parlamentului au îndoieli asupra unui lucru, să caute un om de știință, pentru ca acesta să clarifice ceea ce este nelămurit. "A vota o lege pe care nu o înțelegi până la cel mai mic amănunt adăuga vorbitorul înseamnă de fapt o trădare a drepturilor și năzuințele acestei națiuni care v-a trimis aici". Continuând cu opinia juriștilor, amintim că Profesorul Victor
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a-i folosi În mod egoist. Capcana nr. 2tc "Capcana nr. 2" Atunci când nu „menții flacăra aprinsă” prin promovarea credințelor și valorilor companieitc " Atunci când nu „menții flacăra aprinsă” prin promovarea credințelor și valorilor companiei" „Și dacă trâmbița va da sunet nelămurit, cine se va pregăti de război?” Întâia epistolă către Corinteni 14,8 Una dintre scrierile mele preferate din opera lui Jack London este o nuvelă intitulată To Build a Fire. Din ea aflăm povestea unui om și a câinelui său
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
erou-cavaler. O zi, o buclă pe acest tăiș? Acum, ca la-nceput, a cîta oară? Pasăre, sîngele, mai jos coboară Și intră sub pămînt ca-ntr-un hățiș... (Scoica de pămînt). "Străinul" pare a se resemna În starea de așteptare nelămurită, deschis oricăror posibilități: Oprit aici sub foșnitoarea barcă: Stejar sau flaut. Curcubeu sau rană Nu intru În cetate. Vară, iarnă. Trecură. Stau. Cetatea crește parcă. Un an. Alți ani. Afară sub coroana De frunze-aștept. Nu știu ce-aștept. Minune În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
plante să se cearnă / Prin ochi? Orașul Îl refuzi, Îl ceri, / Și șovăi pasăre-mprejur sau goarnă", "Temniță e sau cîntecul de fum e", „Aproape sau departe-aceeași lume"... Gestul deschiderii rămîne, poate, cel mai semnificativ În această ipostază Îndeajuns de nelămurită, cu disponibilități multiple, lăsate sub veghea iubirii: "Cum anotimpuri pleacă, vin Întruna / Fereastră, sângele deschis Îl las / Tu-l luminezi acum și-ntotdeauna". Ultima piesă a ciclului nu face decît să adauge cîteva elemente sugestive pentru o aceeași stare de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
mai ales, o visare În stare de trezie care coincide și cu dorința de dezlegare. Fior, fulger, nesațiu, tremur, foc sînt imagini ale intensității. O intensitate provocată de o energie imaterială și desfășurată Într-un regim de neliniște voluptuoasă, de nelămurită seducție. Imaginile citate sînt, totodată, imagini purificatoare. Energia lor este ascensională, aeriană, prefigurînd trecerea În alt regim psihic. Dezlegat de alte obligații, discursul erotic este aici mai pur și, prin aceasta, mai profund. Discursul se tulbură din nou În poemele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și rațiunea deviază discursul spre morală. De puține ori, poezia saltă peste această retorică și atunci imaginația devine (În Zburătorul) mai dinamică, mai aeriană. Heliade scrie de obicei cu imaginea prototipului În față, chiar și În spațiul eroticii (spațiul imprevizibilului, nelămuritului) gîndul lui merge spre „verginea primară” și tiparele amorului sacru care, În esență, este amorul Închis În templul familiei. În el oficiază mama care-și alăptează, ca În scena sacră, pruncul, În timp ce de sus, dintr-un triunghi, privește ochiul ocrotitor
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
bucuriile să fie cât mai simple și mai curate. — Și nu pot fi ? Continua să o mângâie, coborându-și degetele pe obrazul ei, apoi pe linia gâtului. — Bărbații sunt prea grăbiți... șopti ea, zgribulindu-se. Când ești grăbit, rămân lucruri nelămurite. E bine să înțelegi. Prietena mea, Papi, spune că nu are importanță, fie ce-o fi. Dar nu cred că e bine să tot cauți, bărbații lasă urme în sufletul unei femei... Să punem niște muzică, hotărî el. Alege tu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Orbecăirea lui printre oglinzi, paravane, mobile ne duce cu gândul la mitul labirintului. Acesta este un mod de inițiere pentru a pătrunde, fără să rătăcească, În lumea morților. Labirintul din care se zbate să iasă Gavrilescu este Într-o stare nelămurită de vis și veghe. Enumerarea straniilor și insolitelor obiecte-obstacol Începe prin două pronume nehotărâte: ceva, cineva („din nou cineva, ceva, o ființă sau un obiect cu neputință de precizat ... )” (/33), menite să marcheze nesiguranța și ambiguitatea lucrurilor și trecerea cu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
iar Carrie din „Sex and the City” avea dreptate când, în al doilea episod din seria a treia, cugeta: „Nu este ciudat faptul că ne cunoaștem prietenii perfect, dar nu suntem în stare să ne înțelegem pe noi înșine?”. Suntem nelămuriți cu privire la noi. Tineri și bătrâni încearcă „să se regăsească”, tentativă care de puține ori duce undeva. Ca și Carrie, Nietzsche avea dreptate: „Dintre toate misterele vieții, noi înșine suntem cel mai mare mister.” Țineți cont de previziuni și ascultați-vă
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
publicată în Monitorul Oficial a specificat numai pentru școlile secundare și primare, nu și pentru cele profesionale în care nu se predă cursul de Istorie. Altfel ne-am fi conformat și noi acelui ordin circular"153. Mai clar spus, cei nelămuriți de ordinul ministrului abia se învățaseră cu serbarea obligatorie de 10 mai și nu înțelegeau că 24 ianuarie devenea, cel puțin în școală, o a doua zi națională. În Turnu Severin, corpul didactic participase, prevenitor, la Te-Deum. Dar la școala
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
nefericitului amorez, hipnotizându-l, nu e atât imaginea senzuală a brațului dezgolit (adorat și de ofițeri), cât muzica ("minciună universală, iluzie a sufletelor"), și "nu numai muzica glasului", ci muzica "întregii sale ființe", ce dădea Veronicăi, atunci când cânta, "un farmec nelămurit, de care nu se putea desprinde". Motivația "atracției" erotice e, după cum remarcăm, tipic lovinesciană. Dar când muzica încetează și vraja se destramă, Eminescu, dezamăgit, caută să rămână singur, înfundându-se într-o crâșmă ca să uite "imaginea femeii viclene și senzuale
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
val mișcător, ca o infuzie de liniște binefăcătoare, ce îi cuprindea tot corpul pornind de la degetele care atingeau oțelul rece al șinei. Era o liniște copleșitoare care lăsa în urmă un fel de împăcare cu tot și toate, un sentiment nelămurit, dar tonic de bunătate, încât îi venea să plângă. Încercă, la luciul potolit al stelelor, să deslușească până departe liniile drepte, paralele, care luceau stins, tainic, nevinovat... Îl duru ochii de sforțare și renunță. Se întinse apoi în iarba înaltă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ridica solemnă în stânga lor ca un zid de care s-ar fi reflectat orice cuvânt spus cu voce mai tare. Simțea că în adâncul ființei lui de 15 ani, stătea ascunsă ca un iepure în hățiș, frica, o frică încă nelămurită dar rotundă și seacă, așteptând doar un foșnet trecut printre crengile pădurii nemișcate, ca să înflorească, să se umfle ca apele primăverii, năvălind în ochi, desțelenind vecinătățile adormite ale strigătului. Niță îl apucă de un nasture și-și apropie fața de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
Trebuia să fi știut dinainte că era acolo, altfel unii nu ar fi bănuit nimic. Totuși bătrânii spuneau că prezența unui sat se simte chiar dacă nu se aude glas de om, câine, sau cocoș, îi simți prezența prin ceva tainic, nelămurit și aproape nepământean. Este ca o respirație proprie a satului și asta se presupune a fi tot din cauza oamenilor care viețuiesc în satul acela, oameni care trimit impulsuri tainice spre alte ființe asemenea lor, impulsuri la care știința nu a
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
respirație proprie a satului și asta se presupune a fi tot din cauza oamenilor care viețuiesc în satul acela, oameni care trimit impulsuri tainice spre alte ființe asemenea lor, impulsuri la care știința nu a reușit să dezlege misterul. Teama ceea nelămurită se mai destrămă după un timp, cu toate că pădurea seculară devenise parcă mai neagră, mai amenințătoare fiindcă în dreapta lor se înălța și un mic deal. Mergeau doar la lumina săracă a stelelor pe drumul acela nisipos, plin de făgașe destul de adânci
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dat fiind că poți conta în mare măsură chiar pe disidenți în lupta împotriva disidenților. E de ajuns să ai trei critici că încep să se mănânce unul pe altul"37. Din a doua categorie fac parte rezistenții, acei intelectuali nelămuriți complet, fără convingeri politice, dar cu potențial. Pentru că nu critică și nici nu sprijină sistemul, sunt mai degrabă ignorați. Ei constituie "rezistența prin cultură", o rezistență aflată împotriva conformismului ridicat la rang de fericire cotidiană. Ultima categorie aparține intelectualilor câștigați
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
efectuat pentru susținerea compatrioților săi monahi la Roma, adică în jurul anului 519. Problema interpretării doctrinei ortodoxe a celor două firi din persoana lui Iisus Hristos stabilită la Calcedon în 451 obseda spiritul epocii ca în cazul oricărei întrebări controversate și nelămurite. În timpul lui Dionisie, Roma nu mai avea un teolog cu spiritul și perseverența lui Leon cel Mare (susținut intelectual de "scitul" Ioan Cassian și de Prosper de Aquitania), la Calcedon. Pentru el închegarea unor discuții doctrinare se baza pe înțelegerea
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
calitatea științifică a legilor și teoriilor fizice. Cu referire la ceea ce numea „prima imagine“ sau primul sistem al mecanicii el scria: „Sub semnele «forță» și «electricitate» au fost adunate mai multe corelații decât suportă ele; aceasta o simțim în mod nelămurit, cerem lămuriri și ne exprimăm dorința neclară prin întrebarea neclară cu privire la esența forței și electricității. Dar evident întrebarea înșală în ceea ce privește răspunsul așteptat. Nu prin cunoașterea unor noi și mai numeroase corelații și legături poate fi ea satisfăcută, ci prin îndepărtarea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
-și "poet al îngerilor"), câte ceva din miturile anticilor, ori provenind de la alexandrini și întreținând sublimul, acestea se citesc în ipostazele lui de smerenie sinceră, ori de jubilație candidă. Dimensiunea zglobie (înșelătoare), exuberantă, deși frapează, nu exclude deloc așteptarea a ceva nelămurit, neliniștitor. 56 de ani voi trăi, asemenea Colosului din Rodos (...) Numai surâsul tău mă încape și eu voi pleca. Bărcile le-am uns cu catran, așteptând să-mi răsară stelele, una câte una din frunte (...) Mai încet mi-e orice
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
apun, / Apele se fac mai mici / Nu e vina ta că nu ești de aici. Închide ochii, / Nu e vina ta, limpedele meu mire, / Tu ești atât de înalt și de subțire..." (După felul în care alunecă luna). Exprimatul și nelămuritul, într-o textură de mare finețe ca aceasta, transgresează în melos. Textul respectiv se înscrie, vădit, printre cele mai elocvente chemări de iubire din poezia noastră. Dubletul somn-moarte, motiv străvechi reluat de Blaga, comportă reactivări periodice. Eminescu îl abordase în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
un câmp stilistic de-geografizat, vibrații ale interiorității, însemne conferind iluziei biografice dimensiuni reflexive. Față de sceneria plasticizantă din Pasărea tăiată, repetatele apeluri către enigmaticul Ieronim anunță o progresivă imersiune în himeric și ocult, o îndurerată, febrilă căutare; primează așteptarea a ceva nelămurit, impalpabil. Păsări migratoare, făpturi păduratice, neodihna apelor, simbolisme varii, sugerează frecvent trecerea. Eul stingher, centru de perspective spre Ceilalți, se vrea întregit, rotunjit, asigurat; se afirmă o stare previzionară, stare-dorință, niciodată ajunsă la plenitudine. Acel Ieronim de o astrală frumusețe
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
vânătoarea foametei în munții Carpați". Faptul, în sine, nu are nimic neobișnuit; repercutat însă în conștiința copilului "bălai", actul ia proporții, inițiind în sensul durităților vieții. Inocența funciară, specifică primei copilării, se destramă brusc: Sticlea în ochii-i umezi ceva nelămurit, Știam că va muri și c-o s-o doară (...) Cernea pe blana-i caldă flori stinse de cireș. Vai, cum doream ca pentru-ntâia oară Bătaia puștii tatii să dea greș! Dar văile vuiră. Căzută în genunchi Își ridicase capul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]