8,065 matches
-
Tudorel Urian Povestea este veche de când lumea. Ziaristul Andi este părăsit, pe nepusă masă, de prietena sa Marga, împreună cu care locuiește de un an și jumătate. Un întreg complex de deprinderi casnice se face țăndări, neliniștea existențială crește până aproape de angoasă, pe măsură ce convingerea ireversibilității gestului femeii prinde rădăcini? Ceea ce inițial părea o glumă, se transformă într-o certitudine cu atât mai surprinzătoare cu cât nu fusese prin nimic prevestită. Cum să uiți o femeie? Sau la
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
autorul alternează introspecția cu perspectiva largă, obiectivă, din exterior. Capitolele romanului reprezintă un permanent balans între narațiunea la persoana I și cea la persoana a III-a. În cele scrise la persoana I sunt relatate gândurile intime ale lui Andi, neliniștile sale interioare și amintirile dintr-un trecut mai mult sau mai puțin îndepărtat. După fiecare capitol scris la persoana I urmează altul la persoana a III-a în care același personaj este privit panoramic, sunt descrise faptele sale la zi
Scene din viața cotidiană by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6972_a_8297]
-
mereu nesigură de propria ei existență. Matematicii atroce a psihanalizei, geometriei deșucheate propuse de îndrăgostiții conceptelor psihanalitice îi opun un demers pe cât se poate raționalist, născut din confruntarea ipotezelor de plauzibilitate și potențialitate. În această sferă trebuie să ne plasăm neliniștile, speranțele și durerea. Altminteri, vom apărea asemeni acelor personaje care participă la o întrunire solemnă îmbrăcați în costumele dezgustător-țipătoare ale clownului de bâlci. E cazul, din păcate, al mult prea multor pontifi ai tratamentelor psihanalitice, atât de fascinați de dexteritatea
Mic tratat despre doliu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6987_a_8312]
-
și eliberarea din toate necazurile care datorită păcatului s-au abătut asupra oamenilor și asupra întregii lumi. În acest Prunc ne este dăruit tuturor un nou început; în El ne este oferită pacea și liniștea interioară spre care aspirăm în neliniștea acestei lumi, atunci când deseori ne simțim fără speranță și lipsiți de orice mângâiere. Acest Prunc este salvatorul tuturor, mântuirea și pacea noastră; El, pentru oamenii de bună credință, este cu adevărat „Calea, Adevărul și Viața” (Ioan 14, 6). A reveni
Agenda2005-52-05-supliment () [Corola-journal/Journalistic/284552_a_285881]
-
efervescenței creatoare ce pulsează cu forță și ironie în literele românești (deci criteriul valoricoestetic). Unii erau deja cunoscuți în Spania: Ana Blandiana, Denisa Comănescu, Dinu Flămând, Ioan Es. Pop, Mircea Cărtărescu (cel din urmă, ca prozator); alții au provocat surpriză, neliniște, curiozitate, reverență. Studiul introductiv, semnat de regretatul Petru Poantă, este chiar ce trebuia: un excurs literar, istoric și critic, cu clasificări clare și plastice atît pentru cititorul spaniol, cît și pentru cel român. Ce gen de poezie ai tradus cu
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
câmp.”// (Seară mistică) Poezia erotică din Priveliști oscilează pe un registru larg, de la ingenuitate și un imagism serafic cu spațiul paradisiac al iubirii în teritoriul naturii la gesturi mai ferme și gânduri tăinuite, la izbucniri vitaliste, la momente încărcate de neliniști și zbucium. „Ca un bețiv de vinuri siracuze” îndrăgostitul ar bea „din amfora trupului rotund” lăsânduse pradă învăluirii erosului, într-o descătușare a sentimentului ca „valurile sângelui rebel,/ Cu-efervescenți de must în fermentare”. (Poem profan). Femeia iubită este chemată
Note despre expresionismul poetic al lui B. Fundoianu by Alexandru Ruja () [Corola-journal/Journalistic/3900_a_5225]
-
și suferințe individuale. Nu-i de mirare, așadar, că Pană întâmpină inițiativa lui Voronca de a publica la Editura Cultura Națională drept o trădare: „Ieri am avut revelația de ce Edy nu publică, de un timp, la « Unu». Nu-i nicio neliniște, nici ceartă cu Roll, iar necesitatea de a suspenda luna aceasta «Unu» - cum vroia dânsul - ca să refacem grupul, n-a avut, în fond, ceea ce credeam până acum două zile. Edy tipărește clandestin o carte la Cultura Națională și a trebuit
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
ar putea fi adevărată de la un capăt la altul, că tocmai ceea ce ne depășește rațiunea este adevărul suprem. În plan real, istoria se încheie cu regăsirea fetei iubite, a reîntoarcerii în punctul inițial al despărțirii, închiderea cercului hermeneutic, ceea ce provoacă neliniștea scriitorului. Încercarea ultimă este aceea de a conține misterul. Ambiguitatea este un mod de a-l înfășura, de a-l proteja, de a revrăji o lume dezvrăjită. Trebuie să crezi. Pi Patel reușește să îl plaseze pe acest ascultător/spectator
Alfa și Omega și Pi by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3926_a_5251]
-
Iordachescu Ionut Lideri din USL se declară nemulțumiți de acțiunile lui Victor Ponta și ale Guvernului său. Demersurile ”confuze” ale echipei guvernamentale au început să stârnească neliniști, în special din cauza acțiunilor fostului ministru de Interne, Ioan Rus. În interiorul USL se instalează o stare de nervozitate, declanșată de modul în care Guvernul gestionează actualizarea listelor permanente, ce au rol decisiv în stabilirea cvorumului de prezență pentru demiterea lui
Ioan Rus a deschis calea nemulțumirilor din USL by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/43024_a_44349]
-
nu au durat multă vreme. A început pe nesimțite - din când în când Michael amuțea, apoi s-a apucat să cerceteze felurite hărți, a scos la iveală ghetele și canadiana îndesate într-o valiză, sub pat. În cele din urmă neliniștea care mocnea în el n-a mai putut fi stăpânită. Era și nu era alături de mine. Picioarele îl duceau pe terenul neted ca-n palmă, dar se îndoiau ca și cum ar fi urcat pieptiș. Noaptea visa cu ochii deschiși. Studia buletinele
Anuradha Roy - Valurile pământului () [Corola-journal/Journalistic/4326_a_5651]
-
a apărut în „Der Spiegel”. Tema centrală a discuției o constituie identitatea europeană, viitorul Europei, șansele sale de a rămâne unită. N-am aprecia că tonul filosofului francez este sumbru, ci mai degrabă lucid și, de aceea, încărcat de o justificată neliniște. André Gluksmann constată, cu îndreptățire, că Europa nu este și nu poate fi privită ca o entitate, ci ca o sumă de entități cu interese, nu de puține ori, divergente și de aici provine dificultatea majoră în încercarea de armonizare
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4346_a_5671]
-
lui Dinu Pillat. Retractilitatea de fond îl împiedică să aibă cruzimi analitice, ochiul lui Pillat avînd candoarea unui visător care nu se rupe din reverie decît pentru a se consacra contemplației. De aceea, Pillat nu are ambiții teoretice și nici neliniști metafizice. Sau dacă le are, nu se simt în scrisul său. Drept care nu ți-l poți închipui gustînd din voluptatea celui care face judecăți estetice severe. Pillat nu are agresivități polemice, lipsindui dorința de a-și impune opiniile. Și cine
Ochiul de muscă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4206_a_5531]
-
zăpadă. Citesc Dickens, citesc Coșbuc... Am nevoie măcar de ninsorile din cărțile lor”, notează poetul pe una din primele pagini ale jurnalului sau); prin lectură i se dezvăluie preotului de mir de la Chintelnic poteca, drumul, cărarea, calea ieșirii din „agitație, neliniște și risipire”, apropiindu- l de Dumnezeu („Cîteva pagini scrise de Radu Petrescu despre Tescani mi-au reaprins în inima dorința arzătoare de a ma apropia cu multă finețe, calm și luciditate de Dumnezeu”, notează preotul); un „strop de lectură” e
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
de mult. Întreb din nou, cu ce se poate îndulci durerea, măcar puțin, măcar pentru scurt timp? Cu singurătate? Cu înjosire? Cu vorbe? Sau dimpotrivă, prin extaz furios, prin sălbăticia simțurilor, prin uitarea lumii întregi, în afară de vîrtejul sîngelui?” Găsesc că neliniștea lui Shrulik o întîlnește pe cea a Marianei Alcoforado așa cum a citit-o astăzi Aureliu Manea pentru contemporanii noștri pentru care „gîndurile aleargă cu repeziciunea avioanelor militare”. Femeia- Călugăriță se urcă pe tron și își pune pune pe cap podoaba
Regina nimănui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4248_a_5573]
-
Europa și prins de „inchiziție”, genial ca nebunii și copiii, Kasper poate fi văzut și ca un fel de Parsifal al circului, pus în mod miraculos în contact cu esența lucrurilor. Dorința lui e să salveze „omul bolnav” de exterioritate, neliniște, nevoie, nesaț, lăcomie, râvnă, suferință. Poate că unul din cele mai pregnante în romanele høegiene e accentul pe forța femeii, determinantă în transformarea lumii. Prezența Doamnei-Dumnezeu e invocată și cu ajutorul lui Leibniz, care, „în Theodiceea, spune că Dumnezeu seamănă cu
Peter Høeg () [Corola-journal/Journalistic/4250_a_5575]
-
un elefant, un unicorn. Era o zi de sfârșit de noiembrie cu vânt moale, care spulbera frunze în culorile obișnuite ale toamnei: roșu venețian, galben-ocru, verde neruginit încă, având marginile franjurate de umezeală și tristețe. Am simțit un fior de neliniște, dar am stat mult timp, fascinată, să privesc țesătura albă a liniilor peste care se așternuse o ușoară brumă străvezie. Pe deasupra fluturau frunze, care parcă voiau să-mi transmită un mesaj sau doar să-mi atragă atenția. Încercând să-mi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pe de rost. Blonda renunță la patru cărți. Celălalt, la una. Are mână bună, zic. Ridică miza, cu jovialitate, de parcă ne-ar face o favoare. Iubita lui se retrage. Mă uit la tentativa ei de lenjerie intimă. Râde. Îmi ascund neliniștea într-o gură de vin sorbită cu sete. Întoarce cărțile. Full de patru cu șase. Jubilez. Careu de ași. Răsturnarea de situație îl ia prin surprindere. Se încruntă. Mă amuză întristarea lui și-l sărut scurt și apăsat. Blondina noastră
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
cel puțin să-l întoarcă cu fața-n sus sau să-i descleșteze mâinile de pe cap, să-l vadă la față. Ce-i cu tine, dragu mamei, ce-ai pățit? începu să întrebe cu-o voce ascuțită care umplu de neliniște toată camera. Ce-i cu el? Și tu ce stai ca o paparudă? Vino repede! strigă la noră-sa, ciudoasă. Cerboaica înțelese ce s-a întâmplat. O împinse ușurel într-o parte. Lasă-l în pace. O fi căzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Unii cântau, dar pe fețele lor palide nu se vedea nimic: erau la fel de goale, și cântecul ieșea scrâșnit și metalic ca un zăngănit de arme. Tunurile grele se hurducau în urmă. Țevile lungi amenințau cerul. Totul era nesigur, încărcat de neliniște. Venit din fundul lumii și ducând în cenușa prăpădului năruit peste lume, drumul se zvârcolea între ziduri, lângă ea, ca o ființă strivită. Bătrâna respira tot mai greu. Ținea coatele strânse la piept, fața îngropată în podul palmelor, ochii îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
i-au rupt inima-n două. De-atunci, clipă de clipă, lumea se-ntunecă în inima ei sfâșiată, și n-a mai fost nimic decât spaima să nu-l piardă și pe-al treilea, pe Miluță, pe ultimul. Spaima și neliniștea trează ca o lupoaică flămândă și pânda neîmpăcată care-o făcea să stea cu ochii pe noră și s-o-mboldească mereu, doar-doar o scoate-o din prudența și încăpățânarea ei, cu care-i venea de hac, și să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
apropie, cu băgare de seamă, și se arătă lui Tudor. Avea înfățișarea nopții însăși, cu fața nobilă, arcuită pe gâtul înalt, părul stufos dat pe spate, o tufă de liliac înflorit, ochii strălucitori, învăpăiați de fugă, de oboseală și de neliniște. Ce bine c-ai venit! se bucură el. Nu eram sigur că vii. Mă faci să râd! se minună ea. Lasă-mă să-mi trag răsuflarea. Așa! Acum sunt mai liniștită. Mult mai liniștită. Îmi pare bine. Dă-mi mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
clănțănitul dinților. Atunci auzi vocile. Bolboroseala groasă ca un vaiet, o groază... Cârligul! Cu ce salt cârligul? Căută locul. Da, aici trebuie să fie! Ștanga de la frână. Graba-i dădea curaj. Nu mai simțea nici un fel de frică, panică sau neliniște. Era atât de bucuros, atât de mândru de sine. Se putea mândri și Irina. Și meșterul. Încleștă pumnul în mânerul tijei metalice și trase stârnind o amestecătură de sunete. Se lăsă cu coatele pe genunchi.. Smunci de-l duru pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
care plutea în ea și știa că nu va ține mult, ca și mirosul acela de transpirație și trupuri sătule de dragoste, secătuite și bolnave de plăcere, încărcându-se c-un nou val de fericire și pierdere, pentru că și simțea neliniștea pe undeva dându-i târcoale, și neliniștea venea de jos, din mulțimea aceea de pași alergând într-o parte și alta prin piața centrală. Ce strigă oamenii aceștia? Ce s-a întâmplat? Răsuflă greu în întuneric. Se ghemui la pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
nu va ține mult, ca și mirosul acela de transpirație și trupuri sătule de dragoste, secătuite și bolnave de plăcere, încărcându-se c-un nou val de fericire și pierdere, pentru că și simțea neliniștea pe undeva dându-i târcoale, și neliniștea venea de jos, din mulțimea aceea de pași alergând într-o parte și alta prin piața centrală. Ce strigă oamenii aceștia? Ce s-a întâmplat? Răsuflă greu în întuneric. Se ghemui la pieptul ei, apoi sări, înainte ca ea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
ce ținea de amintirea zilelor și nopților prin care trecuseră. Lumina din case, lumânările și felinarele, camuflajele rupte cu plăcerea răzbunătoare pe care ți-o dă o dorință îndelung înfrânată, focurile alimentate cu lăzi și mobilă și poate chiar și neliniștea ei pentru Tudor, toate porneau din bucuria și voința aceea generală de-a încheia socotelile. De-a se lumina așa i se părea că vor toți oamenii nu numai pe ei, de-a se vedea cum arată adică, dar de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]