2,225 matches
-
primenesc plămânii și sufletul cu aer bun și cu lumină. Case vechi, balcoane și stâlpi ce pridvor, acoperișuri albastre. (Poate s-or fi molipsit de la cer? Limpezimea poate fi uneori molipsitoare...) Dar ea nu se poate molipsi! Altfel de ce ar neliniști-o mereu singurătatea ei printre oameni, insuccesul ei de fiecare clipă? Hmm! O fi ajuns, oare, la momentul în care oamenilor nu li se mai întâmplă nimic, sau, nu se mai așteaptă ei să li se întâmple? În existența singulară
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
lucru „Lacrima din ocean” Eram de câteva zile în Sri Lanka și îmi petreceam timpul mai mult plimbându-mă și vârându-mi nasul peste tot. Valurile înspumate mă atrăgeau doar atât cât să îmi răcoresc trupul înfierbântat și sunt mult prea „neliniștită” să stau întinsă pe cearșaf sau șezlong încercând să-mi schimb culoarea albă a pielii. Oricum razele de soare mă găsesc și în mișcare și nu aveam intenția să particip la un concurs „Cea mai bronzată femeie de pe plajă”. Într-
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]
-
se face rău. Se retrase după poiată și-și plânse îndelung prietenul. MOTANUL ȘUȘUREL Soarele abia atinse cu razele sale călduțe cântecele păsărilor, când Șușurel și-a dezbrăcat ochii de pleoape, apoi și i-a prins în dansul luminii. Era neliniștit, fiindcă umbra i se lipise de vârful cozii și, vrând-nevrând, trebuia s-o care prin toată ograda. Orice șoricel ar fi tremurat de groază, privindu-i mustățile zburlite spre cer. Numai câinele, culcat în iarbă, îl privea cu un strop
POVESTIRI PENTRU COPII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1914 din 28 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366100_a_367429]
-
dă titlul este revendicată de un glas masculin sau de o proiecție a dorinței autoarei: „Între cer și pământ mai caut răspuns,/ O toamnă în care dureri am cules/ Iar tu fără urmă să pleci ai ales/ Și toarce-n neliniști un vers nepătruns.// Răpus de poveri într-un dor ne’nțeles/ Mai tremur în palma tăcerii ascuns,/ E rece pustiul în care-am ajuns/ Căci doar amăgirea suspină-n eres.// Cum lunec spre iarnă cătând propriul Eu/ Rămân prizonier, iar
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
al iubirii și al consolării, este un Dumnezeu care umple sufletul și inima celor care-L au în ei...”. În „Cugetări” mai găsim celebra-i aserțiune: „Nu M-ai fi căutat dacă nu M-ai fi găsit. Așa că nu fi neliniștit”. Exprimând în alt mod: Dacă M-ai căutat, M-ai găsit și dacă m-ai găsit, poți fii liniștit! SĂRBĂTORI FERICITE CU CREDINȚĂ ÎN SUFLETE! Referință Bibliografică: Blaise Pascal si Credinta / Vavila Popovici : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1817
BLAISE PASCAL SI CREDINTA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366232_a_367561]
-
răscrucea de drumuri din pustiuri, pe culmea unui deal, poporul tătar înalță un gurgan de pământ peste mormântul viteazului lor erou. Iar pe creasta acelui gurgan au sădit vreo zece, ba douăsprezece pini. Iar peste gurgan și peste pini rotesc neliniștiți vulturii cei semeți ai stepei care, plutind în cercuri largi și încete, prevestesc sfârșituri de vară, ori focuri roșii ce mistuie satele de la orizont... * Dar fiul cel tânăr al Împăratului Tătarilor, înconjurat de prietenii săi devotați, se întoarse zburând spre
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
s-a dezmințit, a făcut foc în gurile noastre. Dar, vorba lui Jara:” este sănătate curată.” Drumul de întoarcere nu ne-a scutit de surprize, ne-am întâlnit până și cu un elefant îndreptându-se spre nu știu ce templu, nu vă neliniștiți, era însoțit și blând ca un mielușel. Cel puțin așa arăta. Stelele nopții care aici umplu cerul dintr-o suflare, întotdeauna am impresia că sunt mai multe și mai aproape de mine, ne-au găsit adunați în jurul mesei așteptând bunătățile Dipei
LACRIMA DIN OCEAN (JURNAL DE CĂLĂTORIE) CAP. 5 de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 771 din 09 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351858_a_353187]
-
ochii, dar totul era în zadar. Holul stătea neclintit la locul lui. Am întrebat iarăși disperată: “Doamne, ce se întâmplă, pe cine trebuie să caut? Pe Bâtu, cumva, dar el a murit mai demult?! Pe cine, Doamne?» Situația respectivă mă neliniștea foarte, dar pe hol nu aveam de gând să intru. Stăteam cu ochii deschiși, așteptând un răspuns de undeva. La un moment dat, bustul unei tinere a apărut pe unul dintre pereții camerei mele. Era încadrat într-un corp de
ULTIMA NOAPTE A PATRIARHULUI TEOCTIST de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352312_a_353641]
-
ne abținem de la anumite lucruri, acțiuni, să fim binevoitori cu semenii și să ascultăm de poruncile divine. Împăratul roman, filozoful Marcu Aureliu sfătuia să nu spunem niciodată: „nenorocitul de mine”, ci să rămânem senini, nici „încovoiați de prezent și nici neliniștiți din cauza viitorului”. De aceea religia ne învață că atunci când ne apasă grijile prea tare, când simțim că nu le mai putem duce în spate, să le lăsăm în seama lui Dumnezeu: „Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru
REPRIMAREA VIEŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1014 din 10 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352406_a_353735]
-
îmbelșugate, dar și brumă de gânduri triste ce se depun pe colinele înverzite ale sufletului. Frunze ruginii se desprind din copacii abătuți, care rămân goi și părăsiți. Florile își pierd din culoare, frunzele mor și se lasă purtate de vântul neliniștit spre alte zări, lăsând în urmă copacii triști care își deplâng soarta crudă. E un tablou care îți lasă în suflet multă durere. Parcă, copacii în sinea lor își spun : “Asta e ... așa trebuie să fie! Nu putem schimba nimic
ÎN ANOTIMPUL CĂUTĂRII ŞI AL MELANCOLICELOR CLIPE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351339_a_352668]
-
senin în fața timpului și a universului.... Oare a fost ea cu adevărat ? (gândindu-se ) Mi-e teamă să nu mi se facă o dată dor de ea să urlu de durere... (ștergându-și transpirația) Acum îmi este mai bine... CONSTANTIN BRÂNCUȘI : (neliniștit deodată) De ce mi-e mai bine ? Îmi era dor de mama...am visat-o pe ea , și mi-a trecut. ( trist) Ce-o fi făcând mama acolo, departe... în sătucul acela de case cu bârne? Mereu te aud, mamă, trăind
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
Acasa > Poeme > Antologie > NELINIȘTI Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 692 din 22 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului obosit de viață, obosit de moarte, mă strecor, târându-mă pe brânci, am trompeta răgușită foarte și mormântul mi-e săpat în stânci. tot
NELINIŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350788_a_352117]
-
lovește tragic în fiord viața care speră, iedera ce sânt. gândul obosit stă tăcut în poartă, așteptând să vii la nunta mea, tu, mireasă vie, tu mireasă moartă, ce te-ai transformat în peruzea. joi, 22 noiembrie 2012 Referință Bibliografică: neliniști / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 692, Anul II, 22 noiembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Ionescu Bucovu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
NELINIŞTI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 692 din 22 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350788_a_352117]
-
un drum pe care-l citești mergând. Drumul e fascinant în el însuși, dincolo de surprizele pe care le poți întâlni la orice pas. De aceea el poate implica și neliniște. Dar dacă ești în fascinant, în miracol, de ce să fii neliniștit? Nu e oare acesta „păcatul neliniștii”? Poate. Totuși, în finalul volumului, poeta mărturisește că, în sfârșit, ca și cum acomodarea s-a terminat, nu mai e neliniștită: „Acum, cu zâmbetul/ prelung sub sărutarea/ ispititoare, ți-am întâlnit acea privire/ înmuiată în fericire
SCRIIND CU SUFLETUL ÎN VIS de TEODOR DAMIAN în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350791_a_352120]
-
pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag, Cântecele urcă spre stele, mai sus, Constelații vin să vadă Cum din suflet se naște iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu doruri pământul străbun Copii aprind neliniști în astre Visând sub brazi daruri de Crăciun. Țara doarme în miez de noapte Pe ulițele satelor umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că umblă cu daruri Crăciun. Aripi de lumină îmi intră în odaie Halebarda
MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351578_a_352907]
-
al zilei de ieri. PICĂTURĂ DE PLOAIE Uite cum coboară picătură de ploaie din ritmul tău detaliat, si așează-o cu grijă pe bătăile inimii mele, o zi și o noapte, prin clipă, în același sens. Durată să hotărască mișcarea, neliniștea să mi se ascundă în ochi: privește cum coboară picătură ta de ploaie, cum se ascunde și cum dispare, între celelalte celule din apus, până acolo unde ascultăm dialogul ascuns între secundele de apă, până la marginea răsuflării noastre, pe pajiștea
RATIO de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 433 din 08 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346590_a_347919]
-
Tândală ești al doilea, Tândală. - Și dacă schimbăm locurile, nu voi fi eu primul? - Bine! Hai să schimbăm! După câteva mișcări fâțâite amândoi se aflau așa cum au pactizat înțelegerea. Îi las să se concentreze în noua lor locație și aștept neliniștit să-mi declare scopul vizitei lor în imaginația mea. - Alo, domnu'!...Domnu' cu imaginația! Lasă scrisu' și privește cum arătăm acum!...Pe locul meu Tândală este acum Păcală, iar pe locul lui Păcală sunt eu Tândală ... Ei? - Deci, clar: Păcală
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346596_a_347925]
-
Tândală ești al doilea, Tândală. - Și dacă schimbăm locurile, nu voi fi eu primul? - Bine! Hai să schimbăm! După câteva mișcări fâțâite amândoi se aflau așa cum au pactizat înțelegerea. Îi las să se concentreze în noua lor locație și aștept neliniștit să-mi declare scopul vizitei lor în imaginația mea. - Alo, domnu'!...Domnu' cu imaginația! Lasă scrisu' și privește cum arătăm acum!...Pe locul meu Tândală este acum Păcală, iar pe locul lui Păcală sunt eu Tândală ... Ei? - Deci, clar: Păcală
PACALA SI TANDALA SAU...TANDALA SI PACALA? de LICĂ BARBU în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346595_a_347924]
-
toți cunoscuții că deschde un cabinet în centrul comunei, să fie alături de Antonia când era la școală.S-o vadă în recreații, să facă planuri de viitor împreună. Zilele treceau una după alta cu o monotonie de începuse să o neliniștească. Mergea ca o nălucă, gândind la Lazăr.” Ce-o face el la ora aceasta? Cred că e plecat prin satele acelea sărăcăcioase să mai salvese câte un animal bolnav de subnutriție. Sau mai degrabă consultă câte un propietar de oi
CRIMA DE LA RĂSCRUCEA ULIŢEI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346685_a_348014]
-
zilnic aripile. Nimic din ce e omenesc nu mi-e străin: gârâi, sughit, tușesc, grohăi... Joc țonțoroiul când aud gemetele lumii. Stau bine cu viața omenească, mai ales atunci când mă închipui a fi un câine credincios. Imi plac și mă neliniștesc tautologiile. „A” este „A”, adică identitatea a ceva cu sine mi se pare un mister de nepătruns și o imposibilitate. Repet mereu, mirându-mă de fiecare dată, că ceea ce este, chiar este cu adevărat. Mă uimește de fiecare dată faptul
UN OM NEBUN ŞI-ATÂT DE OM ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 400 din 04 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346626_a_347955]
-
2011 Toate Articolele Autorului Cronică de Al.Florin ȚENE Ion Untaru Floare de lotus Autor a 12 cărți, Ion Untaru prin recentul său volum de poezie Floare de lotus,(Editura Semne, București) ne descoperă un poet stăpân pe instrumentele sale,neliniștit fără scepticism cu o atitudine generală de provocare histrionică: De la mine până-la poștă/ Numai cearcăne și riduri/ Pe sub care un strămoș stă/Veșnic,rezemat de ziduri(De la mine pân-la poștă).Sub forma gestului burlesc și naiv, autorul induce, în
ION UNTARU- FLOARE DE LOTUS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 365 din 31 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351106_a_352435]
-
numai aerul umed ce prevestește marea tornadă. Nici ea nu mai știu cât timp își obosi picioarele, ca într-un târziu să se întoarcă acasă. Intră fără zgomot pentru a nu o trezi pe bunica ei, dar aceasta o aștepta neliniștită pe un scaun în hol, la fel de trează precum era ea însăși. - Bunico, dar ce faci aici? N-ai înghețat? - Încă nu. E tîrziu, Alina. Pe unde ai umblat? Totul e bine? Am fost foarte îngrijorată! - Totul e în regulă, bunico
PE MUCHIE DE CUŢIT de CEZAR C. VIZINIUCK în ediţia nr. 709 din 09 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/352041_a_353370]
-
nr. 1594 din 13 mai 2015 Toate Articolele Autorului Inima veghea în așteptare Spre împlinirea destinului de-a trăi Prima tresărire. Luceafărul coborâse la poartă Binecuvântându-mi prima dragoste Slăvită fii iubire! Este o cerință a întâmplării De a te neliniști la glasurile chemării Inimii De a bănui copacul în povestea începutului Dincolo de draperia văzutului a-l simți cum vestește înmugurirea a ști că el numai pentru tine se pregătește să înflorească înmiresmat cât crângul de splendoare. în cereștile-i odoare
ÎNFLORIRE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352108_a_353437]
-
ciocul ei iscoditor în scoarța unui copac bătrân și găunos, precum toaca unei biserici maramureșene. Cioc, cioc, cioc. Apoi relua ritualul căutării viermilor în lemnul putrezit. Admira cât de frumoasă-i era prietena și cum inima lui începea să se neliniștească. Era chemată să îmbrățișeze o iubire curată cum și-ar fi dorit să vină și din partea fetei. De după copaci parcă auzea pașii lui Andrei și ai lui Marian care-i urmăreau. Nu putea să o sărute ca nu cumva atunci când
CAPITOL DIN ROMANUL DESTIN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356198_a_357527]
-
așa cum este formulat în programa analitică, e destul de discutabil, vom începe de la observațiile noastre despre el. Ca prim scop în parte al predării lecției de religie în clasa a treia a Gimnaziului se prezintă ca „să-i inițieze pe adolescenții neliniștiți în vârstă de 15 ani în dogmele fundamentale ale Credinței Ortodoxe, ca să învețe ce trebuie să creadă”. Însă adolescenții neliniștiți în vârstă de 15 ani, ce trăiesc în societatea secularizată de azi, unde dogmele credinței sunt considerate teme ale clericilor
PARTEA A III A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356196_a_357525]