999 matches
-
cumpere toate cărțile despre deșerturi, încredințat că, atunci când se va hotărî să reia lupta cu pendulele, Monseniorul își va schimba preferințele de lectură. Pe urmă, a renunțat. A preferat să deschidă larg ferestrele bibliotecii pentru a urmări cum se formau, neliniștitoare, pe cer și dispăreau hieroglifele albe desenate de pescăruși, în vreme ce pendula cu ramă de sidef din perete măsura timpul cu o încetineală bolnavă. La câteva zile după asta, Maria a năvălit pe ușa bibliotecii. Îi sticleau ochii de răutate când
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
nu făcuse altceva decît să se joace o clipă cu părul, nu putea fi acuzată de mai mult, dar Juan Lucas văzu cum se desenează sînii care nu mai aveau douăzeci de ani și care totuși continuau să prezinte aceeași neliniștitoare noutate ca Întîia oară cînd Îi văzuse, ba nu, parcă acum Îi vedea pentru prima dată. „Scuză-mă, darling“, Îi spuse Susan, zîmbitoare. În timp ce se Îndepărta, Juan Lucas se gîndi că n-ar fi fost rău s-o poată privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și clasică? În Torino poți merge zile-n șir fără să ieși de sub por ticuri: sunt kilometri de galerii tivind fațadele clădirilor pătrate și masive. Dar tocmai colonadele astea ce se pierd în perspec tive nesfârșite devin după o vreme... neliniștitoare, apăsătoare ca-n Chirico...“ Profesorul se-ntoarse spre mine și mă privi-n ochi: „Iar apoi, nu uita că aici, în dom, e adăpostit «La Sindone», giulgiul în care-a fost înfășurat Mântui torul și care i-a păstrat imaginea
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
la sută dintre bărbați, dintre care mulți nu descoperă niciodată că suferă de această afecțiune. Din cauza lipsei unor receptori de culoare din ochi, Edward era incapabil să distingă nuanțele de roșu și verde. Daltonismul în sine era oricum straniu: sugestia neliniștitoare că doi oameni se pot contrazice în privința nuanței exacte a unui obiect dat. Dar vederea colorată a lui Edward era încă și mai stranie. Ca și alte, mult mai puține, persoane - una la zeci de mii -, Edward era și sinestezic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi și ideea esențială a cărții: " Adică soarta poetului în societate să fie ridiculizată și să fie sortită eșecului? "Talentul și intransigența lui morală", adică elementele prin care se detașează de ceilalți, să Întrebările lui Fred Vasilescu rămân simple ipoteze neliniștitoare și profunde, dar misterul lui Ladima rămâne nedezlegat. Se accentuează chiar și misterul celui care-și pune întrebările, pentru că nu poate să nu uimească distanța enormă pe care o parcurge Fred de la imaginea tânărului monden, în aparență superficial și fără
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
aștepți ca omul din camera de alături să dispară după o anumită perioadă. Altfel e viața într-o casă. Brusc, apartamentul din față se golește. Apoi observi că nu mai sînt lumini la jumătate din ferestrele casei de vizavi. E neliniștitor! Și ține seama că oamenii se prefac că nu observă. Așteaptă să vezi cînd n-or să mai aibă vecini. Așteaptă pînă or să rămînă singuri și o să izbucnească panica! Or să se adune în centru ca niște naufragiați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după care sufletul meu a tînjit etc, am simțit un acut sentiment de frustrare și am vărsat șase lacrimi, patru cu ochiul stîng și două cu ochiul drept. Mami n-o să moară, bineînțeles, dar această răceală a mea este puțin neliniștitoare. Au intrat într-un salon imens al Infirmeriei Regale, inundat, prin toate ferestrele înalte, de lumina cenușie a cerului. Doamna Thaw stătea sprijinită de perne și arăta bolnavă, numai pielea și osul, dar ciudat de tînără. Anestezia îi netezise multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu doi copii rîzînd. Deasupra scria: BANII îNSEAMNĂ TIMP. TIMPUL, VIAȚĂ. CUMPĂRAȚI MAI MULTĂ VIAȚĂ DE LA QUANTUM INTERMINABIL. îAȘA OR SĂ VĂ IUBEASCĂ). CAPITOLUL 39. Divorțul „Să moară, dacă micuții mei or să fie salvați.“ Cuvintele lui Jimmy îi amintiră neliniștitor de Sandy. Lanark o luă la fugă din parcare și merse apoi pe niște străzi goale, încercînd să refacă drumul pe care venise. începu o ploaie caldă, torențială și rigolele se umplură rapid. Casele din jur îi erau necunoscute. Dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
scurs aproape o lună de la reântoarcerea lui Prescott, îl tulbura. Patricia Hardie îl întrebase pe Crang: "Prescott pleacă cu tine?"' Fără îndoială voia să spună "pentru Venus'', pentru că acesta se afla acum pe Venus. Însă scurtimea intervalului de timp era neliniștitoare. Oare corpului său îi fuseseră necesare numai câteva săptămîni ca să se refacă după îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare, dar nu neliniștitoare. Se simțea pătruns de măreție, de o pace interioară, cum nu i se mai întâmplase vreodată în viață. Parcă se afla într-o lume în care scurgerea timpului nu există. Dar totul se sfârși mai repede decât începuse. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de plecare, dumneata ești o ființă umană. Gosseyn tăcea, Pentru întâia dată, problema celui de al doilea creier era abordată în singurul mod rațional posibil: prin analiză și comparare. Până atunci, ideile lui fuseseră vagi și fără vreun temei real, neliniștitoare prin simplul fapt că noul său creier nu-și manifestase încă nici activitatea, nici reacțiile. Totuși, prin ecranul încețoșat al raționamentelor sale, speranța reușise să-și trimită sclipirile, conferindu-i, în momentele cele mai grele ale scurtei sale cariere, aroganța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
estimeze limitele de acțiune impuse lui Crang de poziția sa, ba chiar se și întrebase de ce Crang, un adept al non-A, se opunea apariției lui Gosseyn nr. 3. Anunțarea brutală a eliberării sale, favorabilă din punctul său de vedere, neliniștitoare din punctul de vedere a lui Crang, îl luase prin surprindere. ― Unde vrei să ajungi? ― îl întrebă Gosseyn. ― Capetele de acuzare împotriva ta au fost ridicate ― îi răspunse Crang. Faptul a fost comunicat tuturor comisariatelor. Din chiar acest moment, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
situat pe strada Panoyaux, simbolizează această revenire la origini prin cîteva basoreliefuri, datorate artiștilor din cartier, care fac să reînvie semănăturile, secerișurile și munca brutarului la vatra sa. O evocare care, în această epocă a vacilor nebune și a orătăniilor neliniștitoare, este binevenită într-un restaurant a cărui clientelă este sensibilă la aceste derive productiviste. Arondismentul 20 dispune de atuuri deloc neglijabile. Aici se află cimitirul Père-Lachaise, vast spațiu de tihnă și verdeață, ale cărui 47 de hectare de alei umbroase
Sociologia Parisului by Michel Pinçon, Monique PinçonCharlot [Corola-publishinghouse/Science/1007_a_2515]
-
scurs aproape o lună de la reântoarcerea lui Prescott, îl tulbura. Patricia Hardie îl întrebase pe Crang: "Prescott pleacă cu tine?"' Fără îndoială voia să spună "pentru Venus'', pentru că acesta se afla acum pe Venus. Însă scurtimea intervalului de timp era neliniștitoare. Oare corpului său îi fuseseră necesare numai câteva săptămîni ca să se refacă după îngrozitoarele răni? Ori Prescott făcuse mai multe călătorii pe Pămînt? De altfel, asta n-avea nici o importanță. Important acum era atacul. Trebuia declanșat imediat, câtă vreme Prescott
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
lăsă cucerit de calmul înconjurător. Îi era cu totul imposibil să determine ora. Soarele rămânea invizibil. Tăriile cerului erau drapate de nori aproape imateriali în haloul acestei atmosfere groase de peste 2000 kilometri. Tăcerea care învăluia totul era surprinzătoare, dar nu neliniștitoare. Se simțea pătruns de măreție, de o pace interioară, cum nu i se mai întâmplase vreodată în viață. Parcă se afla într-o lume în care scurgerea timpului nu există. Dar totul se sfârși mai repede decât începuse. Pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de plecare, dumneata ești o ființă umană. Gosseyn tăcea, Pentru întâia dată, problema celui de al doilea creier era abordată în singurul mod rațional posibil: prin analiză și comparare. Până atunci, ideile lui fuseseră vagi și fără vreun temei real, neliniștitoare prin simplul fapt că noul său creier nu-și manifestase încă nici activitatea, nici reacțiile. Totuși, prin ecranul încețoșat al raționamentelor sale, speranța reușise să-și trimită sclipirile, conferindu-i, în momentele cele mai grele ale scurtei sale cariere, aroganța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
estimeze limitele de acțiune impuse lui Crang de poziția sa, ba chiar se și întrebase de ce Crang, un adept al non-A, se opunea apariției lui Gosseyn nr. 3. Anunțarea brutală a eliberării sale, favorabilă din punctul său de vedere, neliniștitoare din punctul de vedere a lui Crang, îl luase prin surprindere. ― Unde vrei să ajungi? ― îl întrebă Gosseyn. ― Capetele de acuzare împotriva ta au fost ridicate ― îi răspunse Crang. Faptul a fost comunicat tuturor comisariatelor. Din chiar acest moment, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
file palate și personaje, în trei dimensiuni, Viața începe vineri este o machetă multidimensională a orașului București în ultimii ani ai secolului al XIX-lea, cu toposurile și locuitorii săi tipici. Dar o machetă ce ni se va părea, curând, neliniștitor de reală. Apărut în 2009, romanul a fost o surpriză pentru majoritatea cititorilor Ioanei Pârvulescu. Cărțile ei precedente, din ce în ce mai vizibile și mai admirate în cultura românească, au fost, în marea lor majoritate, scrieri non-fiction. În ultimul deceniu autoarea, reputat critic
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
în 1962, cucerește pentru banda desenată teritoriile vaste și vizionare ale lui H.G. Wells. Revendicându-se de la o tradiție care este una literară și cinematografică în egală măsură, textul lui Oesterheld capătă, odată cu decorurile tulburătoare ale lui Solano López, concretețea neliniștitoare a unui coșmar modern. Scris în contextul unui război rece care face să fie exacer bate până la paroxism temerile și angoasele întregii lumi, Exploratorii lui Marte întinde o punte între Pământ, Marte și cei care amenință, din mijlocul galaxiilor, propria
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
vorbească. În zadar Corto își înalță vocea către ochii ce rămân muți. Cortina se lasă și ochii dispar, iar cerul se întinde din nou deasupra lui Corto. Căpitan al navei pe care se regăsește acum, Corto simte lângă el prezența neliniștitoare a lui Cranio. Dar tu ești mort. Ai fost ucis în Pacific, aproape de insula ascunsă. Melanezianul zâmbește și zâmbetul său are cruzimea unei lame de cuțit. Am fost mort, dar am revenit spre a te întâmpina, aici, unde totul a
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nu-l privesc. Dealtfel, obosit cum eram și moleșit de lumina care invada încăperea, am ațipit. Când am deschis ochii, am observat că mă privea cineva. Era o femeie frumoasă în ciuda pistruilor care îi umpleau obrajii; ochii însă, aveau ceva neliniștitor, o fixitate anormală. Am bănuit imediat că mă găseam în fața unei nebune și, zăpăcit de această bănuială, am încercat să bâigui ceva, când a năvălit pe ușă o femeie grasă, corpolentă, cu părul puternic oxigenat care a strigat cu o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Richard, președintele corpului medical din Oran, izolarea noilor bolnavi. \ Dar nu am căderea, zise Richard. Ar fi nevoie de măsuri ale prefecturii. De altfel, cine vă spune că există riscul unei molimi ? \ Nimic nu-mi spune asta, dar simptomele sunt neliniștitoare. Richard, totuși, considera că "n-avea calitatea". Tot ce putea să facă era să vorbească cu prefectul. Dar în timp ce se discuta, vremea se strica. A doua zi după moartea portarului neguri mari acoperiră cerul. Ploi diluviene și scurte se abătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
ucide calmul acestei zile. De cealaltă parte a geamului clopoțelul unui tramvai nevăzut răsună deodată și dezmințea într-o clipă cruzimea și durerea. Singură marea la capătul tablei ca de șah întunecat a caselor, era o mărturie a ceea ce este neliniștitor și fără de odihnă în lume. Și doctorul Rieux, care privea golful, se gândea la acele ruguri despre care vorbește Lucrețiu și pe care atenienii loviți de ciumă le ridicau în fața mării. În timpul nopții acolo erau duși morții, dar nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îmbrățișă. — Pe mine să nu mă tratezi ca pe o maimuță, zise Tracy și o împinse la o parte. Dar și ei erau, în definitiv, primate. Ființele umane erau maimuțe. Experiența ei cu Dave o făcea pe Lynn să fie neliniștitor de conștientă de cât de multe aveau oamenii în comun cu maimuțele: puricatul reciproc, atingerea, atenția fizică, drept sursă de relaxare. Ochii se lăsau în jos, în caz de amenințare, de neplăcere sau ca semn de supunere. (Tracy, în preajma prietenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Belgia. În timp ce Îmi lua tensiunea, i-am spus că voi publica o carte la Începutul toamnei. M-a ascultat atent: „Poate că romanul ăsta te destabilizează, și nu filmul“. Îmbrăcîndu-mă, am lăsat să-mi scape porumbelul din gură: „O idee neliniștitoare mă chinuie de săptămîni Întegi. Cred că tata o să moară dacă Îmi citește vreodată cartea“. Doctorul a protestat. Îmi făceam eu idei, nu luam vitamine, aveam gînduri negre pentru că dădusem de fundul sacului. L-am văzut notînd pe fișa mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]