1,112 matches
-
anumitor centre ale rețelei lirice. Aici centrul este natura misterioasă a luminii, adeseori obiect de reflecție și în scrierile filosofice ale lui B. Lirismul poemelor se hrănește dintr-o dublă sursă, expansiunea sufletească juvenilă, nevoia de cheltuire energetică în cuprinderi nemăsurate (Vreau să joc) și interiorizarea pe care i-o provoacă spiritului descoperirea unor relații tainice ale lucrurilor, simbioza rilkeană viață-moarte (Gorunul). Sentimentul confundării cu o forță stihială, impersonală a existenței amintește de Nietzsche și de vitalismul lui dionisiac, recognoscibil în
BLAGA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
ganze heilige Schrift. Deutsch D. Mart. Luth, Frankfurt am Main, MDLXXII, cu mai multe însemnări manuscrise; una, lizibilă, datată 1755, subliniază proveniența tomului dintr-un colegiu iezuit, probabil transilvănean, de unde Batthyăny a reușit să-l achiziționeze înzestrat fiind cu prerogative nemăsurate în calitatea sa de episcop. Apoi: Die Haupt Artikel des christlichen Glaubens wider den Papst und der Hellen Pforten zu erhalten, Wittenberg, 1557, cu indicația unui posesor, „Mich. Heyndel”, probabil un credincios luteran (bănuim că din secolul al XVIII-lea
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
mai ales prin comparația sa cu falusul. Buric La fel ca glezna, buricul este sediul egoului. Evocă narcisismul celui ce visează: - respectul de sine pozitiv, când imaginea este sănătoasă și nu suferă de nici o afecțiune; - orgoliul exacerbat, vanitatea, când este nemăsurat, pus în evidență într-un mod sau altul; - rana narcisistă, deprecierea, dacă este rănit ori inexistent. În plus, simbolistica lui este legată de centru («a se crede buricul pământului») și deci de dorința sau obligația de a ocupa un loc
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
care a primit-o. În funcție de scenariul visului, acesta poate conține natura și intensitatea conflictului, îi poate conferi legitimitate sau, dimpotrivă, poate fi privit ca inutil și blocându-i evoluția. Unele acte, deși inocente, antrenează vinovăția, o stare neplăcută, o jenă nemăsurată. Aceasta pentru că încalcă principiile morale, adesea introiectate în mod inconștient în copilăria subiectului. El trebuie să se elibereze pentru a putea progresa și a-și asuma total deciziile și acțiunile. În sfârșit, nu trebuie să neglijăm expresia: «acolo unde este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
decizia sa. Dar nici aici nu se poate aduce un răspuns ferm și unilateral. Personal nu cred că un motiv unic i-ar fi putut determina gestul. Ioan trivializează punându-l pe seama orgoliului rănit la unctio Bethaniae și a poftei nemăsurate de bani. E penibil să-ți Închipui că pofta de bani, perspectiva paradisiacă a chilipirurilor Îl vor fi ținut trei ani lângă Isus! Dacă era obsedat de Îmbogățire, Iuda și-ar fi ales (presupunând că el și-ar fi ales
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
răcorea fruntea și trupul scotea aburi. O pală de vânt îi azvârli căciula în puhoi. Din pâclă răsunau chemări nelămurite. Omul căpătă deodată în braț o putere grozavă și trunchiul păru a se ușura. țăranul ținea în vârful prăjinii forța nemăsurată a apelor. în fața încordată, cu mușchii încleștați și cu o voință supraomenească, dinții mușcau buzele. încet-încet copacul se îndrepta de- a lungul sforului. Pe mal se apropiau în goană picuri de lumină. Atunci, din cotul bulboanei, se desprinse întreaga negură
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu hapca de la nenorociții de credincioși. Și parcă nu era de ajuns că Băsescu & Boc au pus pe umerii acestui popor atâtea angarale, încât de abia mai poate să respire, iată că la orizont apare cu barba fluturând în vântul nemăsurat al credinței și Prea Fericitul Patriarh a României mult preavigurosul Daniel care, o mână o ține întinsă a milogeală pentru danii, iar cu cealaltă mână semnează de zor circulare către eparhiile din țara asta de a mări taxele bisericești sub
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
sau descrierea unui eveniment care umple ultima pagină a unui ziar. Mor pentru o veșnicie și spun grav vreunui copil: "Să nu uiți și să asculți de mama ta!", când copilul, în câțiva ani doar, va fi mare. Trec hotare nemăsurate și măsură cu metrul. Irina n-ar putea înțelege un astfel de moment, ar vorbi tot timpul și chiar ar da din mâini. Ar spune ceva similar lui: "X cântă drăguț la piano!", cu toate că ea nu poate distinge decât un
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
să tacă și să urmeze în propria viață ceea ce cu adevărat a ales să fie. 23. Legea, un nume al nonsensului (Kafka) În conștiința omului pe care îl socotim simplu, cuvântul legii produce de regulă adevărate spaime. Legea înseamnă putere nemăsurată - comparabilă probabil doar cu cea a timpului. Intervine imprevizibil și definitiv. Este într-adevăr oarbă, căci lovește cumplit. Este de nevăzut, încât atunci când se face simțită vine din întuneric. Nu știe nimeni cui folosește, nici măcar cei care îndrăznesc să spună
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Într-adevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune de un criteriu
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
să tacă și să urmeze în propria viață ceea ce cu adevărat a ales să fie. 23. Legea, un nume al nonsensului (Kafka) În conștiința omului pe care îl socotim simplu, cuvântul legii produce de regulă adevărate spaime. Legea înseamnă putere nemăsurată - comparabilă probabil doar cu cea a timpului. Intervine imprevizibil și definitiv. Este întradevăr oarbă, căci lovește cumplit. Este de nevăzut, încât atunci când se face simțită vine din întuneric. Nu știe nimeni cui folosește, nici măcar cei care îndrăznesc să spună că
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
o ilustrare perfectă a tipului de listă incongruentă. Altfel spus, absurdă. Ar da expresie dorinței autorului de a vorbi excesiv. Căci recurge pur și simplu „la hybris și lăcomia cuvântului, la o senină (rar obsesivă) știință a pluralului și a nemăsuratului“. Borges ar oferi aici „exemplul 194 PRIVIND ALTFEL LUMEA CELOR ABSURDE cel mai măreț de listă incongruentă (încât își poate permite luxul conciziei)“. Întradevăr, în primă instanță această enu merare sfidează orice regulă logică. Nu dispune de un criteriu, de
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
întemeiată pe alianța engleză. E de la început programul unui om de stat responsabil". (Ribeiro Lopez) Machado visează o republică burgheză, ordonată, calmă. În sufletul său, detesta republica străzii, a tribunilor, republica revoluționară, dinamică, telurică. Era un om al ordinii, dar nemăsurata lui ambiție îl făcuse să se viseze toată viața șeful Statului; și pentru a-și împlini visul, nu șovăie să atace monarhia, pe care o iubea și o stima. Lângă el, toți ceilalți șefi republicani par dinamitarzi, teroriști, luciferici. Barba
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Salazar e din nou liber să-și continue cursurile la Coimbra. Începe acum o perioadă tristă în istoria revoluției militare portugheze. Gomes da Costa își ia în serios rolul de dictator. Excelent militar, erou pe câmpurile de luptă, dovedește o nemăsurată naivitate în treburile politice. Se înconjoară de o serie de oameni ambițioși și sterili, care îi fac de la o zi pe alta impopular. Schimbă funcționarii și modifica guvernele după bunul lui plac. Trăiește pe deplin sentimentul puterii, lovind în dreapta și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
exprim, fie prin vorbă, fie în scris - am bâlbâit, am fost stângaci. Groaza de sentimentalism, spiritul de analiză, jena de a-mi deschide saltarele cele mai din fund ale sufletului - m-au paralizat. Numai o dată în viață, stăpânit de o nemăsurată pasiune, am putut s-o exprim în scris - atunci când toată ființa mea se târa în genunchi, sărutând urma pașilor unei femei adorate. E de mult de-atunci! Încă o dată, poeziile de la 18 ani, expresia sentimentelor mele de-atunci, expresie scrisă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în soarele arzător al amiezii și creștea cu cât ne apropiam de târg. Prin valea ei largă, Ozana își mișca strălucirea în curbele grațioase ca niște șolduri de femei adormite ale meandrelor ei. În fund, cu aspect de nour, Halăuca, nemăsurată și obeză... Ne-am oprit, conform tradiției venerabile, la ilustra băcănie "Tomovici", veche de peste jumătate de secol, condusă acum de un subaltern. La o masă de crâșmă dintr-un colț, pe care un băiat a curățit-o, cu un șorț
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mă sfida cu frumusețea ei. (Știa bine că tonul glumeț era o măscă ipocrită!) Dar deodată cerul asfințitului se umplu, emoționant, cu trupul Ceahlăului, mistreț uriaș și hidos, cu capul luminat de soarele care se-ndrepta spre fundul zării. Muntele nemăsurat și diform, în tristețea indescriptibilă a sfârșiturilor de zi pe munți, inspira neîncredere și neliniște. Adela îmi luă brațul sub al ei și stăturăm așa multă vreme, în loc, privind tăcuți cum fiara încremenită ca de spaimă își schimba culoarea în
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
se apropie de bărbat. Să se observe camuflarea, realizată prin inversarea rolurilor. În loc să pună pe bărbat, sau oricum pe amândoi, să simtă acest impuls al apropierii, naratorul rămâne consecvent în a-i acorda acest privilegiu bărbatului doar... în lipsă. "Muntele nemăsurat și diform (...) inspira neîncredere și neliniște. Adela îmi luă brațul în al ei și stăturăm așa multă vreme..." (p. 132). Sau: "iar peste toate, departe în adânc, (...) clipea din secundă în secundă o pleoapă de foc colosală și sinistră (...) Adela
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
ta Muriel. E un ordin! Le-o iau înainte tuturor celorlalți din grup.“ Scriitorul angajat cu contract, citat în mesaj, fusese întotdeauna un favorit - la intervalele de timp respectiv potrivite - al copiilor din familia noastră, mai cu seamă datorită impactului nemăsurat pe care-l avea asupră-ne gustul lui Seymour pentru poezie. Am citit și am răscitit citatul, după care m-am așezat pe marginea căzii și am deschis jurnalul lui Seymour. Ceea ce urmează e o reproducere exactă a paginilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
eram diriginta lui. Predam Cunoștințe economice, și apoi CSP (cunoștințe social-politice). După cum a zis în repetate rânduri tovarășul Inspector municipal, nu eram un cadru de nădejde. Manifestam, ca să zic așa, un profesionalism îngust, lipsit de spirit militant. În obrăznicia mea nemăsurată, îi trânteam chestia cu: eu sunt plătită ca profesoară, nu ca activistă de partid. Trebuie să-i învăț carte pe copii, propagandă să-i învețe el și alți toași pozitivi, că, slavă Domnului, sunt destui. Mustăcea enervat foc, strângea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
se împrietenesc, se îndrăgostesc), după, oamenii se împuținează. Cei mai mulți fiindcă pleacă adesea de pe lume. Îi privesc și îmi vine să mă rog pentru ei: Clipă, rămâi! Cu Elvin Codru în brațe (copilul Mariei), m-am trezit iar cu un dor nemăsurat să iubesc și să cresc un bebeluș. Dar băiatul meu îmi scrie pe Yahoo și citesc chiar la computerul Mariei, cu bebelușul în brațe: „Eu zic să te cam hotărăști să intri cu adevărat în politică, fiindcă în următorii zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
dificilă, pentru că franceza nu este, cum se spune, limba ideilor clare și precise. Este în grad suprem limba nuanțelor. Dacă îmi amintesc bine, a fost un efort monstruos, dar, în fond, viața este suportabilă numai dacă te pui cu întreprinderi nemăsurate. Benedetta Craveri: În "Exerciții de admirație" citim că "a scrie este un viciu". În ce constă acest viciu? Emil Cioran: Unii scriu pentru a susține o teză, alții scriu din vanitate, eu am scris întotdeauna numai ca să scap de o
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
nețărmurită, făgăduind un viitor care trebuia să curgă fără sfârșit - după cum fără sfârșit îmi închipuiam că va fi flacăra tinereții mele. Dar tresării ca dintr-un vis: îmi răsărise înaintea ochilor icoana vânătorului, amărâtă și aspră... Înainte-mi, până în depărtări nemăsurate, în perdele de neguri, se întindea Bărăganul drept, fără o ridicătură, fără un arbore. Călăream singur subt un cer nemărginit, cu dragostea și cu neliniștea; un vânt slab îmi mângâia și-mi răcorea fața. Un canton, undeva departe, sună de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
sugerat să-ți iei liber săptămâna asta și săptămâna viitoare. Să încerci să te aduni, a zis. —Pâinea lui Dumnezeu. Mulțumesc, Rachel, mulțumesc foarte mult pentru că te-ai ocupat de asta. Pentru că ai avut grijă de mine. Recunoștința mea era nemăsurată. Dacă n-ar fi vorbit cu Franklin, probabil că n-aș mai fi îndrăznit să mă întorc la lucru; cel puțin acum aveam opțiunea să o fac dacă voiam. Apoi m-am gândit la altceva. —Iisuse! Kevin! Oare era încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
al lui Caligula și al lui Nero și că ascensiunea sa incredibilă se datora favorurilor a doi împărați și, mai ales, ale tatălui său, care fusese ales de două ori consul și o dată cenzor. Aulus Vitellius, omul de o lăcomie nemăsurată, știuse să se apere prin donații infame nu doar către Nero, dar și către unii senatori importanți de la Roma. Când Galba îi oferise postul de guvernator în acea provincie, toată lumea știuse că îl alesese nu din respect, ci din dispreț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]