1,077 matches
-
Daca Mini venea acolo duminică la dejun, găsea doi liceeni slăbănogi, cu urechi prea late și gâturi prea lungi, care păreau mai lesne băieții lui Rim decât gemenii lui Hallipa. Menu-ul era atunci compus din bucatele favorite lui Rim, adică nemțești, ceea ce nemulțumea pe Mini, căreia îi plăceau mâncările moldovenești, cu smântânică, ale Linei, bucătăreasă minunată. Profesorul plin de condescendență punea chestiuni de fizică și chimie celor doi internați, care nu știau nimic. Lina se roșea la fiecare întrebare, gata să
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
o țigară delicată pe zi, la cafea; așa de ,.adorabil", încît Rim încerca și el una, ca să ție companie. Lenora nu trăgea ca o "șerpoaică", ci o mesteca numai cu buze roze - histoire d'etre plus tentante - emitea cu accent nemțesc Rim. Era o femeie cu adevărat încîntătoare, plină de capriciu, dar care da în schimb. Și Rim părea pătruns de meritul acelui dar. Hailipa era un om fericit și Lenora o femeie cinstită de speța cea mai bună, pe ale
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
sunetele care răzbat de acolo, chicotele, mârâitul și râsul feminin nervos, le dau servitorilor o idee asupra celor ce se petrec acolo. În camera sa de toaletă, prințul Firoz nu se poate decide între jacheta englezească cu centură și haina nemțească de vânătoare, pe care i-a dăruit-o anul trecut Margrave de Stumpfburg. O asemenea nehotărâre în privința îmbrăcăminții este un semn de stres pentru Firoz, dar se poate rezolva aruncând ambele veșminte pe fereastră, eventual. Unii vânători au mai multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintr-un caz real și senzațional descoperit în arhivele Gestapoului, în care eroul, un maistru care lucra la o uzină din Berlin, se hotărăște să acționeze împotriva lui Hitler. In timp de câțiva ani, cu o grijă a amănuntelor specific nemțească, depune în diferite colțuri ale orașului mici manifeste scrise de el însuși în care cheamă la luptă împotriva lui Hitler. Este în cele din urmă prins de Gestapou și, înainte de a fi condamnat la decapitare, i se smulge ultima iluzie
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
după ea. Mai ales mă Întărâta, când o vedeam dezbrăcată, dacă mă gândeam la Socol, Învățătorul, și la ce făceau ei doi când nu-i vedea nimeni. Hai să aprindem o țigară. Al dracului Socol ăsta: umblă călare pe motocicletă nemțească, are țoale negre de piele, ceaun pe cap și ochelari la ochi ca să nu-i intre musculițe. Toate inginerele, secretarele, economistele, contabilele, profesoarele și elevele care merg la oraș la liceu oftează după el. Le amețește cu motoru’ ăla - Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ar fi trebuit date demult la topit și dintre care unele morocănoase, rusești, apucaseră chiar să servească În război. Una dintre acele eroice hodoroage fusese numită cu admirație, respect și căldură „Tataie”; avea pe portiera din dreapta cinci găuri de gloanțe nemțești pe care nimeni nu Îndrăznise să le astupe, căci arătau vitejia și tăria vajnicei fierătanii. Într-o seară, spre toamnă, soldatul de la volan nu izbutise să stăpânească bestia de fier care o luase singură la vale, târând după ea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
soare vesel și, mare cât toate acestea la un loc, un turc cu turban Împletit cu meșteșug, mustăți subțiri, șalvari, ilic și iminei - ce se bucură de tabietul narghilelei. Un set de două cești din porțelan făcute Într-un oraș nemțesc ori austriac - piese de colecție primite cu Încântare În dar de la minunata mea Învățătoare, cea care mi-a descoperit harurile artistice, m-a Încurajat și mi-a pus În mână pana și penelul. Un borcan cu miere de salcâm - sărmană
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
-sa murise de tânără. Când Socol cel mic terminase cu bine școala de Învățători și fusese repartizat chiar În sat, Colonelul se dusese În vie și săpase Într-un loc știut de el. Scosese de acolo un motor de motocicletă nemțească montat pe cadru, păstrat În vaselină Încă din vremea războiului care se terminase, la vremea aceea, de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Dintr-un butoi vechi, tot Înecate În unsoare, adusese la lumină și restul bucăților de motocicletă. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Învârteau să se tragă mai aproape de casele lor. Însă pe șaua din spate a fioroasei capturi de război Își propteau femeieștile rotunjimi și economiste, inginere, contabile, doctorițe aruncate cu serviciul În Satul cu Sfinți ori prin altele dimprejur. Neobosita mașinărie nemțească nu se strica aproape niciodată și, chiar dacă Înghițea benzină cu nemiluita, nu treceau două zile la rând - poate, câteodată, numai iarna - fără ca Socol cel tânăr să plece cu ea cine știe pe unde. Băieții de școală, tinerii și chiar ăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dintre ei scotoceau prin atașul motocicletei, iar al patrulea mă păzea...”. Când ăia scoseseră strigăte de Încântare, cel ce păzea prizonierul Își aruncase, pofticios, privirile Într-acolo. Locotenentul n-avea să șovăie nici o clipită: culesese din iarba grasă un automat nemțesc și le dăduse de cheltuială rușilor care, oricum, voiau să-l piardă. „Înțelegeți, mă?” se interesă Vieru, Încercând să prindă uităturile celorlalți doi căutători. „Zi mai departe!” răspunse unul dintre ei. Locotenentul găsise pe firul apei În jos o pâlnie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pe nimeni. Cu casa și gospodăria știa ce să facă Socol cel tânăr. Colonelul chiar m-a rugat să nu las pe nimeni să-l Îngroape și să-l aștepte pe fiul lui, Învățătorul plecat să repare motociclete de război nemțești, care știa foarte bine cum să ducă lucrurile la bun sfârșit. Ideea cu arsul mi-a plăcut de cum am auzit-o: Îmi oferea, așa, un soi de Împăcare și de siguranță, deși ar fi trebuit să fiu un pic neliniștit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
întărește Mănăstirii Cetățuia stăpânirea asupra Văii Rușilor potrivit actului dat mănăstirii de Gheorghe Duca Vodă<footnote Ibidem, documentul 393, p. 361 footnote>. La 4 martie 1673, Ștefan Petriceicu a acordat mănăstirii privilegiul de a aduce ,,oameni din Țara Turcească, Țara Nemțească sau din alte țări din ce limbă ar fi, care urmau să fie scutiți pe zece ani de toate obligațiile fiscale<footnote Ibidem, documentul 394, p. 361 footnote>. Cinci ani mai târziu, Macarie, egumenul Cetățuiei primea de la Gheorghe Duca împuternicirea
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
Întâi la dom’ Teodosiu. Dom’ Gică Teodosiu, Șeful. Alături, pe aceeași măsuță, cafeaua pentru tov Titi, cum făcea zilnic. Apoi, la duduia Gina, la recepție. Apoi la dom’ profesor, pe taburetul din fața fotoliului. Nici măcar nu ridicase scăfârlia din ziarele alea nemțești franțuzești, ce-or fi fost, nici măcar nu clintise picioarele alea lungi, rășchirate, dom’ profesor. Așa că aranjase totul ușurel, ca totdeauna. Dom’ profesor nu ridicase capul din revista aia colorată, dar băgase frumușel mâna în buzunarul pantalonilor, scoase bancnota, se întinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nici un acoperământ, pleca în oraș fără nici un bagaj la vedere, cu o fixitate a tabieturilor curat de nebună. Trebuie să fie nepoata Anei Pauker, zic, stă în fundul aleii la numărul patru. Soțul ei, doctorul, mi-a dăruit odată niște cărți nemțești, câteva zeci, care la noi în casă nici nu se mai pot depozita cum trebuie, stau în vestibul într-o cutie de carton cât o cameră presurizată, de unde extrag, când mi-aduc aminte, o ediție bibliofilă cu legătură neagră sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
gură de apă, încercând să‑mi recapăt suflarea. Cred că problema e că nu sunt obișnuită cu aparatele americane. — Se poate, zice bărbatul, dând din cap. Te pot induce în eroare. Firește, ăsta - adaugă, lovind vesel cu palma aparatul - e nemțesc. — Aha, zic după o pauză. Da. Păi, oricum. Vă mulțumesc pentru ajutor. — Cu mare plăcere, zice bărbatul și, în clipa în care se urcă din nou pe banda lui, îl văd zâmbind. O Doamne, a fost super penibil. Fac duș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
face cu Linda, care oricum se considera mai presus de tribulațiile rasei umane În general și ale substitutorilor În particular. Preda și ea, mai ales cursurile de aerobic de la nivelul trei (adică Avansați. Exclusiv pentru inițiați) care Îmbinau o precizie nemțească a mișcărilor cu un dispreț la fel de rece pentru pragurile de durere și la care participarea masculină era mai numeroasă decât În mod normal, probabil pentru că nimeni n-ar fi putut să te numească pămpălău dacă făceai exerciții de aerobic după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
faț\. Am rămas doar cu un tricou pe mine deoarece în bucătărie bătea soarele și era cald. În timp ce memoram verbele neregulate din tabel, m-a cuprins o senzație cumplit de ciudată: mi se părea că o distanță incomensurabilă separă verbele nemțești neregulate de această bucătărie. Naoko și Reiko s-au întors pe la ora unsprezece și treizeci de minute. Au făcut, pe rând, duș și s-au schimbat. Am plecat toți trei la cantină și după prânz am luat-o spre poarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
pas bonjour aux nouveaux camarades? — Bonjour, spusei. Tu veux battre? — Dacă-i nevoie. Da’ noi am venit să vă Întrebăm dacă nu ne dați nouă vélos. — După ce terminăm aici. Ați efectuat serviciul militar? — Desigur. — Bine. Luați fiecare cîte o pușcă nemțească și două cutii de cartușe, mergeți cam două sute de metri la dreapta și omorîți orice neamț care trece de noi. — N-am putea rămÎne aici, cu voi? Noi sîntem profesioniști, interveni Claude. Faceți ce spune căpitanul. — Duceți-vă acolo, alegeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
de pistol, pas de binoculaire. Rien, pe mă-sa. — Assez de sous, spuse Onèsime. Ne merge bine cu banii. — N-am unde dracu’ să-i cheltuiesc. — Altădată. — Je veux cheltuiesc maintenant. Claude deschise o sticlă, folosing tirbușonul de la briceagul său nemțesc de cercetaș. O mirosi și mi-o Întinse: — C’est du gnôle. Cealaltă echipă Își Împărțise deja partea. Erau prietenii noștri, Însă de Îndată ce ne despărțeam deveneau ceilalți și parcă te Înțepau În spate. „VĂ despărțiți prea ușor“, m-am gîndit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
iarbă verde. Și acum șoferul fie o să le vadă și se va opri, fie o să meargă mai departe și o să dea peste ele. N-ar trebui să ataci un blindat În mișcare, dar dacă frîna puteam să trag cu bazooka nemțească. Autoblindatul se apropie foarte rapid și de-acum puteam distinge și mai clar chipurile ocupanților. Se uitau cu toții În lungul drumului. Claude și Onie se albiseră și lui Red Îi zvîcneau mușchii feței. Eu, ca Întotdeauna, mă simțeam golit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
drumu’ manetei, ținu grenada din care ieșea un fum gri și o aruncă peste marginea autoblindatului. Explodă cu cu un răget asurzitor și dinăuntru se auziră fragmente izbindu-se de blindaj. — Ieșiți afară, le strigă Claude În germană. Un pistol-mitralieră nemțesc deschise focul printr-o crăpĂtură din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
inițialele vreunei organizații revoluționare olandezo-americane, ceva gen F.A.I. sau C.N.T. Și pe urmă a venit ziua aia cînd reprezentantul britanic al autorităților ne-a făcut să uităm ce se-ntîmplase În oraș. Avea o cască uriașă de oțel, ca cele nemțești, pe care o purta În orice expediție În direcția frontului. Nici unul dintre noi n-avea acest gen de accesoriu. Era o teorie mai mult decît larg răspîndită că, din moment ce nu prea erau multe căști de oțel, acestea ar trebui date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
poate după friptură. — VÎnzătorul mi-a zis că-i cam la fel cu Regal-ul. Zicea că n-a fost niciodată În stare să le deosebească. — E mai bună decît Regal-ul. Avea și-un nume ciudat. Și nu era nemțesc. Nu mai știu -s-au dezlipit etichetele. — PĂi tre’ să scrie pe capace. — Le-am aruncat. — Stai să vezi tu după ce ajungem În vest. Cu cît mergi mai departe, cu atît e mai bună berea. — Da’ chifle mai bune și friptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
la răscruce, unde, la șase seara, coborau pe strada principală fetele de la colegiul Maria Ausiliatrice. Era vorba să-i convingem pe cei din Decima (pesemne că n-aveau mai mult de optsprezece ani) să lege buchet niște grenade de mână nemțești, din acelea cu baston lung, și să le scoată siguranța, ca să explodeze la suprafața apei, fix În momentul În care soseau fetele. Martinetti știa bine ce trebuia să facă și cum să calculeze timpul. Le explica celor din Decima, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
imediat, așa ca voi: cine a scris manifestele?” „Aici e partea frumoasă, nu se știe cine. Lasă-mă să pricep, scarpină-mi puțin roza-crucea asta... Nu, Între omoplați, nu, mai sus, nu, mai la stânga, așa, acolo. Deci, În mediul acesta nemțesc există niște personagii incredibile. Unul e Simon Studion, care scrie Naometria, un tratat ocult despre măsurile Templului lui Solomon, Heinrich Khunrath, care scrie un Amphitheatrum sapientiae aeternae, plin de alegorii cu niște alfabete ebraice, și caverne cabalistice care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]