834 matches
-
s-au încheiat odată cu acceptarea Acordului de la Belfast/The Belfast Agreement, din 1998, care reglementează statutul semiauto nom al Irlandei de Nord, precum și relațiile dintre catolici și protestanți, dar, practic, tensiunile politico-religioase macină și astăzi țara!) ori Station Island/Insula nemișcării (1984) aceasta din urmă fiind, integral, o aluzie (codificată literar) la Donegal, insula irlandeză devenită loc de pelerinaj încă din Evul Mediu (tema identității naționale pare explo rată aici pe mai multe paliere: de la cel spiritual și cultural, pînă la
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
proiecții ale trecutului, țin chiar de preexistență. Ziua de mâine va fi ziua de ieri, cum spune un personaj din similiproza Umflătura din perete. Această carte este un emoționant tablou cu un poet suprimat. Căutarea s-a consumat „într-o nemișcare de necrezut”, iar esența tare a propriei poezii nu l-a mântuit pe poet, doar l-a obișnuit cu provizoratul căruia îi spunem, convențional, supraviețuire. Rutina supraviețuirii damnate, dacă vreți. Mai puțin dens, abia cum marcând punctul unei posibile reale
Tablou cu poet suprimat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13054_a_14379]
-
prizonierul înfricoșătoarei boli. Redus la condiția unui creier perfect funcțional, dar aflat în carcasa unui trup neputincios, scriitorul duce o viață paralelă. E viața generată de gânduri și imagini din trecut, care se organizează aproape romanesc în golul nocturn dintre nemișcare și nesomn: „Câteva luni după declanșarea bolii, mi-am dat seama că în timpul nopții scriam în minte povestiri întregi. Încercam, fără îndoială, să uit, substituind oilor țopăitoare complexitatea narativă în speranța unui efect comparabil. Dar în cursul acestor mici exerciții
Memorii de dincolo de mormânt (II) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5346_a_6671]
-
Plaja e amintirea unui alb pustiu, ori prevestirea lui. De sus, cu soarele, priveam cum oamenii erau purtați amețitor pe banda lată de nisipuri, fără istovire, în generații-fulgere, pe când de o parte și de alta, marea și țărmul așteptau în nemișcare. Mișcarea generală este inversă față de cea din Vârtejul, unde fuga în act sau ca intenție predomină; în Clipă de nisip, stăpânitoare e privirea din "afară", față cu rotirea nisipului cu oameni nenumărați pe plajă, martorul liric aflându-se la adăpost
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
Clipă de nisip, stăpânitoare e privirea din "afară", față cu rotirea nisipului cu oameni nenumărați pe plajă, martorul liric aflându-se la adăpost pe una din talgerele balanței (țărmul), cum la fel s-ar fi simțit pe celălalt talger în nemișcare (marea). Într-un alt poem, Relief (devenit mai târziu Arca), apa și țărmul devin stâlpii exclusivi ai realului uman: Nu există decât apa și țărmul. Ele se-ntind pretutindeni ca o mirare, în vârful muntelui răsună valuri, în peștera de
Celălalt by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8165_a_9490]
-
Doina Jela S-a întâmplat când mi-am scos troașele, ca să-mi mișc puțin picioarele amorțite de nemișcare. Voiam să-mi pun șoșonii, și-acolo, drept în mijlocul tălpii de piele: un cui. Am sărit din fotoliu, în fine, vreau să zic: aș fi sărit, dacă aș fi avut destule picioare pentru așa o mișcare. M-am repezit pe
Recviem pentru un cui (Editura Curtea veche) – de Olga Lossky by Doina Jela () [Corola-journal/Journalistic/12194_a_13519]
-
mea despre alt lucru este probabil și propria să percepție despre el însuși, într-un fel oarecare. Ceea ce exprimă el este cumva o concluzie despre modul său de a fi, de a exista. Expresia să directă sau indirectă, mișcarea sau nemișcarea, fiecare în parte vorbește despre o intenție de a fi, realizată sau nu, despre satisfacție sau nemulțumire. Dacă vorbim despre un om, atît față cît și corpul spun ceea ce gândește el în felul lui inconfundabil. Pentru a înțelege limbajul trebuie
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
o interdicție de doi ani îl ține departe de activitatea regizorală. Perseverentul denunțător nu era altul decât... unul dintre frații săi. Ca într-o dramă shakespeariană Mihai Berechet trăiește momente foarte dureroase la aflarea denunțătorului său: "Stările de torpoare, de nemișcare psihică în care cădeam, nu puteau aparține omului optimist, care știa să se bucure de orice, omului care fusesem întotdeauna, până de curând...." Pe lângă nenorocirile aduse de regimul distrugător ca naționalizarea farmaciei Berechet și aruncarea în stradă a părinților, arestarea
"Pe cine cauți tu?" by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/12093_a_13418]
-
identitar ce va trebui, la un moment dat, să ia sfîrșit. Preocuparea politică a liricii lui Heaney este continuată în cărți precum North/ Nord (1975) - unde problemă conflictelor din spațiul irlandez se pune în mod deschis - ori Station Island/ Insula nemișcarii (1984). Titlul din urmă constituie o aluzie la Donegal, insula irlandeză devenită loc de pelerinaj în Evul Mediu. Se poate însă observa că poezia „activistă” nu ajunge să dețină un caracter exclusivist în activitatea lirica a scriitorului. Argumente sînt volumele
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
până în salon, pe podea; rămâne nemișcată; se repede apoi spre maldărul de cearceafuri din cazan, în măruntaiele căruia sapă cu brațele, apoi cu săbioara unei perii, după un lucru pe care, se pare, nu îl găsește; intră, din nou, în nemișcare. Cugetă stăruitor asupra următoarei zone spre care să se repeadă și pe care să o răscolească." (pp. 9-10). Dincolo de apele, deocamdată liniștite, ale nebuniei, dramaturgul speculează în modalitate realistă autocaracterizarea verbală. Intervențiile nu aparțin unor voci convenționale, golite de substanță
La ospiciu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10308_a_11633]
-
întotdeauna ca având un aer înțepenit: de la Hampton Court al lui Wolsey la Versailles-ul lui Ludovic al XIV-lea, aceste extravaganțe au intenționat întotdeauna să impresioneze mai degrabă decât să servească. Nu-mi puteam închipui în nopțile mele de nemișcare și liniște un astfel de palat mai mult decât mă închipuiam comandând la croitor un costum cu linii și picățele. Dar dacă nu un palat al memoriei, de ce nu o cabană a memoriei? Avantajul unei cabane stătea nu în faptul
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
îndoliat cultura românească: „Eram la pian - studiam Sonata lui Schumann în fa diez minor, răscolire, profetică, anunțând preschimbări istorice în năvalnica dezlănțuire ritmică. Dimineața fragedă a primăverii nordice lumina covoarele odăii și pânza lui Grigorescu: carul cu boi în dreptul hanului. Nemișcarea lucrurilor în jurul meu sau vibrația acordurilor muzicale îmi transmiseseră o neliniște lăuntrică. Dintr-o dată, un țipăt sfâșietor a spintecat tăcerea... Am sărit de la pian. M-am repezit spre odaia de culcare a lui Caragiale. În ușa deschisă, d-na Caragiale
Caragiale între Thalia și Euterpe by Vasile Lungu () [Corola-journal/Journalistic/4820_a_6145]
-
incapabil să alerg douăzeci de metri din cauza ezitărilor inimii, incapabil, în definitiv, să concurez cu puștiul acela plin de coșuri, mai înalt decât mine, fără burtă, fără chelie, fără proteză, ai cărui optsprezece ani mă înving, aștept noaptea, într-o nemișcare de tarantulă, când corpul tău, condimentat cu uleiul și oțetul pastei de dinți și cu parfumul ieftin, se adună ca să se acomodeze cu salteaua, când cadența pieptului tău devine misterioasă ca a vapoarelor, când buzele tale, transformate în pâlnie datorită
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
ancorat, deopotrivă, într-o îndelungă tradiție. TEŔRNADH Era unica soră a mamei - e drept că n-am fost nicicând prea apropiați -, m-am întors totuși acolo, la slujba de pomenire de o lună. Ce m-a izbit, după durerea și nemișcarea parcă nesfârșite, a fost vedenia unui corp depus nu în țărâna-ndătinată, ci în ceruri, precum o pasăre, ori Doamna Hird, cea dispărută după nori cu tot cu-auritul său cadru. M-am gândit atunci la cuvântul galez teŕrnadh, la cum
RODY GORMAN by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7441_a_8766]
-
orășele mirosind a vanilie, taverne mai puțin mohorâte, corăbii desprinse de nisipul "mișcător și laș" ori caicul lui Nastratin Hogea alunecând, încă o dată, prin apele teritoriale ale poeziei noastre... Numai că, în comparație cu poemele de colorit balcanic ale lui Ion Barbu, nemișcarea, "într-o slavă stătătoare", a Isarlîkului și-a pierdut semnul pozitiv. Raportarea la rigiditatea mortificantă a prezentului, la timpurile noi încorsetate în "tăcerea complice și târfă" ar impune, dimpotrivă, o frenezie de bâlci oriental și o susținută activitate de port
Elegii de când era mai tânăr (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10639_a_11964]
-
Căci dacă este cu adevărat în viață / Și prunc al meu și va începe să scîncească / În mîinile astea, va purta, ah, ce mască / Al cărui aer, al cărui subpămînt? / Acesta e poemul și mă doare / Mîna peste el trecută nemișcare" ( Acesta e poemul dar mi-e teamă să-l scriu...). Prin urmare o jertfă cumplită pentru scriitor, mortificarea textului. Dar moartea nu e oare un surogat al increatului?
Un avatar romantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7125_a_8450]
-
faimos din Ion reprezintă o astfel de ruptură între realitate și ficțiune. E o bandă izolantă. De-a lungul câtorva pagini nu se întâmplă nimic, nu se aude nimic, peisajul pare încremenit, ca și lucrurile sau oamenii. Scriam în Istorie: „Nemișcarea și liniștea sunt o intuiție remarcabilă a romancierului (realist): sunt ca o pauză în marele spectacol al lumii ... Câteva clipe timpul vieții e suspendat: începe timpul ficțiunii.” Acestui interval insonor îi pune capăt abia larma de la cârciumă. Satul începe deodată
Două estetici by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3499_a_4824]
-
de la cărămida primului cuvînt, el rămîne original în migala cu care caută și găsește acea "relație simbolică între fapte disparate și chiar paradoxale. Aflăm, de exemplu, dintr-o "amintire-pilot a memoriei lui de tip recuperator că personajul Isac, model al nemișcării, își are prototipul real într-un infirm extrem de inteligent dintr-o îndepărtată copilărie care conectează, după patruzeci de ani, Galeria � încă virtuală) la confesionalul ( real) din catedrala San Marco din Veneția. Și de aici ideea bine plasată narativ că
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
Nisa, iunie 2003 Astăzi marea a fost deosebit de caldă încă din zori. Ne lăsăm în voia valurilor care ne poartă în larg. Plutim pe spate, cu brațele în cruce, cu fața la cer, cu ochii închiși, cu soarele pe pleoape. într-o nemișcare perfectă. O rotire usoară din încheieturile mâinilor, din când în când e de ajuns. Când deschid ochii am în față La Baie des Anges văzută dinspre mare, desfășurându-și întreagă linia dulce, îngerească, într-o parte tortul cu turnul de
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
ca de predator, al pescărușilor de aici; îl auzim deseori serile de pe terasă și ne înfiorăm o clipă. Alte ori nopțile, spărgând liniștea cu vaietul lui agresiv. Doresc să nu mă gândesc la nimic; încerc să-i impun gândului aceeași nemișcare cu a trupului, legănat ca o coajă de nucă pe ape. Din când în când un vers sau o frântură de cântec mi se strecoară subversiv în minte - pur hazard - și buzele, animale docile, o repetă o vreme în neștire
O proză de Bianca Balotă () [Corola-journal/Imaginative/13367_a_14692]
-
singură parte în miezul miezului se așează contrariul miezului ca un ghem de cifre înmugurite ceva ce depășește înțelegerea minții tale anticipă și se răzgîndește rădăcinile platanilor continuă să are orașul pe dedesubt la fereastră aerul pare pus să pîndească nemișcarea lăuntrului ecoul smulge botul cîinelui din lătrat seara miroase a animal frigul se teme când omul își scoate mîna din buzunar moartea încearcă să scape de stocuri pisica pe zid cu pașii cei mai mărunți și cu răsuflarea pitică întunericul
Poezii by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/10840_a_12165]
-
o aură tristă într'o foșnire pustie frunza nu mai dă zvon văzduhul veșted văduvit fără milă de adierile odinioarei când mor poeții pădurile pier fără urmă în lacrima neplânsă din volbura aducerii aminte Iuțeala și vuietul timpul curge aproape de nemișcare prin visele zăbavnice ale broaștelor țestoase o altă vremelnicie deschide deasupra zodiilor necunoscutul câmp magnetic pe unde se străvede timpul în stare aproape pură țestoasele n-au cum să audă vuietul nestins al ierbii crescând peste morminte și nici iuțeala
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
până la os. De la mătase până la ciozvârtă: câtă indulgență cu carnea cea păcătoasă și leneșă! Îți mai amintești sfârșitul ploii și amintirea curcubeului? Câtă neliniște! Și câtă tăcere sătulă plutind peste dealuri... Un corp invizibil, o trăsătură perfectă în mecanica ei nemișcare! Și urma trupului tău împrăștiată în iarba pe care niciun amurg n-o va uita. A, să nu uit... și restul de havană aruncat pe bancheta din spate însângerată de poșeta ta doldora de amintiri despre o lume nouă.
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
de compot făcut în casă. în rest nimic. între piciorul meu drept și piciorul lui stâng, Cu mișcări smucite, O furnică duce-n spate o aripă de flutur. Aproape că simțim cum aripa-i face curent, Atât este de fină nemișcarea lucrurilor mari. - Să scrii că mi-ar plăcea să trăiesc mult. Strâns, foarte strâns înghesuiți amândoi în cabina de telefon Așteptăm să sune cineva. Chircit la picioarele noastre Câinele așteaptă și el. Telefonul sună, Răspund, Iar când încep să vorbesc
Poezie by Lavinia Braniște () [Corola-journal/Imaginative/9581_a_10906]
-
făclii ca stelele fixe fluvii de var peste fluvii de cerneală simpatică cavalerii de spumă străpung viol de viole în sfânta Sofia poduri ca nave spațiale îmbuibă orizontul din toate părțile se întorc din marmura cerului împung cele cinci orașe nemișcarea paște norii speculații bursa cu tranzacții anonime patroni anonimi terorism anonim birouri hârțogăreală contabilitate companii vânzări-cumpărări firme magazine cu mărunțișuri antichități făcute mâine restaurantele scuipă clienți saci de cartofi în vitrinele suspendate fugi pe o bandă rulantă cu căști la
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]