3,831 matches
-
din Baldovinești erau, la rândul lor, uitați de timp de pe vremea primei invazii a tătarilor. Muriseră demult, dar păzeau intrările în Brăila pentru prevenirea unui atac, din partea oricui ar fi fost. Mai vechi decât orașul, se mulau după vremuri, dar nemișcați în post vegheau nemărginirea ce nu trebuia tulburată. Maica Divină a Naturii îi ținea vii în moarte până când Legenda lor avea să fie învățată pe de rost și purtată mai departe. Autorul, purtător al legendelor orașului, simți că cerul e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din casă? Nu mai bine ar fi să rămînă în cămașa de noapte, dacă tot n-o să facă altceva decît să lenevească la televizor, sau cel mult să frunzărească vreo carte? Se duse la baie și începu să se privească nemișcată în oglindă. Cu stilul ăsta de viață în curînd o să ajungi o cîrpă, începu să și spună, simțind cum amețește, cercetîndu-și fața centimetru cu centimetru. Funtea ridată, obrajii supți, pleoapele obosite, buzele deshidratate. Nătăfleațo, ce alte motive îți mai trebuie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să facă un zid Întărit, inginerește, cu nisip și să obțină o adevărată baltă În miniatură pe care o umplu cu apă tulbure iar popularea acesteia cu porcușori nu era o treabă la Îndemâna oricui, necesita concentrare deplină, să stea total nemișcată așteptând ca un val norocos să aducă În dreptul ei minunile cu solzi, doi-trei porcușori amețiți. Copleșită de gândurile ei cenușii, de vechi dureri la care se adăuga una nouă, abia târziu reuși să adune În noua baltă, patru peștișori fricoși
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
urcau pe mâini sau picioare, scuturându-se grăbit și având adevărate accese de panică, atunci când o furnică sau un gândăcel ce făcea obiectul studiului său, Îi intra pe sub cămășuță, speriindu-se reciproc. Se oprea cu teamă și stătea multă vreme nemișcat, la o depărtare bunișoară de gușteri, niște șopârle mici, verzi cu ochi frumoși, declanșându se În suflețelul său mici cutremure, ori de câte ori animăluțul Își mișca vioi capul sau codița neastâmpărată iar când acesta Îi părăsea privirea, pe fața lui Va se
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
se oprea, cu dușmănie de copil dar și cu admirație nedisimulată și dintr-un respect dus până la extrem, În care frica avea un rol determinant, aplica imediat trucul pe care Îl Învățase de la fete, se rostogolea la pământ și rămânea nemișcat până ce conu’ Bazil se dezunfla și pufăind un... „lașul” se Îndrepta victorios spre iubitele sale proaste că așa Îi spunea Mamaia, Didiței: Fa, ce să mă mai fac cu tine că ești proastă ca o curcă, vai! am avut două
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Cu o ușoară forțare a pronunției, el face ca „big bang“ să rimeze cu „yin-yang“. Rezultă un galimatias istovitor pentru cititor: „Big bangul e imaginat el însuși ca fiind centrat ubicuum fără centru (căci n-ai putea gândi un reper nemișcat acolo). Altfel spus, ai de gândit aici, în Undeva, că orice punct moștenește cumva, ocultat, acel centru fără finalitate. Din marginile lui Undeva ajunge la noi radiația de 3 grade Kelvin, dar sub noi, sub orice punct de vedere, e
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
18. Cotul Donului, Kleskaia“: „GRIGORE: Să învingi clipa... Să învingi destinul vremelniciei... ia din rafturile memoriei legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu de crezut că doi soldați, aflați în bătaia gloanțelor, vorbesc astfel. Iar dacă nu e vorba de un război real, ci de o proiecție metafizică a războiului, de ce mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
toate capetele de băieți de la secția română, dar și de la secția maghiară. Așa că la Zoli am alergat de Îndată ce tata mi-a dat drumul după explicații. Mă chemase de la joacă și mă amenințase că am s-o pățesc, dacă nu stau nemișcat lîngă aparatul de radio cu ochișor verde și cu acumulator negru. Ceva foșnea dinăuntru puternic, sîsÎia, vîjÎia. Am aflat atunci că Gagarin se suise În cosmos, am priceput repede cam ce poate fi cosmosul, și că ne vorbea nouă de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
România, unde încă nu există o traducere științifică a Bibliei. Un asemenea experiment și-l pot permite francezii, englezii sau italienii, care au zeci de traduceri excelente, nu noi, care abia ne dezmeticim. Așadar imboldul lui Pannwitz mă lasă deocamdată nemișcat. Sigur, însăși traducerea noastră încearcă să redea ceva din pulsul inefabil și unic al Septuagintei grecești. Pe alocuri am preluat chiar topica grecească, acolo unde am simțit că textul o cere și limba românească o permite, dar, dacă am fi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cu barba înspicată și pletele albe, sprijinindu-se într-o cârjă mai înaltă decât el, care stătea drept printre resturile de catarge de pe punte și care le arăta o lumânare singura lumină într-un întuneric de smoală. A stat așa, nemișcat în bătaia valurilor, până când se zări țărmul. Lumina se mișca înaintea lor. S-au luat după lumina aceea și un val i-a aruncat pe țărm. Au zăcut fără vlagă acolo, pe nisipul înghețat, sub cerul care se lumina încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și a început iarăși să murmure, să cânte, să se roage. Ne-am fi așteptat să ne conducă măcar până la poartă. Dar el stătea așa, acolo, la masă... Când să ies, m-am întors să mă uit. Era la fel, nemișcat... la masă, în același loc, fiindcă (și acum mă cutremur când îmi amintesc): nu avea picioare. De asta nu plecase. Nu avea cum. Ne-am legat să nu spunem nimănui ce văzusem acolo, în grădina și-n casa nebunului. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cea mai lungă a anului o rază de soare trecea prin inima Fiului și desena o floare de lumină jos, pe altar. O floare sângerie. Și atunci, ostia și vinul aveau gust de carne, gust de sânge. Copilul se uita nemișcat la bucata de sticlă. Pe ea, desenată, era mâna Lui Iisus. Străpunsă de cuiul crucii. Lumina asfințitului se prelingea, însângerată, în jos, pe zid. Abia atunci l-au văzut pe bătrân. Întâi l-au crezut mort. Stătea acolo, îmbrățișând zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
munte de zăpadă. O voce caldă, cum nu mai auzise niciodată copilul, răzbătea din muntele de zăpadă. Când a ajuns chiar lângă el, bătrânul s-a răsucit, și-a pus mâna streașină la ochi, să vadă mai bine... Copilul stătea nemișcat, cuprins de spaimă. Dar fie ce-o fi, își spuse. De asta am venit, să vorbesc! Poate că mă aude, poate că înțelege... Dar bătrânul i-a luat-o înainte: și-a deschis brațele, l-a cuprins ușor și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
că e doar apă, cer și soarele care se ridica, roz-auriu-albăstrui... din apă și cer... Tot auriu, ca și soarele, era părul lui. Unduia ușor în briza dimineții, buclele se desfăceau, lunecau pe umerii veșmântului, se adunau la loc... Stătea nemișcat. Nu știu ce mă așteptam să văd, dar rămăsesem și eu acolo, uitându-mă la el, spre soare, parcă prin el... Era liniște. Se potolise și vântul, nici valurile nu se mai auzeau, se făcea liniște, tot mai liniște, o liniște dulce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
cu bucurie, ca să-I faci bucurie Lui... El a început să vorbească tocmai când tu ieșiseși. Am înțeles când mi-ai făcut semn să te ajut, dar cum să plec de acolo ?! Și cei care erau cu el Îl ascultau nemișcați... parcă nici nu răsuflau, să nu piardă vreun cuvânt... Când s-a oprit să ia o gură de apă, i-ai spus să mă trimită să te ajut. Parcă-L aud : "Marta, Marta, pentru multe te mai îngrijești și te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Mă ghemuisem lângă foc și mai așteptam ceva. Mă uitam pe furiș cum îi juca lumina focului pe chip: era aspru și blând, ars de vântul și soarele mării, părea că e o statuie de bronz, vechi de când lumea... privea nemișcat în zare... o fi așteptând să răsară luna, îmi spuneam... sau poate așteaptă pe cineva... dar cine putea să vină de dincolo de mare, când ai noștri se întorseseră deja acasă?! Nu vorbea niciodată. Nu povestea pe unde fusese, ce văzuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
grei... Dar cine să-l bage-n seamă! I-o fi foame, da' las' că-i trece, a zis văru-mio. Și deodată, așa, s-a lăsat încet, pe nisip, cu ochii închiși, alb la față. Stătea acolo, cu ochii închiși, nemișcat, răsufla încet de tot, abia dacă i se mai ridica pieptul cum răsufla de rar am alergat toți să-l ridicăm, dar era moale și pielea-i era tare rece. Atunci m-am speriat și am rupt-o de fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
a adus un zgomot de frână de tren”. „Tare aș vrea să fie așa. Da’ dacă vântul, trecând prin beldiile și păișul de pe marginea cărării, a făcut ca saboții de frână? Hai să ascultăm cu toții ș-om vedea...” Am rămas nemișcați vreme de câteva clipe. Vântul venit În valuri fluiera prin beldii, dar nu semăna cu scrâșnetul de frână. „Ți s-a părut, Petrică. Da’ mai știi?” Tocmai atunci a ajuns la noi zgomot clar de locomotivă, care pleacă de pe loc
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În acea scrisoare, pe un ton sobru și demn, tatăl său îi relata pe scurt împrejurările în care murise Elvira și îl ruga să facă o serie de cumpărături pentru înmormântare. După ce citi și reciti scrisoarea, Virgil rămase vreme îndelungată nemișcat la biroul său, cu sufletul apăsat de durere și cu mintea plină de amintirea anilor săi de copilărie, vegheați de grija și de dragostea mamei. La Vărăști, unde se duse singur, Virgil se reîntâlni cu rude pe care nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
stea cu matale aici, că loc ar fi!... Ce zici, n-ar fi bine?... Ar avea cine să-ți țină casa și gospodăria, că e păcat să se dărăpăneze... Nu e bine cum spun eu, cuscre?... sfârși omul și rămase nemișcat pe laviță, roșu la față și nerăbdător să audă răspunsul. Stelian se ridică încet de la masă și ieși afară din chioșc, privindu-și ceasul de buzunar cu un aer preocupat. Țăranul se văzu silit să se ridice și el de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
și începea să lovească în ea cu arcușul, de parcă găidulca era vinovată că el nu deprinsese bine toate cântecele din moși-strămoși sau dumnezeu mai știe ce. Sfârșindu-și istorisirea, Mitică al lui Caloianu își lăsă capul în piept și rămase nemișcat pe scaun. Impresionat de cele auzite, Stelian îi spuse vecinului său că nu trebuia să se lasă copleșit de necaz, ci să facă ceva. Povața mea, Mitică, este să pornești cât mai repede în căutarea copiilor. E posibil să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-ți ajute, nepoate! îi ură bătrânul. Restul vorbelor i se pierdură în urmă. Badea Petre plesni din bici, trăgând de hățuri și căruța începu să gonească la vale. Culae își întoarse capul și mai apucă să zărească o umbră stând nemișcată în drum, apoi umbra se mistui în noapte. 3 Căruța continua să gonească la vale, zgâlțâindu-se și scrâșnind din toate încheieturile, apoi o cârmi într-o șosea pietruită și largă, unde își mai domoli mersul. Culae recunoscu drumul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
fiule, o să mă rog pentru tine! îi spuse. Căința este începutul mântuirii... Nimeni nu spuse nimic și se făcu din nou liniște. Zalman Aron se așeză înapoi la masă și își sprijini fruntea în palme, dar Levi rămase mai departe nemișcat pe scaunul său, aspru și neînduplecat. Fratele lui își lăsă să-i cadă pe lângă trup mâna zadarnic întinsă. Atunci..., articulă el umil, eu vă urez drum bun și vă doresc să vă găsiți fericirea în Eretz-Israel! Rămâneți cu bine!...Gârbovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mi-e teamă că peste câțiva ani, pe timpul ăsta, dumneata n-o să mai ai nici o bucățică de pământ și-o să muncești la colectivă!... Uluit, Grigore Gospodin își căscă larg gura, de parcă l-ar fi lovit apoplexia, și câteva clipe rămase nemișcat și mut, negăsindu-și cuvintele. Ei, dumneata glumești, nu vorbești serios, cuscre! reuși el, în sfârșit, să-și găsească graiul, ștergându-și cu dosul palmei bătucite de muncă nădușeala care începuse să i se prelingă încet pe frunte. Mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
vreme în urmă, când se împăcaseră, și sălciile plângătoare, cu crengile lor lungi, atingând pământul, se clătinau încet în bătaia vântului. Fata rosti aceste vorbe într-un anumit fel, îl privi în ochi și tăcu, așteptând. Victor rămase câteva clipe nemișcat, surprins s-o audă că dorea să plece. De ce nu mai rămâi încă o săptămână-două? vorbi el precipitat, strângând-o la piept și sărutând-o. O să-mi lipsești foarte mult! Atunci vino și tu cu mine! îl invită deodată fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]