649 matches
-
discretul profet transmodern de la Huși. "Meridianul românesc" (Los Angeles, California), nr. 582, 18 octombrie 2008 Adrian Dinu RACHIERU Drama insignifiației O bogată literatură, fie a "specialiștilor" de fotoliu, fie a eseiștilor sprințari, cercetează firea, specificul, ființa românească, încercând a desluși nenorocul care, cică, ne tot dă târcoale. Spirite înalte, ieșite totuși din "neantul valah", se dovedesc a fi mari colecționari de propoziții negative, observând că imaginarul nostru colectiv e bântuit de angoasele nereușitei. Iar în ultima vreme o puzderie de "ciorănei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
uite în ea, eu nu pot !, mai vine vecina de jos la câte o parolă, mai ies după nimicuri prin oraș. Singură nu-mi place. Colegele mai vin pe la mine, dar vin și pleacă. Nu știu care o să-mi fie norocul cu nenorocul, dar parcă aș merita pentru tinerețea mea curată un soț care să țină la mine și pe care să-l iubesc. Cu Alexandru lucrurile stau cam așa: am fost atunci, așadar, la Cluj. Pentru că am avut o sumedenie de probleme
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
constatat că toți cei din fața sa sînt mai urîți ca el, mai nepricepuți ca el și chiar mai tineri ca el. Evident că erau și mai proști ca el, dar asta n-o spunea cu voce tare. Ultima dată, culmea nenorocului, a ajuns să fie primul pe lista nereușiților. Toată speranța și-a pus-o în vreo boleșniță, în cumătra cu coasa sau chiar în forțele divine. Cu forțele divine a tot încercat și a ajuns la ferma concluzie că slujitorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în forțele divine. Cu forțele divine a tot încercat și a ajuns la ferma concluzie că slujitorii Domnului nu mișcă nici un deget în favoarea sa. Nu tu blestem, nu tu afurisenie, nici să-i pici cu lumînarea. Donose se plîngea de nenoroc, de ghinion, de nesimțirea celor din jurul său. Lumea se amuza și-l compătimea în bășcălie, ba chiar îl îndemna la lucruri necurate. Da' la vrăjitoare n-ai încercat? îi aruncă ideea un hîtru inconștient de consecințe. Nu, asta chiar n-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se repede puștiul. Colindătorul îmi pleacă, închid ușa și meditez. Atunci, observ sticla cu vin într-un colț. O lăsase puștiul. Fantastic copil, spun cu durere în suflet. Quel flatteur! Vasilică Haldan a avut o copilărie foarte grea. A avut nenorocul să se nască cu cîțiva ani înainte de a intra România în război. Deși părinții săi erau oameni cultivați și cu o avere bunicică, după război a venit urgia comunistă și s-au inversat valorile. Calicii s-au constituit în noua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
înrăite de lupta pentru subzistență. Uneori, oricât m-ar întrista ceea ce simt, mă întreb dacă nu oblojim, în fibra noastră, un virus (mai vechi) al disoluției, dacă nu stăm sub steaua sumbră a unei ratări istorice, a unei „moșteniri de nenoroc“, cum spune undeva Iorga, într-o pagină de călătorie prin Hațeg. N-am putut deci să-i spun tinerei juriste decât atât: feriți-vă de tonul mesianic. Lucrați conștiincios în ograda priceperii dumneavoastră, fără planuri de mântuire universală, fără așteptări
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
suntem obligați oricum, ca străini, de către principele Moldovei, să achităm dări excepționale, și vedem astfel proprietatea noastră supusă unei duble impuneri. O urmare neplăcută a tuturor acestora a rezultat din stabilirea, deoarece multe case din Cordonul imperial au avut însă nenorocul ca moșiile dependente să fie repartizate, pe jumătate jurisdicției imperiale, pe jumătate celei moldovene, de vreme ce toți stăpânii stăpânesc nu puține moșii în Moldova și după cum, prin urmare, avem în Moldova mai multe moșii, decât în Bucovina, astfel suntem obligați cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
sa de concepist este doar una interimară și că va fi curând chemat către o funcție superioară. Iar acum după ce a suferit atât de mult și a pierdut totul fără speranță trebuie să înăbușe în el excesul de suferință și nenoroc și să lase lacrimile acest dar al naturii pentru cei nefericiți trebuie să vorbească)11. Însă pedeapsa nefericitului merge tot mai departe! căci c. din cauza faptului că ipohondria i-a fost bănuită sau atribuită, dacă într-adevăr a avut-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
fel. Adică vede În culori - cu mare risipă energetică, deci doar În plină zi, dar și În alb-negru, economicos, la lumină slabă. Știți vorba cu „noaptea toate pisicile sunt negre“... E drept, eu văd noaptea mai bine decât el, spre nenorocul lui și norocul meu, dar asta e altă poveste. Ce are aripi, adică pasărea, nu vede decât În culori. Dreptu-i, sunt și excepții, precum concurența mea hu-hu-hu..., care vă cobește moartea. À propos: biata cucuvaie doar simte - al 6-lea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
pe unde s-au mai găsit locuri în cursele dungate ale Türk Hava Yolari. Atunci s-a apropiat de noi un bărbat, probabil, cândva falnic; acum, începuse să-i albească mustața, ca și părul ce purta urmele unor ondulații vălurite. Nenorocul lui a făcut ca întrebarea "Români? Eu sunt Pamfil Șeicaru" s-o adreseze taman lui Rică Răducanu, care l-a expediat pe nepoftit cu un sec "să fii matale sănătos, tataie!"(nu prea era voie să intri-n vorbă cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
toată durerea ta. Hai, șatră iar la drum, alt popas de-acum Haideți copii, hai, iar lătrat de câini; Cine știe mâini, unde vom fi... Vântul și ploaia sunt toată viața noastră. Țigan pribeag, sărman țigan Ești urmărit de-același nenoroc; În lumea asta n-ai și tu un loc Tu nu ești lumii drag, țigan pribeag. Ești blestemat țigan să rătăcești Să n-ai în lume parte nici să iubești; Într-un loc te-ai oprit c-ai aflat dragostea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
țigan să rătăcești Să n-ai în lume parte nici să iubești; Într-un loc te-ai oprit c-ai aflat dragostea Într-o zi ești gonit, și iar pleci fără ea. Țigan pribeag, sărman țigan Ești urmărit de-același nenoroc, În lumea asta n-ai și tu un loc Tu nu ești lumii drag, țigan pribeag. La 3 mai 2013 îi scria doamnei Dumitrescu : Am primit plicul cu frumoasa felicitare de Sfintele sărbători ale Sfântului Paște, că m-am rugat
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
printr-o minune în vreme ce alți colegi, precum Valeriu Gafencu, supranumit "sfântul închisorilor" s-a prăpădit de tuberculoză în 1952. Iar alți basarabeni, ca Eugen Coșeriu, Paul Goma au fugit din Basarabia. Dar și după ce-a ieșit din temnițele comuniste, nenorocul l-a urmărit ani în șir, ca propria-i umbră pe timp de soare. Între 1954-1958 a fost simplu lucrător, vopsitor la o fabrică de mobilă, la Fălticeni. Urmărit de securitate, mereu umilit, tratat și exploatat crâncen, ca un salahor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
niște ispite conținându-și pedepsele În ele Însele. Peste tot pe unde trec, oamenii fac din viața lor o mizerie și un dezastru, fiecare poartă pe chip propria-i nenorocire, reproducând și Împroșcând la mari depărtări nenorocirea celorlalți. Plictisul, durerea, nenorocul, istovirea, sila și frica de viață, sila și frica de moarte, toate pulsează pe chipuri Într-o infinitate de măști și sub o aură de cataclisme, frustrări și zădărnicii, care ajung să mă fascineze și mă fac să juisez până-n
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu aceeași trăire sufletească. Pentru cei mai mulți nu înseamnă nimic, trece neobservat, alții scot un simplu oftat: „a venit toamna”... Unii se îndurerează în zborul ei apatic, alții nu. Rătăcirea unei frunze în bătaia vântului, e o pribegie de copil al nenorocului.. o poveste tristă, un apus de viață.. Și, în gând mi se opri amarul. „ - De ce mă las ca orbul, în voia gândurilor..?!.. Parcă aș citi alfabetul de la coadă înspre cap... să ajung la începutul existenței mele..!”. Un val de tristețe
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pot constitui legile: nicio lege nu poate fi aplicată în toate cazurile ce intră sub incidența ei; însă asta nu ne împiedică să o aplicăm în unele cazuri, pedepsindu-i cu credință în eficiența legii pe cei care au avut nenorocul să fie prinși. Nimic nu poate vindeca discretul iz de nedreptate pe care-l poartă cu sine această pedeapsă și cel pedepsit, derivat și din faptul că alții au scăpat, situație în care nu se mai poate vorbi de domnia
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o ducere la extrem a unor mecanisme preexistente. Și toate sunt rezultate (sau efectele secundare?) ale instituirii raționalității umane ca principiu de conducere a societății. * Deseori diferențele radicale dintre noi sunt date de oamenii pe care am avut norocul, sau nenorocul, să-i întâlnim. Resimt lipsa întâlnirii în prima parte a vieții mele a oamenilor cu personalități puternice, la umbra cărora să-mi fi modelat propriul caracter. Inexistența maestrului la timpul potrivit este una din marile lipsuri care mi-au marcat
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
prin vitrega colaborare a secolelor, se învrednicește în excepțională măsură de epitetul autenticității și că, Mândria satului de a se găsi în centrul lumii și al unui destin ne-a menținut și ne-a salvat ca popor peste veacurile de nenoroc. În încheiere aș vrea să amintesc și un scurt fragment din discursul de recepție rostit de Liviu Rebreanu la primirea sa ca membru al Academiei Române: Mulți învățați consideră nașterea și începuturile neamului românesc drept o enigmă sau un miracol
Prelegeri academice by DAN GH. TEODOR () [Corola-publishinghouse/Science/91809_a_92375]
-
cea a eternului feminin. Paradigma relaționării social-sentimentale dintre bărbat și femeie cunoaște corecții odată cu vârsta, căci personajul masculin al lui Caragiale iubește Întâi de toate amorul și abia apoi femeia, «ochi alunecoși, inimă zburdalnică!...». Femeia - eterna poveste. „noroc la cărți, nenoroc la amor...” Eroii lui Caragiale sunt inși perfect adaptați social și au ambiția de a trăi În limitele standardelor de viață, ale exigențelor pe care ei le atribuie lumii bune. Nu dorm fie din cauza geloziei („Și sunt turbat de gelozie
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Alteori jocul de cărți se prelungește toată noaptea: „PAMPON: ... Am jucat la Podul Gârlii conțina cu niște papugii până la șase az-dimineață... I-am ras... MIȚA: Să nu te bucuri... Și eu câștig la conțină, dar ce folos! noroc la cărți, nenoroc la amor... PAMPON: Aș! la mine nu e noroc, e știință: Îi iau la sigur... poate că să am o goană nebună, să pierz. Eu joc conțina oarbă cu fantele, și am eu merchezul meu. Bunioară, cărțile le Țiu În stânga
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Ipoteștii lui Eminescu. Bietul Eminescu! Ce greu i s-o fi părut pământul de pe pieptul lui, de n-a putut să strige la Ștefan și la Țepeș. Ibănescu fusese arestat cu un grup de elevi de la Suceava sau Iași. Avusese nenorocul să-l cunoască pe Țurcanu în primele zile ale activității, când, abia câștigat de Securitate pentru planul reeducării, voia să își demonstreze sinceritatea și atașamentul față de cauza proletară. La Suceava, Țurcanu timorase sufletele celor slabi și fricoși; avea să-și
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
mine, pe dig, un bărbat și o femeie, în costume de baie, cam de aceeași vârstă, mijlocie.” (G. Bogza, 429), „Amândoi, tatăl și fiul, se așază sans façon la masa mea.” (I.L. Caragiale, II, 157), „Cum mă credeam urmărit de nenoroc și de piază rea, și mi-era teamă să nu-i pierd și pe ei, pe ultimii doi, mă hotărâsem să le mai dau un singur ordin...” (M. Eliade, 374) • verb: „Într-o bună zi mi-am dat seama că
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
calcul foarte simplu și ți l-am spus. Eu scriu o carte la patru, cinci ani, deci, dacă am noroc și încă vreo douăzeci de ani de viață lucidă, mai pot să tipăresc trei, patru cărți. Dacă n-o să am nenorocul să mă ramolesc. Și aceste cărți pe care le-aș putea scrie sunt foarte importante pentru mine. Și cred că măcar la fel de utile cât au fost cele pe care le-am scris deja. Așa cred în momentul de față. S-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
al iernii. După drumul care a străbătut taigaua - pădurea cea mai mare de pe glob cu o lungime de 10.000 km - au poposit la Vorkuta - lagărul morții. Aici se lucra la 2000 metri sub pământ. Cei câțiva români pe care nenorocul Îi adusese În acest iad, formau o familie de Înțelegere și ajutor reciproc. Soldații din serviciul de pază aveau multiple modalități de a face viața un chin nesfârșit ziua dar și noaptea. Un grup de ajuns de numeros de condamnați
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
poate decât să confirme o realitate dureroasă: în primul rând, că începând cu Locarno sistemul de la Versailles își dovedește neputința; în al doilea rând, că statele care și-au refăcut unitatea politico-statală, considerate "creații" ale Versailles-ului, au avut marele nenoroc de a situa între Germania și URSS. Sfârșitul sistemului de la Versailles a demonstrat încă o dată, dacă mai era cazul, că "echilibrul" rămâne doar o expresie plăcută în limbajul diplomației. Fragilitatea tratatelor de la Versailles devenea din ce în ce mai evidentă. Întregul sistem primea lovitură
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]