656 matches
-
de scânteietoare reverberații. Se trezește într-o anostă cameră de hotel. Prin geam străbate o lumină murdară. Pe noptieră, un ceas ale cărui cifre luminoase arată ora, ziua, data : 17:05, vineri 13 noiembrie. Vineri ! 13 ! Zi a neșansei, a nenorocului ! Țâșnește în picioare ca un automat și începe să tragă pe el hainele risipite în dezordine. "Vineri ! Dora a fost operată miercurii 11 noiembrie, sunt peste patruzeci și opt de ore de atunci ! Ce se întâmplă cu mine ? Unde sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de fapt diabolizate cu de-a sila. Distrugerea lor s-ar dori, s-ar spune, un exorcism, atâta timp cât distrugătorii de cărți se proiectează a fi niște igienizatori și deratizatori. Pe lângă acest fenomen reprobabil, datorat unor vremuri de restriște, există, spre nenorocul nostru (autori și cititori), și un fenomen mai general de distrugere a cărților: prin sublinieri grosolane și grobiene (care distrug pagina), prin îndoiturile brutale ale hârtiei pentru a puncta un loc anume într-o carte, prin sfârtecări hazardate din neglijență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
al iernii. După drumul care a străbătut taigaua - pădurea cea mai mare de pe glob cu o lungime de 10.000 km - au poposit la Vorkuta - lagărul morții. Aici se lucra la 2000 metri sub pământ. Cei câțiva români pe care nenorocul Îi adusese În acest iad, formau o familie de Înțelegere și ajutor reciproc. Soldații din serviciul de pază aveau multiple modalități de a face viața un chin nesfârșit ziua dar și noaptea. Un grup de ajuns de numeros de condamnați
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
tipografice pe textele altora, într-un birou de la subsol, în tovărășia unor inși fie mulțumiți de ei cum eram eu, fie mărginiți, râzând de glumele idioate ale unui bătrân decăzut ca Sachelarie. Se sufoca. Și acționa, și norocul (sau poate nenorocul) îi surâse. Scrise un articol bun despre ultima carte a lui Arghezi, un roman (Lina) și poetul telefona lui Mircea Grigorescu și îi spuse că i-a plăcut mult articolul redactorului dumneavoastră, un băiat necunoscut pesemne, nu mai auzise de
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
prin ele. "Feriți bijuteriile Coroanei", râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni nu prea vroia să aibă de-a face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea nenoroc. Poate că era, însă, singurul înțelept dintre noi, cine știe? Domnul Andrei mi-a șoptit că nu trebuia să-l judec după halatul mâncat de molii; fusese un om cult, un filosof, devenise ciudat din prea multă învățătură. Și, ce
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Omul a produs În gâtlej câteva zgomote neutre și și-a văzut de drum. Amory s-a așezat pe o barcă răsturnată și s-a aplecat În față, meditativ, până când și-a sprijinit bărbia În pumn. - S-ar putea ca nenorocul să facă din mine un om foarte rău, a rostit el, numai pentru sine. ÎN ORELE DE VEȘTEJIRE În timp ce continua să burnițeze, Amory și-a Îndreptat privirea pe furiș spre trecut, la cursul vieții sale, la toate strălucirile și ochiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ardea cu flacără, și nu mocnit, fumatul era compromis. Dar era și un semn de rău augur. „De șed închis în casă și trag trist din ciubuc,/ îmi flacără luleaua și-mi face ursu[z]luc” (turc. ursuzluc = „semn de nenoroc”), scria paharnicul Costache Bălăcescu pe la mijlocul veacului al XIX-lea (112, p. 201). Pentru ca tutunul să ardă bine, ciubucul trebuia să fie „încălăfat”, adică acoperit cu capac, iar luleaua să fie „ferecată cu [capac de] argint” (Costache Negruzzi, Fiziologia provințialului, 1840
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alungării blestemelor, zise Tanaka. Încruntarea lui obișnuită dispăruse și acum zâmbea către Nishi. Se numește „pictatul cu tuș”. Îi întâmpinăm pe cei care vor avea un an nenorocos și le pictăm fețele cu tuș. Se zice că astfel se alungă nenorocul. — Și noi avem în sat ceva asemănător, încuviință Nishi. Tinerii ard funii de paie și amestecă cenușa cu zăpadă, apoi trec din casă în casă și îi mânjesc pe toți pe față cu amestecul acela. Fetele nemăritate fug din calea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lună. De când am ieșit din Sevilia în largul Oceanului Atlantic au trecut alte două luni și am înfruntat două furtuni. Mi-am petrecut fiecare zi a acestei călătorii pe mare cufundat în cea mai mare umilință. În schimb, japonezii își primesc nenorocul și se resemnează mai repede decât noi, europenii. La început priveau marea duși pe gânduri cu ochii lor goi care par să nu exprime niciodatpă nimic, dar acum se întâmplă chiar să îi aud râzând când se adună pe punte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bașca atracția pentru unul din cele patru tipuri de jocuri recenzate de Roger Caillois, regentate de Stat, dar prezente în orice cultură, ca să nu mai vorbesc de refugiul în irealitatea nebuniei ca urmare a incapacității de a gestiona paguba plus nenorocul. Așa că... mai moale cu aducerea postumă a Dramaturgicului Ion Luca prin tribunale! Au scăpat de procese Daniel Corbu și Liviu Antonesei, justițiabili pe cinste, și o să ne împiedicăm de o "matriță mentală"?! Ultimii trei ani au fost, în ordine, "Anul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Europei cu toate că este beneficiara unei limbi romanice. Totuși, față de celelalte care sunt și mai minore, dacă-mi permiți expresia, literatura română mai este băgată în seamă la universitățile cu secții de limbi romanice. Multe nu sunt și aici e marele nenoroc, spre deosebire de limbile slave care exprimă mai multe țări și mai ales după destrămarea comunismului și mai multe. Nu am cetit nicăieri vreo referință despre tine, cum că te-ar încerca și demonul prozei...! Ai făcut un pact pe viață doar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
2-3 comprimate o dată. MARTIE ’69 1: Uniunea grupurilor de producători horticoli din Alpii Maritimi dă în judecată televiziunea franceză pentru că la 14 februarie, cu ocazia „zilei amorezaților”, o crainică a sugerat celor interesați să nu-și trimită garoafe, „garoafa purtând nenoroc” - apreciere care ar lovi considerabil în interesele celor 1.500 de cultivatori de garoafe din departament. 2: Sigur că la 10-11 ani, prin ’41 - atunci când omul, neștiind ce-i poate pielea, visează să fie mereu în pielea altora -, aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
l-aș face azi în Anglia, să-l găsesc și să mă uit bine la omul acela care și-a marcat trei goluri în propria poartă, într-un singur meci de fotbal. Atâta ghinion fascinează ca o vrajă. Atâta sfânt nenoroc te duce înapoi, la vremea când zeii loveau fără cruțare oamenii abia ieșiți din găoace. Atâta nenorocire te face să împietrești ca sub blestem și să lași dracului orice evoluție. 5: Fostul cartier general al lui Rommel din Egipt va
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
Kulfi, în afara unor comentarii și lamentări murmurate, care țineau de datoria ei de soacră. Se bucura în secret că venirea lui Kulfi nu schimbase rolurile jucate de ea și de domnul Chawla în gospodărie. Unele femei, bietele de ele, avuseseră nenorocul să-și vadă fiii întorcându-le spatele și ignorându-le cu totul după ce se căsătoreau. Aici, în livadă, opreliștile puse de alții în calea lui Kulfi și nivelul la care ținea cont de ei scăzuseră și mai mult, astfel că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
mărturisire, de obicei o indicație, dar totdeauna o orientare și o chemare pentru cei ce vor veni după el”, afirma Eugeniu Speranția. Bernardin de Saint-Pierre spunea: „Înțelepții care au scris înaintea noastră sunt călători care ne-au precedat pe potecile nenorocului, ei ne întind mâna și ne cheamă să ne alăturăm lor atunci când totul ne părăsește.” „O carte, zice John Rușkin, nu e scrisă numai pentru a multiplica vocea și pentru a o transporta, ci pentru a o perpetua.” După cum ești
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
scarpine-n cap, articol În care Caragiale realiza un comentariu ironic la adresa unui text trimis de Caion cu privire la părul iubitei. Astfel, Caion va publica În Revista literară articolul „Domnul Caragiale”, acuzându-l că ar fi plagiat Năpasta după piesă ungurească Nenorocul scrisă de Kemeny Istvan și tradusă În românește la Brașov În anul 1834 de Alexandru Bogdan. După ce Caragiale introduce o acțiune În justiție Împotriva lui Caion, acesta publică În aceeași revistă articolul „Domnul Caragiale n-a plagiat, a copiat” În
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91742_a_93351]
-
dregătorii de pendule, dar separat, ca să nu se poată Înțelege Între ei. Blestema mai ales Femeia, că, dacă În locul ei ar fi fost, tot așa, sclipitor și de aramă, dar Încă mai Înalt, un bărbat, nu s-ar fi ținut nenorocul de ei. Că lucru știut este că, atunci cînd pășești pentru Întîia oară Într-un loc necunoscut, bine-i să-ți iasă Înainte un om, nu o muiere. În așa-zisa temniță, au mai fost ținuți o noapte. — Unde ne-
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
știe ce se petrecea În oraș În ziua aceea. Bill a Întins o mână spre torpedou și a scos un revolver. Parcă am fi Într-un film, și-a spus Margaret, un film cu totul idiot, În care ea avea nenorocul să joace un rol secundar. Nu-i trecuse nicio dată prin cap că cineva ar putea păstra vreo armă În torpedou. — Ce faci? l-a Întrebat. Ai permis? — Desigur, a răspuns Bill. Nu te Îngrijora, n-o să fie nevoie să
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se aflau din nou în fața panoului destinat afișajului, dar acesta nu-și schimbase înfățișarea. Timpul curgea alene. Așteptarea devenea din ce în ce mai grea. Când apăru o secretară ce purta în mână câteva hârtii, bănuiră cu toții că în acestea se află norocul sau nenorocul lui Mihăiță. Cum Mihăiță nu avu puterea să se apropie de panoul cu pricina, Vișinel bravă. Merse și citi răbdător lista de la început, nefiindu-i greu să descoperă numele de Georgescu. În dreptul acestuia era înscris cuvântul admis! Alergă la ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sale atât de zbuciumate și atât de rapid consumate. E unanim recunoscut ca un spirit combativ de primă mărime, e socotit temperamentul cel mai artistic, e cea mai strălucitoare icoană a inteligenței românești, e un supra OM care a avut nenorocul să se nască într-o țară mică. Și câte, și câte aprecieri superlative s-ar mai putea face la adresa acestui super OM între oameni. Cât va dăinui limba și literatura română se va vorbi și scrie despre acest geniu al
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
școlii dinainte de al doilea război și de după. Am cartea de la scriitorul Ion N. Oprea, căruia îi mulțumesc și regret că o astfel de carte n-are cum fi citită (prin tiraj limitat) de cât mai mulți oameni ce au avut nenorocul să facă ani de război, pe front, sub amenințarea morții! S-ar putea spune „viața în apropierea morții” și pe front și în afara frontului, căreia Alexandru Mânăstireanu i-a cunoscut urmările grave. Pacea care a venit după război n-a
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
ne cerea să-i descriem toate experiențele pe care el nici nu se gândise să ni le facă măcar! Bineînțeles că în aceste condiții sentimentul de căpetenie pe care-l aveam pentru acest om era, printre altele, o profundă antipatie. Nenorocul lui era că anul trecut îl avuseserăm profesor la Fizico-Chimice pe Gh. Niculescu-Brăilițeanu, unul dintre cei mai buni pedagogi în materie, de la orele căruia plecai cu lecția învățată. Cu cât dezgust și dispreț îl urmăream pe Plopeanu, gîndindu-ne la farmecul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
genul: prost, tâmpit, naiv etc. Forma mai înaltă (dar care are tot un caracter de lipsă) o reprezintă recurgerea la tipologii complicate; oricât de elaborate ar fi acestea, ele rămân șabloane în care încercăm să ne înghesuim semenii ce au nenorocul să ni se ivească în cale. E drept, la rândul nostru zăcem înghesuiți în cele mai ciudate "poziții" în care suntem puși de cei ce ne privesc. Cel mai adesea potrivirea formelor este forțată de interesul celui care o aplică
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
are petale?! O inimă nedospită-ndeajuns tresaltă-n foalele pieptului, mi se tînguie mersul aidoma unei bocitoare, mă lovesc de mascații carnavalului ținînd de mijloc pe una din alea pe care femeie cu greu poți să o numești. Îmi cumpăr nenorocul potrivindu-i mersul de fiară, cum Întorci din arc un ceas aurit, ce pot face aici În urbe!... ― Îngraș și eu Întunericul lumii cu noaptea de sub Încălțările mele. CÎtă virtute poate exista sub haine! Invit răspîntia la dans, dar
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Eu n-am avut niciodată nici noblețea, nici discreția lor." După cum vedeți, știam adevărul chiar în vis, domnilor. A fost o vreme când am crezut că fericirea mi se cuvenea datorită calităților mele. Și, neobținînd-o, am socotit asta nu un nenoroc, ci o nedreptate care mi se făcea. M-am revoltat, dar destul de repede am constatat că lumii îi era indiferentă revolta mea în aceeași măsură ca și nefericirea mea. Atunci, în marele meu orgoliu, am găsit cea mai rea soluție
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]