746 matches
-
foarte, foarte rău. Pur și simplu... mi-a scăpat din mână. Încep să șterg cafeaua cu un șervețel, având grijă să o împrăștii bine și pe restul documentelor. Nu mai avem copii ? întreabă unul dintre indivizi, și îngheț. — Erau pe nenorocita asta de masă, spune brunetul exasperat. Va trebui să le mai printăm o dată. — Știți ceva, dacă le mai printați o dată, aș vrea să-mi dați două copii, dacă n-aveți nimic împotrivă. Eddie își drege glasul. Cred că o să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
gardurile vii fără să o anunț în prealabil. Și cică mă roagă, dacă sunt amabil, să calc pe pietriș în vârful picioarelor. În vârful picioarelor, auzi. — De ce ? — Din cauza idioatei ei de musafire. Toată lumea trebuie să-i caute în coarne. O nenorocită de avocată. Clatină din cap a uimire. Auzi, că munca ei e foarte importantă. Și munca mea e la fel de importantă ! — Vine ! se aude brusc vocea stridentă a lui Trish dinspre bucătărie, urmată la scurt timp chiar de Trish. Suntem gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Deci Arnold nu mi-a luat apărarea absolut deloc. El este cel din cauza căruia am fost dată afară. Nu-l cunosc deloc pe omul ăsta. Tot șarmul ăla plin de bonomie și de veselie - e doar o fațadă. E o nenorocită de fațadă. Cu un sentiment subit de greață, îmi amintesc cum, a doua zi de după cele întâmplate, a insistat să rămân unde sunt, și să nu mă întorc. De-asta. A vrut să nu-i stau în cale ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Samantha, nu poți face asta ! strigă Guy după mine când ajunge în hol. Ești unul dintre cei mai talentați avocați pe care îi cunosc. Nu te pot lăsa să renunți la șansa de a deveni partener senior ca să fii o nenorocită de... menajeră. — De ce nu, dacă asta e ceea ce vreau să fac ? Mă opresc în mijlocul holului de marmură și mă întorc spre el. Guy, am aflat ce înseamnă să ai o viață ! Am aflat cum e să nu muncești în fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
în clipa în care Eddie pornește spre Trish, cu un papirus în mână. — Doresc să-i mulțumesc soțului meu Eddie pentru întregul sprijin, începe Trish, ignorând-o pe Hilary. Doresc să-i mulțumesc ziarului Daily Mail... — Doar nu suntem la nenorocitele alea de premii Oscar ! Hilary pare că e în pragul apoplexiei. Te rog mult, ai grijă cum vorbești ! îi răspunde Trish tăioasă. Doresc să-ți aduc aminte că eu sunt proprietara acestei reședințe. — Doamnă Geiger, l-ați văzut cumva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vorba, Emma... săptămîna asta unde lucrezi ? CÎnd l-am cunoscut pe Nev, tocmai plecasem de la agenția imobiliară ca să mă fac fotograf. Acum doi ani jumate. Și nu uită să facă gluma asta de fiecare dată cînd mă vede. De fiecare nenorocită de... OK, calmează-te. GÎndește-te la ceva frumos. Bucură-te Împreună cu familia ta. Bucură-te că Îl vezi pe Nev. — Tot În marketing ! spun veselă. Aproape s-a făcut un an. — A. Marketing ! Frumos, frumos ! CÎteva minute apoi, nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Întors, a strîmbat din nas că nu-i prea place cum am zugrăvit ! Ridică vocea, supărată de-a binelea. Auzi, că am fost neglijentă ! A fost o singură zonă În care am dat un pic rasol, dar asta doar din cauză că nenorocita aia de scară nu era destul de Înaltă ! Mă uit la ea bulversată. — Katie, ce-mi spui tu aici, că i-ai zugrăvit de una singură camera ? — Păi... da. Mă fixează cu ochii albaștri imenși. Așa, ca să-l ajut un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
glasul la fel de sec ca Întotdeauna. Poate vreți totuși să vă aranjați puțin ținuta Înainte de a vă Întoarce la treabă, ce ziceți ? Ușa se Închide În urma lui și rămînem Împietriți, ca niște statui de ceară. — Vrei te rog să-ți scoți nenorocita asta de mînă din bluza mea ? spun Într-un final, enervată la maximum pe Connor. Orice urmă de dorință de a face sex mi-a dispărut complet. SÎnt lividă de furie. Pe mine. Pe Connor. Și pe toată lumea. ZECE Jack
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Întrebat-o pe Runa. - N-am mai fost niciodată pe aici. Doar În povești am auzit de apa aceea care curge Învolburat și nu știu să ajung la ea decât așa cum ne-a fost lăsat de bătrâne. Numai că Vinas, nenorocita, se duce tot Într-acolo, pe drumul pe care Îl știu și eu, și-i cară după ea și pe uriașii ăia... Mă gândesc Însă... Apa aia izvorăște de undeva din munte, de mai sus. Poate că o să dăm de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am tras o blană peste mine. I-am mai ascultat pe Marea și pe Omăt cum sugeau În gol, după care m-am gândit la semnul lui Kron. Blestematul de Enkim! Știuse mereu mai mult decât zicea că știe - făcuse nenorocitele alea de semne care nu erau altceva decât semnul lui Kron, adică semnul meu, ca să le arate vrăjmașilor Încotro o luase Krog. Să-mi ia urma după semnul meu. Semnul meu... semnul meu... Așa Îmi spuneam și, curând, am adormit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lipitorile cartierului. Fetișcane cu ochi alunecoși, fanți ajunși la căruntețe, copii de mahala se țineau scai de ea și după ce-i ascultau aiurelile și-i promiteau alte aiureli, îi goleau casa și dulapurile de orice bun cât de cât lucitor. Nenorocita de fiică pierdută a marchizului de Carabas, Cenușăreasă care n-ar fi recunoscut în ruptul capului că miezul nopții a bătut, că trăsura e un dovleac și rochia de bal o zdreanță, pierdu și puținul rămas de pe urma cățărătorului în cireș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
aprigă, hapsână și criminală moașă. Urla înnebunită de durere. - Io ți-l scot, fă, acușica, pă moment, în ziua asta de s-a născut Sfântul Cristos, ăl răstignit pă crucea durerilor și necazurilor noastre. Cu mâinile astea ți-l scot, nenorocito! Ca cu furculița ți-l scot! Și să i-l duci ăluia de-a intrat unde nici nu gândeam. La pachet ți-l dau să i-l duci, să vezi numa’! Fărmăcata își vârâse tot pumnul în deschizătura fetei. Mantinela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Îți dai seama? Și tu mă... Dacă mai eram în mașina aia? O văzu pe Gina lângă chioșcul de ziare. Mai întoarse capul odată spre platanul unde fusese taxiul, ridică apoi din umeri și se răsuci spre el. - Tot cu nenorocita asta umbli? După câte ți-a făcut?! Gina o studia. Privire seacă, lămâie încă nestoarsă. Printre buze, șerpește, mai mult spre muscoiul care se oprise pe franzela femeii: - Intru puțin la Meli Melo, până vă rezolvați. Au băgat noutăți proaspete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mine, dar de fapt se uitau la pisică. Cu copilul în dinți, animalul se suise pe cea mai înaltă cracă. Pomișorul nu avea nici trei metri înălțime, iar soldații îl înconjuraseră deja. Voiam să-i văd cum o împușcă pe nenorocită. Mi se părea că soldații care mă țin de mâini sunt niște prieteni cu care pozez pentru o fotografie. Nu mai mișca nimeni. Oamenii nu știau ce să facă, să se suie după ea, să tragă... Pisica a profitat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
de tuse. —burlaci ferchezuiți, ușor abțiguiți, habar nu am de-acestea! Sunt complet nepregătită pentru lumea bărbaților - —Ai nevoie de cineva mai bătrân și mai înțelept să-ți spună ce să faci, spuse Hugo cu hotărâre. Dă-te jos de pe nenorocita aia de bancă. —Nea. Hugo mă măsură din priviri. Bun, s-ar putea să nu fie o idee chiar așa de rea, zise el, scoțându-și haina și aruncând-o pe bancă. După care începu să-și desfacă cureaua. —Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pe podea. Moare! Moare! Probabil că Hugo se lovise la cap când se răsturnase; gemea, dar era conștient. Totuși, nici unul dintre noi nu știa dacă Ben îl injectase a doua oară, iar eu nu-mi dădeam seama pe unde ajunsese nenorocita de seringă EpiPen. Ben se repezi către ușă. L-am prins de spatele puloverului și, când se răsuci, i-am tras un dos de palmă peste nas. Încercă să-mi tragă un pumn în față, dar nu reuși decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
într-un punct în care ești mai retrograd dacă te lași târât fără luptă de avalanșa progresului. Eu mă opun Progresului! Cu toate puterile mele... Nu vorbiți serios! — Cât se poate de serios. Iar eu vă susțin! confirmă Inti Ávila. Nenorocita aia de tehnologie ne mănâncă de vii! Arătă spre grupul de cadavre îngrămădite pe malul mlaștinii așteptând să fie îngropate. Ăsta e Progresul! Bătrâni, femei și copii asasinați! — Nu veți pune capăt la toate astea dacă vă veți lăsa ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
blonde, tinere și superbe al cărei soț sexagenar intentase procesul de calomnie. —E foarte cunoscută, a subliniat cu delicatețe Alice, întrebându-se de ce se obosea să nu o jignească pe Hardwick. De fapt, știa de ce. O făcea de dragul Intercorpului, pentru ca nenorocita de ziaristă să-și joace rolul cu cât mai mult talent posibil pe parcursul procesului. Cu cât Amanda se descurca mai bine în boxa martorilor, cu atât se reducea suma de bani pe care compania avea s-o plătească pentru recompensarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Chiar dacă nu le-ai câștigat pe toate. Alice a simțit cum o arde acest memento al singurului ei eșec profesional. —Ei, sunt sigură că n-o să-i duc dorul Amandei Hardwick. Faptul că nu avea s-o mai vadă pe nenorocita aia de femeie era unul din marile beneficii pe care le presupunea plecarea din New York. Dubiile legate de ideea că poate nu luase cea mai bună decizie au pălit. Acritura a ridicat o sprânceană. — Hei, nici unii dintre noi n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fi avut cel mai groaznic ciclu menstrual din lume sau, mai curând, ca și când toate ciclurile pe care le avusese în viața ei i-ar fi venit simultan. Ascultă, a gâfâit ea către moașă cu ochii în lacrimi. Fă-mi o nenorocită de rahianestezie, da? Acum. În clipa asta. Moașa chinezoaică, frumușică și placidă, verifica hârtia pe care se înregistra ritmul cardiac al copilului. Apoi s-a uitat calmă la Amanda. Trebuie să dilați patru centimetri. Până acum n-ai decât trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ceas. — Eu uitat acum treizeci de secunde. Apoi s-a îndreptat către ușă. — Unde te duci? a urlat Amanda întinzându-se către ea într-un gest vag preventiv care aproape c-a făcut-o să cadă din pat. Și cu nenorocita mea de cezariană cum rămâne? Una și-a pus brațele curate pe piept. — Doctorul spus că cezariana nu necesară. Amanda s-a ridicat în fund, atât cât îi permitea starea în care era. — Nu necesară? a mugit ea consternată. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
se holbeze la tastele telefonului. Pe la jumătatea piesei Muzică pentru focurile de artificii, o operatoare a intrat pe linie. —Cum adică nu mă puteți interna azi? a urlat Amanda șaizeci de secunde mai târziu. Eu trebuie să vin pentru o nenorocită de cezariană electivă. Da, doamnă, într-adevăr. Dar operația este programată peste două săptămâni. —Și? a tunat Amanda. Copilul vrea să se nască mai devreme. O să trebuiască să mă operați astăzi. Asta-i tot. — Mă tem că e imposibil, doamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca să nu mai vadă expresia șocată de pe chipul lui Jake. —Spitalul nu poate să trimită nici o moașă, a adăugat ea pe un ton de scuză. Fața lui Jake s-a întunecat din cauza furiei. Cum adică nu pot să trimită nici o nenorocită de moașă? Doar e un spital, nu? Jake a sărit să ia telefonul care odihnea în poala lui Alice. Mâna lui Alice s-a strâns în jurul receptorului. —Uite ce e! Nu are nici un rost să te cerți cu ei, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai presante. — Draga mea, a încercat el. Și cum ziceam. În legătură cu asistenta Harris... —Asistenta Harris? Ochii Amandei s-au lărgit din cauza uimirii disprețuitoare. —Doamne, Hugo, ești incredibil! Suntem martorii unui scandal de primă clasă, iar tu vrei să vorbești despre nenorocita de asistentă Harris? — Dar trebuie să rezolvăm situația asta. Nu acum, i-a sărit muștarul Amandei, care a făcut un semn viguros să li se aducă nota. Nu putem să stăm aici toată ziua. Trebuie să facem cumpărăturile de Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
sau ne-Crăciun, făcuse o criză. — Ce mama naibii ai tu impresia că faci? a întrebat ea. Îi schimb scutecul lui Theo, a răspuns Hugo supărat. Ție ce ți se pare că fac? — Mi se pare că mi-ai luat nenorocita de cremă de față! a urlat Amanda înșfăcând tubulețul alb pe care Hugo îl ținea în mână. Apoi a agitat tubul către el. —Ai idee cât costă ăsta? Hugo a oftat. Nu reușise să descopere crema normală de scutec și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]