1,301 matches
-
un optim economic și social.<footnote Coralia Angelescu, Dumitru Ciucur, Niță Dobrotă, Ilie Gavrilă, Paul Tănase Ghiță, Constantin Popescu, Cornel Târhoacă, op. cit., p. 139. footnote> Dar dincolo de aceste valențe reale, în ultima perioadă se consideră că acest model elaborat de neoclasici are numeroase limite<footnote Paul A. Samuelson, William D. Nordhaus, Micro-économie, Les Éditions d’Organisation, Paris, 1995, pp. 101-104. footnote>, cum ar fi: ignoră externalitățile pieței; ia în considerare doar nevoile solvabile; pe o asemenea piață nu au șanse să
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
absolută a producătorului asupra consumatorului<footnote Constantin Gogoneață, Aura Gogoneață, Economie politică: teorie micro și macroeconomică, politici economice, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1995, pp. 105-106. footnote>. Din acest motiv, pentru a proteja consumatorul intervine statul<footnote Bernard Guerrien, Economia neoclasică, Editura Humanitas, București, 1993, p. 173. footnote>, promovând metode antimonopoliste, în primul rând prin legislații, limitând tendința de monopolizare, sau, atunci când s-a constituit monopolul, divizându-l în mai multe firme<footnote Gheorghe Crețoiu, Viorel Cornescu, Ion Bucur, op. cit., p.
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
Murgu Galbraith, J.K., 1982, Știința economică și interesul public, București, Editura Politică Glais, M., 1983, Microconomie, Paris, Economica Gogoneață, C., Gogoneață, A., 1995, Economie politică: teorie micro și macroeconomică, politici economice, București, Editura Didactică și Pedagogică Guerrien, B., 1993, Economia neoclasică, București, Editura Humanitas Guitton, H., 1966, Économie politique, Tome I, Paris, Dalloz Hamat, C.-O., 2006, Economie generală, Timișoara, Editura Mirton Herling, J., 1962, The Great Price Conspiracy, Washington DC, Robert B. Luce, Inc. Iancu, A., 1992, Tratat de economie
Tipuri de pieţe și modalităţi de formare a preţului by Diana TĂNASE, Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/210_a_276]
-
spectacolul muzical și nu neglijează media digitală. În Drama and Narrative Brian Richardson arată că teoriile artei dramatice și teoriile narative au fost abordate împreună începând cu paginile Poeticii lui Aristotel și continuând cu studiile din perioada Renașterii, din perioada neoclasică sau romantică unde dramei i se alocă, alături de epică, un spațiu de analiză considerabil, cu referiri la subiect, personaj, intrigă, început și final, considerate fiecare la fel de relevante și pentru teoria narativă și pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2198]
-
spectacolul muzical și nu neglijează media digitală. În Drama and Narrative Brian Richardson arată că teoriile artei dramatice și teoriile narative au fost abordate împreună începând cu paginile Poeticii lui Aristotel și continuând cu studiile din perioada Renașterii, din perioada neoclasică sau romantică unde dramei i se alocă, alături de epică, un spațiu de analiză considerabil, cu referiri la subiect, personaj, intrigă, început și final, considerate fiecare la fel de relevante și pentru teoria narativă și pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2197]
-
spectacolul muzical și nu neglijează media digitală. În Drama and Narrative Brian Richardson arată că teoriile artei dramatice și teoriile narative au fost abordate împreună începând cu paginile Poeticii lui Aristotel și continuând cu studiile din perioada Renașterii, din perioada neoclasică sau romantică unde dramei i se alocă, alături de epică, un spațiu de analiză considerabil, cu referiri la subiect, personaj, intrigă, început și final, considerate fiecare la fel de relevante și pentru teoria narativă și pentru poetica dramei. Richardson consideră că drama oferă
ÎNTRE NARATOLOGII by JANA GAVRILIU () [Corola-publishinghouse/Science/1208_a_2196]
-
sintagma "economie culturală" în cartea Productions of Cultures/ Cultures of Production pentru "a sugera atât continuitatea, cât și ruptură din cadrul perspectivelor deterministe asupra studiului vieții economice". Dacă prima abordare implică o analiză a vietii economice drept economie politică în cadrul economiei neoclasice, cea de-a doua urmează o fisură în cadrul procesului de obiectivare cu care a fost asociată economia și, în același timp, o decodare a valorilor împărtășite și a semnificației produse în spații economice. 29 Gareth Morgan (1986), apud Vlăsceanu, Mihaela
Semiotici textuale by Camelia-Mihaela Cmeciu [Corola-publishinghouse/Science/1056_a_2564]
-
descinde din neamul marilor Stravici, amintită încă de la 22 decembrie 1422 de Alexandru cel Bun. Clădirea este construită la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul secolului al XIX-lea în stilul conacelor moldovenești din acea perioadă - îmbinând elemente de neoclasic cu elemente de baroc. Expoziția a fost reorganizată în 1991 și cuprinde în cele 7 săli de expoziție un număr de 704 exponate din domeniile: arheologie, istorie, etnografie și arheologie industrială. Sălile ce expun piese istorico-arheologie sunt axate pe istorie
GHIDUL COMPLEXULUI MUZEAL „IULIAN ANTONESCU” BACĂU by Elena Artimon Georgeta Barbu Silvia Iacobescu Lăcrămioara Elena Istina Marius Alexandru Istina Feodosia Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/1192_a_2107]
-
evrei fugiți de nazism, profesori ruși fugiți de comunism, est-europeni fugiți de toate năpastele din lume. Acești oameni aduceau cu ei o încărcătură de idei și de tradiții umaniste de la sfârșitul secolului XIX și de la începutul secolului XX. Neokantianismul, tradiția neoclasică, toate acestea erau aduse de către acești migranți, care puteau să funcționeze în cadrul de cele mai multe ori idilic al campusurilor universitare americane. După anii 1960, lucrurile s-au schimbat în America. Sigur, ne amintim și de agitațiile academice din Europa și America
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
Ceea ce ne propunem, așadar, este în primul rând să le singularizăm, să le însuflețim și să le acordăm locul binemeritat în istoria literaturii. Desigur, aceasta nu presupune o absolutizare pozitivă prin ignorarea unor aspecte, precum caracterul impur al acestor reveniri neoclasice, în sensul amestecului cu tendințele fiecărei perioade în care s-a produs recurența, evidențiindu-se astfel o anumită incapacitate a acestora de a se concretiza pe deplin la nivelul creațiilor propriu-zise. Dimpotrivă, se va urmări o analiză obiectivă, neutră, a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
creațiilor propriu-zise. Dimpotrivă, se va urmări o analiză obiectivă, neutră, a acestor manifestări printr-o dublă raportare la trunchiul comun al paradigmei clasice și la momentul estetic al apariției lor. În acest sens, perspectiva adoptată va fi una dinspre mișcările neoclasice înspre contextul literar. Această precizare este necesară, deoarece, așa cum am mai menționat anterior, în general, neoclasicismele au fost asimilate cu mișcarea dominantă a epocii (iluminism secolul al XVIII-lea, romantism secolul al XIX-lea, modernism secolul al XX-lea) fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
imposibil de obținut într-un domeniu atât de complex, cu atât de multe ramificații, precum cel al clasicismului și al ecourilor acestuia. Ordonarea textelor s-a făcut ținându-se cont de criteriul cronologic, fiecare capitol axându-se astfel pe manifestările neoclasice dintr-o anumită epocă, din spații diferite. O excepție o face, poate, capitolul Neoclasicismul pașoptiștilor români, deoarece vizează doar spațiul autohton. Restul capitolelor însă oferă o perspectivă mai largă prin înglobarea unor texte ce țin de culturi distincte, analizându-se
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
nici dogmatic, Voltaire e un om de gust, vocea unei civilizații care chiar dacă a dispărut irevocabil, a lăsat o puternică amprentă asupra literaturii și criticii franceze. Claritate, măsură, plan, gust, continuă să fie cuvinte cu greutate în Franța, iar gustul neoclasic francez reprezintă în puritatea lui, un câștig durabil al civilizației."135 III.3. Experiențele estetice britanice Cercetarea fenomenului cultural din spațiul britanic al sfârșitului de secol al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea a născut destul de numeroase controverse
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
196, se afirmă în continuare, că doar excesele didacticiste pot duce la o delimitare în secvențe unitare a perioadei moderne în dezvoltarea ei literară.197 Aceeași idee va fi reluată mai târziu de Virgil Nemoianu care evidențiază că succesiunea Iluminism neoclasic Iluminism romantic Romantism poate fi identificată astfel, fără rezerve, doar în Anglia sau într-o mult mai mică măsură în Franța și Germania.198 În studiul său, Îmblânzirea romantismului, acesta susține teoria unei anumite disocieri în interiorul curentului ce a dominat
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
la nivelul operelor propriu-zise amestecul elementelor este mult mai complex. În studiul său aproape exhaustiv asupra coordonatelor estetice ale gândirii scriitorului Ideologia literară a lui Ion Heliade Rădulescu D. Popovici identifică drept mentori spirituali asumați pe Marmontel estetician de factură neoclasică din secolul al XVIII-lea -, și pe Victor Hugo marele promotor al ideilor romantice.215 La studiile lui Marmontel, care sunt oarecum la granița dintre vechiul sistem clasic și noile idei romantice, Heliade ajunsese prin intermediul cursurilor de literatură ținute la
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
din cauză că aceasta se folosea de religia catolică în scopuri politice și sociale, nu de natură spirituală. Mișcarea se stinge spre finalul celui de-al Doilea Război Mondial, lăsând în urmă din punct de vedere literar imaginea celei mai zgomotoase direcții neoclasice a începutului de secol, care merită, totuși, consemnată mai ales pentru voluptatea polemicii și a ideilor privitoare la renașterea clasicismului, majoritatea acestora fiind dezvoltate în paginile cotidianului ce purta numele grupării, apărut în anul 1908. O cu totul altă viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
E. Hulme Considerat de T. S. Eliot drept "cea mai fertilă minte a generației"262 sale, poetul, filosoful și eseistul T. E. Hulme și-a câștigat respectul în epocă prin teoriile lui care au vizat mai ales impunerea unei perspective neoclasice, precum și inițierea unui nou tip de poezie prin concretizarea unor imagini care să devină expresia trăirilor (ideile vor fi prelucrate și dezvoltate ulterior de către imagiști). Conștientizarea deschiderii unei noi epoci artistice, încrederea în nevoia unei schimbări fundamentale în ceea ce privește coordonatele procesului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
consideră că alegerea unei căi de mijloc la nivel metafizic ar fi soluția impunerii noului tip de poezie preconizată: "Trebuie să găsesc o metafizică situată între aceste două extreme și care să îmi permită să susțin cu argumente că versul neoclasic de tipul pe care l-am indicat nu presupune o contradicție în termeni. E esențial să dovedesc că frumusețea poate sta în lucruri banale și uscate." De observat, dincolo de conținutul pe care l-am discutat deja, atitudinea fermă a autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
pe care le-a creat, ar avea drept rezultat umplerea unui număr copleșitor de pagini. Cum totuși interesul lucrării de față se axează doar pe o anumită fațetă a acestuia cea privitoare la articolele sale teoretice care ilustrează o viziune neoclasică -, va fi necesară o selecție care presupune reducerea substanțială a numeroaselor aspecte ce țin de viața și evoluția artistică a lui Eliot. În acest sens, vom reține mai întâi cele trei coordonate prin care scriitorul se autodefinea în faimoasa prefață
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
amploare în prima jumătate a secolului al XX-lea, după cum sugera și René Wellek în Istoria criticii literare moderne: "Astăzi (textul a fost scris în jurul anului 1955, n. n.) există o literatură academică bogată care interpretează principiile, aplicațiile și evoluția criticii neoclasice nu doar cu simțul de dreptate al istoricului imparțial, ci îmbrățișând cu entuziasm principalele doctrine neoclasice și combătând cu înflăcărare polemică crezul romantic."271 Având în vedere aspectele generale prezentate mai sus, vom lua în considerație câteva din textele mai
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
criticii literare moderne: "Astăzi (textul a fost scris în jurul anului 1955, n. n.) există o literatură academică bogată care interpretează principiile, aplicațiile și evoluția criticii neoclasice nu doar cu simțul de dreptate al istoricului imparțial, ci îmbrățișând cu entuziasm principalele doctrine neoclasice și combătând cu înflăcărare polemică crezul romantic."271 Având în vedere aspectele generale prezentate mai sus, vom lua în considerație câteva din textele mai importante ale lui T. S. Eliot, pornind de la Tradiția și talentul personal, articol compus din trei
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
asupra acelora care au distorsionat idealul unei critici "calme, de cooperare", transformând-o mai degrabă într-o "tribună pentru oratori învrăjbiți și certăreți care nici măcar nu au ajuns să-și formuleze limpede punctele litigioase."283 În viziunea lui Eliot una neoclasică critica trebuie să se ridice deasupra polemicilor minore și a "măruntelor ciudățenii personale", devenind astfel întru totul obiectivă. În continuare, articolul urmărește câteva aspecte ale dihotomiei clasicism romantism ca răspuns dat lui Middleton Murry, critic britanic al primei jumătăți a
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
prin rolul fundamental jucat în crearea unor direcții moderniste precum imagismul sau vorticismul. Inserarea articolelor sale în lucrarea de față s-a făcut datorită unei afinități declarate a poetului pentru ordine, depersonalizarea discursului, importanța modelelor, care coagulează o pronunțată viziune neoclasică. La fel ca și T.S. Eliot, Pound a privit critica literară în directă relaționare cu opera, considerând-o un act de clarificare și de instaurare a unui set de principii menită să asigure o direcție fermă a procesului creator "Critica
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
întărește aspirația către claritate înțeleasă drept reducere la esențe, accentuând totodată și disprețul față de un sentimentalism exacerbat: În ceea ce mă privește, o vreau așa (poezia n.n.), austeră, directă, eliberată de orice derapaje emoționale"305 Un alt articol reprezentativ pentru viziunea neoclasică a lui Ezra Pound este Artistul serios (The Serious Artist), un text scris în 1913, ca răspuns la anumite întrebări adresate autorului cu privire la moralitatea artei și la rolul pe care l-ar ocupa într-o societate ideală. Textul cuprinde în
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
după cum am mai menționat în capitolul introductiv, interesând mai ales asumarea conștientă, la nivelul articolelor teoretice, a poeticilor, a principiilor clasicismului. De aceea și acest subcapitol nu a dezvoltat decât unele aspecte ale scrierilor lui Ezra Pound privind acea dimensiune neoclasică pe care, deși autorul nu o mărturisește în mod explicit, așa cum o făcea T. S. Eliot, o întâlnim prin aspirațiile către purificarea expresiei, către autenticitatea trăirii artistice, către implicarea activă a tradiției și a modelelor în procesul creației. V.6
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]