766 matches
-
Apele freatice se află, în medie, la 10 m. Suprafața intravilană a comunei este de 241,85 ha cu un procent locuibil de 75 %. Descoperirile arheologice materializate prin topoare din piatră slefuită și perforată din neolitic, vase de ceramică din neolitic, o cetate de pământ datată din anul 900 î.Hr. și alta dacică, tezaurul numismatic aflat în depozitul Muzeului de istorie al Olteniei, alte mărturii aflate, până în anul 1990, în muzeul local sunt dovezi ale viețuirii oamenilor pe aceste meleaguri din
Comuna Lipovu, Dolj () [Corola-website/Science/300405_a_301734]
-
din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Patru dintre ele sunt situri arheologice: tellul de „la Popină” (sud-est de satul Brăniștari); cel din vatra satului Uzunu (ambele aparținând culturii Boian din neolitic); situl de la „Gropile lui Sulă” ( est de Brăniștari), cuprinzând tot o așezare neolitică a aceleiași culturi, precum și una medievală; și situl de „la Beci”, aflat pe terasa Neajlovului, la nord-est de Hulubești, și conținând urme de așezări din Epoca Bronzului
Comuna Călugăreni, Giurgiu () [Corola-website/Science/300425_a_301754]
-
județul Giurgiu ca monumente de interes local. Trei dintre ele sunt situri arheologice: situl de la „Fundul Drăghiceanu”, la niște movile aflate nord-vest de satul Drăghiceanu, unde s-au găsit urme de așezări din paleoliticul superior (cultura Aurignacian), paleoliticul final și neoliticul timpuriu; situl de la Gârla Gogoșari, la sud-vest de satul Gogoșari, ce cuprinde o așezare și o necropolă medievale; și necropola din secolul al IV-lea e.n. de „la Gropi” (500 m vest de Izvoru, lângă baltă). Celelalte trei sunt clasificate
Comuna Gogoșari, Giurgiu () [Corola-website/Science/300433_a_301762]
-
Stațiunii Viticole Greaca; situl de „la Crețulescu”, la nord de fostul lac Greaca; situl de „la Slom” (la est de satul Greaca); și situl de la „lacul Zboiu”, la sud de satul Puțu Greci. Ele conțin urme de așezări începând cu neolitic până în Evul Mediu Timpuriu. Alte patru sunt clasificate ca monumente de arhitectură, toate aflate în satul Greaca: biserica „Sfinții 40 de Mucenici” (1907); biserica din cimitir (1888); conacul Gorski (1900-1916), astăzi stațiune viticolă; și școala veche (1887), azi grădiniță. Un
Comuna Greaca, Giurgiu () [Corola-website/Science/300435_a_301764]
-
județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două din ele sunt situri arheologice: așezarea neolitică aparținând culturii Boian aflată la 300 m est de Ghimpați; și situl de la vest de satul Naipu, de pe malul Câlniștei, sit ce cuprinde așezări din neolitic (cultura Gumelnița) și din perioada Latène. Celelalte nouă sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfinții Împărați Constantin și Elena” (1876); conacul Petrașcu (1885), azi unitate de pompieri, ambele din satul Copaciu; biserica „Sfântul Nicolae” (1868) din zona vechiului sat
Comuna Ghimpați, Giurgiu () [Corola-website/Science/300432_a_301761]
-
cuprinzând așezări din perioada Latène (secolele al III-lea-al II-lea î.e.n.) și din Evul Mediu Timpuriu; situl de la „Malul Molescului” (1 km nord de Prundu) cu așezări din aceleași două perioade; situl de la „Lacul Greaca” cu așezări din neolitic (cultura Gumelnița), secolul al IV-lea e.n. (epoca daco-romană) și secolele al VIII-lea-al IX-lea (Evul Mediu Timpuriu); așezarea din secolul al IX-lea aflată la 2 km vest de Puieni spre satul Pietrele; și așezarea medievală timpurie
Comuna Prundu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300442_a_301771]
-
județul Giurgiu. Șapte obiective din comuna Frătești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Giurgiu ca monumente de interes local. Două dintre ele sunt situri arheologice: situl din „Dealul Lagărului” (la nord-vest de Frătești) conține urme de așezări din neolitic (cultura Boian), Epoca Bronzului (cultura Tei, faza IV), perioada Halstatt și perioada Latène (secolele al III-lea-I î.e.n.); și situl de „la Seră”, aflat la 300 m de satul Remuș, cuprinzând așezări din Epoca Bronzului (cultura Zimnicea-Plovdiv) și din
Comuna Frătești, Giurgiu () [Corola-website/Science/300430_a_301759]
-
fostele magazii CAP din nord-nord-vestul satului Schitu; la sud-vest de Schitu; precum și la „Măgura lui Boboc”, la 3 km de Schitu către Naipu, unde s-a găsit un tell neolitic aparținând culturii Gumelnița. Vestigiile datează din perioade ce variază de la neolitic (culturile Boian și Gumelnița) până în Evul Mediu Timpuriu. Alte trei obiective sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica „Sfântul Ioan Botezătorul” (1857); școala veche (1900), ambele din Schitu; și fundațiile fostei biserici „Sfântul Nicolae” din Cămineasca, datând din 1867, biserica
Comuna Schitu, Giurgiu () [Corola-website/Science/300444_a_301773]
-
Drumul Județean 412 face legătura între Vărăști și Frumușani, făcând legătură cu DN4. În localitatea Vărăști s-a nascut poetul Vasile Militaru. În comuna există o serie de monumente istorice cum ar fi situl arheologic de la Dobreni care datează din Neolitic ( înregistrat la comisia națională a monumentelor și siturilor istorice), siteul arheologic de la Dobreni care datează din epoca bronzului ( înregistrat la Comisia Națională a Monumentelor și Siturilor istorice), ruinele Conacului Domnesc al lui Constantin Șerban, Biserica din satul Dobreni construită de
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
1546, deasemenea satul Malaiesti atestat documentar începând cu 9 iunie 1556. Satele comunei Goiești se remarcă prin caracteristici proprii în ceea ce privește așezarea lor la contactul Podișului Getic cu Câmpia Română. Descoperirile arheologice au arătat că zona a fost populată încă din neolitic,în acest sens profesorii de istorie care au predat în școlile din comună au avut contributții în promovarea și cunoașterea mărturiilor locale.În comuna Goiești, prima școală a luat fiintța probabil în urma reformelor domnitorului Alexandru Ioan Cuza cu privire la obligativitatea și
Comuna Goiești, Dolj () [Corola-website/Science/300402_a_301731]
-
materiale ale unei locuiri încă din evul mediu astfel, în locul numit "Szencsed", dincolo de dealul "Gordon" s-au găsit arme și medievale, iar din alte locuri neprecizate mai provin două topoare de piatră, perforate și cu un singur tăiș, datate în neolitic. Între anii 1842 - 1848, se construiește Biserica romano-catolică, construcție în stil clasicist și dotată cu orgă în anul 1865. Începând cu anul 1876, localitatea a aparținut de Comitatul Odorhei, din Regatul Ungariei, apartenență încheiată în anul 1920, odată cu semnarea Tratatului
Lupeni, Harghita () [Corola-website/Science/300479_a_301808]
-
de-a lungul vremii pe teritoriul satului aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe terasa dintre pâraiele Szilas și Gyulai, s-au descoperit fragmente ceramice, așchii de piatră și fusoială fragmentară, unele aparținând neoliticului timpuriu (culturilor "Coțofeni" și "Criș") iar cele mai multe neoliticului târziu. În apropierea drumului ce leagă satul Vânători de Secuieni s-au descoperit fragmente ceramice preistorice din epoca bronzului, cultura "Wietenberg" și fragmente de ceramică neagră cu caneluri din prima epocă a
Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/300487_a_301816]
-
dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, pe terasa dintre pâraiele Szilas și Gyulai, s-au descoperit fragmente ceramice, așchii de piatră și fusoială fragmentară, unele aparținând neoliticului timpuriu (culturilor "Coțofeni" și "Criș") iar cele mai multe neoliticului târziu. În apropierea drumului ce leagă satul Vânători de Secuieni s-au descoperit fragmente ceramice preistorice din epoca bronzului, cultura "Wietenberg" și fragmente de ceramică neagră cu caneluri din prima epocă a fierului. În locul numit "Császlod" s-au găsit fragmente
Secuieni, Harghita () [Corola-website/Science/300487_a_301816]
-
în zona fostului sat Cațichea: unul la vest de biserică, având o așezare neolitică, una din secolele al III-lea-al IV-lea e.n. și una din secolele al XVI-lea-al XVIII-lea; iar celălalt având o așezare din neolitic și una din secolele al XV-lea-al XVI-lea. Celelalte situri se află la Țegheș, pe malul stâng al Argeșului, unul în sud-vest, cuprinzând o așezare din Epoca Bronzului și una medievală, iar celălalt în nord-vest, cuprinzând o așezare
Comuna Domnești, Ilfov () [Corola-website/Science/300498_a_301827]
-
din această șosea se ramifică DJ401D, care duce la Dărăști-Ilfov, 1 Decembrie (unde se intersectează cu DN5), Copăceni și Vidra. Prima atestare documentară a localității datează din anul 1852, însă săpăturile arheologice au scos la iveală vestigii ale paleoliticului și neoliticului. În 1595, înaintea bătăliei de la Călugăreni, Mihai Viteazul și-a așezat tabăra la Măgurele. După luptele de la Călugăreni, turcii au prădat și satul Măgurele, locuitorii risipindu-se în pădurile din jur și în alte sate. La sfârșitul secolului al XIX
Măgurele () [Corola-website/Science/300502_a_301831]
-
evul mediu, sat preponderent maghiar, a aparținut domeniului familiei nobiliare Suky. Alți latifundiari mai importanți ai localității au fost membri ai familiilor "Erdélyi de Somkerék", "Bánffy de Losoncz", "Bakó de Hete" și "Teleki", contele de "Szék". Satul este locuit din neolitic, iar în epoca romană (107 - 275 d.Hr.) aparținea provinciei Dacia, a cărei pază era asigurată de legiunea a V-a Macedonica, cu sediul la Potaissa (actuala Turda). La începutul evului mediu, înainte de formarea comitatelor, populația așezării avea sarcina de
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
la Potaissa (actuala Turda). La începutul evului mediu, înainte de formarea comitatelor, populația așezării avea sarcina de a veghea și păzi granița ținutului și mai ales a marelui drum Sic-Bonțida-Vișea-Bărăi numit "via Molendinatorum". Fără a se face săpături arheologice organizate, din neolitic au fost descoperite, întâmplător, un "topor" găurit din piatră șlefuită și un vas de lut ars cu gravuri liniare adâncite. Din epoca romană au fost găsite drahme și tetradrahme grecești, denari și cărămizi de mozaic romane. Ca dovadă a cultivării
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
4,52% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel: Din punct de vedere confesional evoluția demografică a fost următoarea: Pe teritoriul comunei au fost descoperite urmele mai multor vechi așezări din neolitic (cultura Turdaș, mileniul al IV-lea î.e.n.), din epoca bronzului, din epoca fierului (Hallstatt și La Tène), din perioada stăpânirii romane și din timpul migrațiilor. Tot aici au mai fost scoase la iveală un mormânt de incinerație (sec. I î.e.n.
Comuna Aiton, Cluj () [Corola-website/Science/299567_a_300896]
-
nu este cunoscută apartenența confesionala. Populația comunei a evoluat de-a lungul timpului astfel: Structira populației, dispusă pe localitățile comunei la Recensământul din 2011 era astfel: Cercetările arheologice au relevat faptul că localitatea Baciu prezintă urma unor așezări încă din neolitic. Din perioada ocupației române au fost găsite în zona trei morminte de incinerație, precum și diverse construcții române, folosite de către muncitorii carierei de piatră existente aici. Totodată au fost descoperit și porțiuni ale drumului român pavat cu pietre "Napoca"-"Porolissum" și
Comuna Baciu, Cluj () [Corola-website/Science/299569_a_300898]
-
7%) și penticostali (1,6%). Pentru 2,81% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. De-a lungul timpului populația comunei a evoluat astfel: Cercetările arheologice în zona comunei au relevat o serie de vestigii ale prezenței umane începând din neolitic în zonă. În zona dealului Vârful Glimeii (între Valea Călata și Valea Valcău), a fost găsită o așezare a culturii Tisa, datând din neolitic. S-au găsit bordeie cu acoperiș lipit, ceramică, o figurină din teracotă și alte vestigii. Alte
Comuna Călățele, Cluj () [Corola-website/Science/299573_a_300902]
-
Cercetările arheologice în zona comunei au relevat o serie de vestigii ale prezenței umane începând din neolitic în zonă. În zona dealului Vârful Glimeii (între Valea Călata și Valea Valcău), a fost găsită o așezare a culturii Tisa, datând din neolitic. S-au găsit bordeie cu acoperiș lipit, ceramică, o figurină din teracotă și alte vestigii. Alte săpături au dus la descoperirea unor obiecte aparținând culturii Coțofeni. În peretele sudic al bisericii reformate din satul Văleni este află zidit un relief
Comuna Călățele, Cluj () [Corola-website/Science/299573_a_300902]
-
Cătina (în ) este o comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Cătina (reședința), Copru, Feldioara, Hagău, Hodaie și Valea Caldă. Existența comunei Cătina este atestată încă din neolitic prin diversele elemente de cultură materială descoperite prin lucrări agricole sau prin eroziunea apelor. Materialele descoperite au fost supuse unor analize științifice și drept urmare au primit girul autorității specialiștilor de la Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca. Important de
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
vas, topoare de piatră), epocii bronzului (fragmente ceramice din bronz aparținând culturii Sighișoara-Witenberg), perioadei dacice (daltă de bronz) sau perioadei romane (două monede romane din timpul împăratului Hadrian 117-138 d.C.). Câteva din locurile unde au fost descoperite urme arheologice din neolitic și epoca bronzului sunt "Dealul cu Șea" și "Piscu Lung" (Feldioara), "Groapa Căstăilor" și "La Ciurgău" (Cătina). O altă zestre arheologică a satului Feldioara este alcătuită din numeroase urme vizibile ale unei cetăți de pământ și lemn, despre care se
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
complexitatea monumentelor de la Târgșoru Vechi este lesne sesizabilă fie și numai din simpla lor trecere în revistă. Cele mai vechi urme de locuire sunt reprezentate de uneltele de silex care au aparținut comunităților aurignacianului din paleoliticul dezvoltat. Epoca pietrei șlefuite (neoliticul) este prezentă printr-o suprapunere de situri care aparțin culturilor Criș, Boian și Gumelnița, cu frumos decorata lor ceramică, dar și cu uneltele de piatră șlefuită. Epoca bronzului este acoperită de existența a trei dintre cele mai reprezentative manifestări culturale
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
satele separându-se din nou de comuna Gherghița. În comuna Gherghița se află două situri arheologice și trei monumente istorice de arhitectură de interes național. Siturile sunt cel de „la Târg” (în vatra satului Gherghița), cu urme de așezări din neolitic și din secolele al IX-lea-al X-lea; și cel de „la Cercelata” cu așezări din eneolitic (cultura Gumelnița), Epoca Bronzului și secolele al IX-lea-al X-lea, ambele în satul Gherghița. Monumentele de arhitectură sunt (1705, refăcută
Comuna Gherghița, Prahova () [Corola-website/Science/299757_a_301086]