566 matches
-
de analiză, și al treilea comportă diverse observații critice. Dincolo de natura independentă sau nu a variabilei instituții internaționale (sau, altfel spus, cât din relațiile internaționale pot explica instituțiile internaționale problemă care constituie de altfel unul din punctele-cheie ale dezbaterii dintre neorealism și neoliberalism), o critică majoră la adresa nivelului al treilea vizează caracterul pe cât de general, pe atât de simplu al explicațiilor oferite și, poate tocmai de aceea, aparent infailibil. Deloc întâmplător, Waltz însuși recomandă analize integrate combinând nivelurile al doilea și
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
Randall L. Schweller cu teoria balanței intereselor sau Dale Copeland cu teoria cooperării marilor puteri) se plasează între nivelurile doi și trei atunci când încearcă să explice simultan evenimentele sistemice și comportamentul politic extern al unor state individuale. Versiunea realistă structurală (neorealismul) operează strict la nivelul sistemic, considerând că structura anarhică a sistemului constrânge statele la aplicarea principiului autoajutorării și la formarea de balanțe de putere. Opus neorealismului, instituționalismul neoliberal operează tot la nivel sistemic, însă își orientează observația nu doar asupra
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
simultan evenimentele sistemice și comportamentul politic extern al unor state individuale. Versiunea realistă structurală (neorealismul) operează strict la nivelul sistemic, considerând că structura anarhică a sistemului constrânge statele la aplicarea principiului autoajutorării și la formarea de balanțe de putere. Opus neorealismului, instituționalismul neoliberal operează tot la nivel sistemic, însă își orientează observația nu doar asupra statelor, ci și (sau poate mai ales) asupra instituțiilor internaționale ca variabilă independentă modelând comportamentele statelor, indiferent de puterea lor, și relațiile internaționale în general. În afara
PROBLEMA NIVELURILOR DE ANALIZĂ ÎN RELAŢIILE INTERNAŢIONALE. In: RELATII INTERNATIONALE by IONUŢ APAHIDEANU () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1508]
-
generat dezbateri numeroase și consistente, s-a dezvoltat enorm din punct de vedere cantitativ, și-a asumat noi teme de cercetare, a intrat în dialog cu tot mai mulți competitori. Astfel că, deși Waltz continuă să fie recunoscut ca fondator, neorealismul a evoluat și prin reacțiile și criticile la adresa viziunii sale. Nu se poate elabora o tipologie statică a programului de cercetare neorealist, pentru că el a rămas expus evoluțiilor teoretice din științele sociale, interferențelor cu alte arii disciplinare și, nu în
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
cu ajutorul a puține variabile, ceea ce compensează caracterul ei parțial. Dar, din moment ce conținutul ei are legătură cu domeniul politicii externe, ea este și o teorie a politicii externe, deci poate fi criticată și comparată cu alte teorii din domeniu. Problema capacității neorealismului de a genera teorii în domeniul politicii externe a fost reluată în cursul dezbaterilor dintre realiștii defensivi și cei ofensivi, în cadrul Studiilor de Securitate. John Mearsheimer și realismul ofensiv Teoria structurală avansată de John Mearsheimer (2003) nu se limitează la
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
sporit de teamă la nivelul celorlalte state, care le poate face să adopte politici riscante. Mearsheimer apreciază că evidența istorică susține explicațiile realismului ofensiv (pentru o discuție succintă despre puterea explicativă a altor teorii realiste, 133 vezi considerațiile despre dezbaterea neorealism neoliberalism din capitolul Neoliberalismul). El constată că raporturile dintre marile puteri, între 1792 și 1990, au luat forma unor conflicte între state revizioniste, singurele puteri de statu-quo fiind hegemonii regionali. Japonia (în perioada 1868-1945), Uniunea Sovietică (1917-1991), Italia (1861 1943
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
înspre reducționism eroarea de a încerca să explice funcționarea sistemului internațional pornind de la atributele unităților. Despărțirea lui Waltz de vechea gândire realistă se datorează în primul rând caracterului structural al teoriei sale. O altă temă de separație este înțelegerea de către neorealism a puterii ca mijloc, nu ca scop al acțiunii statului, și încorporarea distribuției de putere (polaritatea) în structura sistemului internațional. În fine, tot modul de conceptualizare a structurii îi face pe neorealiști să configureze statele ca unități asemenea, prin contrast
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
structurii îi face pe neorealiști să configureze statele ca unități asemenea, prin contrast cu atenția acordată de realiștii clasici diferențelor dintre ele. Pe de altă parte, așa cum ar trebui să sugereze chiar drumul parcurs de Waltz de la gândire la teorie, neorealismul reprezintă o dezvoltare, nu o abandonare a programului realist. Toți realiștii, indiferent de epoca sau contextul intelectual în care scriu, împărtășesc un set de presupoziții referitoare la: importanța statului în teoria relațiilor internaționale; supraviețuire, ca obiectiv fundamental al statului; și
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
teoria relațiilor internaționale; supraviețuire, ca obiectiv fundamental al statului; și autoajutorare, ca logică a sistemului internațional. Contribuțiile lui Waltz și Mearsheimer sunt esențiale pentru programul de cercetare neorealist, iar diferențele evidente de abordare sugerează amploarea dezbaterilor din interiorul acestuia. Termenul neorealism, deși invariabil legat de numele lui Waltz, a ajuns să includă un număr imens de cercetări astfel că, inevitabil, apar contradicții între diverse tipologii. Un motiv evident al acestui fenomen este întărirea identităților subdisciplinare, de exemplu, Studiile de Securitate sau
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
imens de cercetări astfel că, inevitabil, apar contradicții între diverse tipologii. Un motiv evident al acestui fenomen este întărirea identităților subdisciplinare, de exemplu, Studiile de Securitate sau economia politică internațională. Pentru o mai bună înțelegere a încercărilor de tipologizare a neorealismului, se pot utiliza criteriile utilizate de Stefano Guzzini în elaborarea hărții teoriilor în relațiile internaționale: criteriul epistemologic (axa naturalism-interpretivism) și criteriul metodologic (axa individualism-holism). Teoria waltziană este naturalistă, în sensul în care naturalismul presupune monismul metodologic; face din căutarea legilor
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
în calea cooperării) împărtășesc, în mare, viziunea despre știință a lui Waltz. De aceea a și fost relativ facilă încorporarea acestor contribuții, pentru a completa sau combate realismul structural waltzian. În alte tipologii, foarte multe dintre aceste teoretizări sunt asociate neorealismului. Tot în acest sens poate fi înțeleasă și dezbaterea între neorealiștii și neoliberalii adepți ai alegerii raționale, care l-a făcut pe Robert Keohane să opineze că mulți neoliberali participă la conturarea unui program de cercetare neorealist lărgit sau să
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
Studiilor de Securitate a produs o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi delimitate două cadrane: defensiv și ofensiv. Primul cuprinde teorii bazate pe
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
o tipologie bazată pe reunirea a două criterii de diferențiere: asumpțiile referitoare la anarhie (care fundamentează mai vechea separare între realismul ofensiv și cel defensiv) și fenomenele ce trebuie explicate de teorie (delimitându-se astfel neorealismul și realismul neoclasic). Astfel, neorealismul ar reuni teoriile care încearcă să explice rezultatele internaționale de exemplu, probabilitatea războiului între marile puteri, durabilitatea alianțelor sau probabilitatea cooperării internaționale. Pot fi delimitate două cadrane: defensiv și ofensiv. Primul cuprinde teorii bazate pe asumpția că sistemul internațional oferă
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
Steven Krasner sau Joseph Grieco. Dacă facem abstracție de această omisiune și de apariția distincției între curentul ofensiv și cel defensiv, ale cărei rădăcini țin așa cum s-a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
s-a discutat în secțiunile anterioare de interpretarea implicațiilor anarhiei, delimitarea realismului neoclasic față de neorealism poate fi interpretată tot prin prisma relaxării asumpțiilor naturaliste și holiste găsite în versiunea structurală a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în Studiile de Securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
a lui Waltz. De asemenea, prin plasarea împreună, în cadranul neorealismului defensiv, a teoriei structurale waltziene și a versiunilor realist-defensive axate pe teoria jocurilor, se observă că și această tipologie reflectă ideea continuității între orientări. Și în Studiile de Securitate, neorealismul waltzian a constituit o bază de elaborare a unor demersuri mai puțin parcimonioase, dar poate mai relevante din perspectiva politicii externe.
NEOREALISMUL. In: RELATII INTERNATIONALE by Lucian-Dumitru Dîrdală () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1513]
-
cu cișmea” (Mahala). Volumul este eclectic din punct de vedere valoric, dar și ca tonalitate. Abia în cea de-a doua carte, El-Roi (1997), lirismul se epurează de sonuri false, iar filonul vizionar-oniric se adâncește. F. uzează de un aparent neorealism, de sugestia sau de implozia unui metaforism agresiv, într-un discurs care mimează poezia cotidianului. Temele fundamentale rămân moartea și memoria. Poetul, „arheolog înrăit”, caută în morminte viața celor dispăruți și dă de propriul trup (Poșeta veche); evocarea se amestecă
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
Actorii dominanți la acest nivel sunt Curtea Europeană de Justiție și Consiliul European, iar raționalitatea care stă În spatele unor astfel de decizii este politică sau legalistă. Deciziile luate la acest nivel sunt explicate cel mai bine prin intermediul macroteoriilor de tipul neorealismului și neofuncționalismului. Neorealismul 1, teoretizat de Kenneth Waltz În Theory of International Politics (1979), a fost aplicat la UE ca o teorie conform căreia guvernele naționale sunt „gardienii” tratatelor. Neofuncționalismul, foarte des comparat cu interguvernamentalismul 2, este o teorie nenormativă
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
acest nivel sunt Curtea Europeană de Justiție și Consiliul European, iar raționalitatea care stă În spatele unor astfel de decizii este politică sau legalistă. Deciziile luate la acest nivel sunt explicate cel mai bine prin intermediul macroteoriilor de tipul neorealismului și neofuncționalismului. Neorealismul 1, teoretizat de Kenneth Waltz În Theory of International Politics (1979), a fost aplicat la UE ca o teorie conform căreia guvernele naționale sunt „gardienii” tratatelor. Neofuncționalismul, foarte des comparat cu interguvernamentalismul 2, este o teorie nenormativă care s-a
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
A response to Majone and Moravcsik”, European Governance Papers (EUROGOV), nr. C-05-02, http://www.connex-network.org/eurogov/pdf/egp-connex-C-05-02.pdf. Garrett, Geoffrey; Tsebelis, George (1996), „An Institutional Critique of Intergovernmentalism”, International Organization, vol. L (II), pp. 269-299. Guzzini, Stefano (2000), „Neorealismul sistemic: Kenneth Waltz și Teoria politicii internaționale”, În Realism și relații internaționale, Editura Institutul European, Iași, pp. 237-268. Henkel, Christoph (f.a.), „The Allocation of Powers in the European Union: A Closer Look at the Principle of Subsidiarity”, Berkeley Journal of
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
vol. XXXVI, nr. 4. Ungureanu, Radu Sebastian (2006), „Conceptul de securitate” În Andrei Miroiu, Radu Sebastian Ungureanu, Manual de relații internaționale, Editura Polirom, Iași. Waltz, Kenneth N. (2006), Teoria politicii internaționale, Editura Polirom, Iași. Watts, Larry L. (1998), Incompatible Allies: Neorealism and Small State Alliance Behavior in Wartime, Umea University, Umea. Wight, Martin (1998), Politica de putere, Editura Arc, Chișinău. Publicații Gândul, „România a plătit de trei ori ami mult pentru fregate”, 14 iunie 2006. The Guardian, „We paid three times
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
năzuiește să o exprime corespunde celei În curs. SÎntem În plină “istorie a ființei umane care trebuie și vrea să fie singură”, așa sună diagnosticul unui strălucitor filozof contemporan, Peter Sloterdijk. Autoficțiunea poate fi privită așadar ca o formă de neorealism polemic - una care contestă În primul rînd pretenția realismului holist, fie ea socială, psihologică sau metafizică. Ea Încearcă să reducă obstacolul spațiului mediator dintre viață și reprezentarea ei literară În exercițiul conversiunii acestuia În timp printr-o sintaxă incantatorie și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
literaturii. Psihologia, blamată acolo, revine aici, dar ritmul accelerat și ambiguitatea diegetică Înlătură „efectele de real” denunțate În exercițiul literaturii „burgheze”. Dacă vorbim de influența tehnicilor de reprezentare ale artelor mecanice, literatura Mariei Redonnet aduce cu gagul anglo-saxon, nu cu neorealismul italian și nu cu acele plaje de spațiu infrareal hiperbolizat proprii literaturii minuitiste. Marie Redonnet nu descrie aproape deloc, ci acumulează sacade diegetice care fiecare ar putea fi punctul de pornire al unei vaste fresce psihologice. După 1986, Marie Redonnet
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Ketty Daneo, Povestea unui lac vrăjit, București, 1996; Emanuelle Gennaro, Fragmente despre moarte, București, 1997; Loredana Bogliun, Istrianitudini, București, 1997; Maria Germinario, Omul fără vocație, Cluj-Napoca, 1997, Pedeapsa cu moartea, Cluj-Napoca, 1998, Omul: proiect - vocație, Cluj-Napoca, 1999; Francesco de Nicola, Neorealismul italian, Cluj-Napoca, 1998; Bruno Musso, Întoarcerea lui Adam, Cluj-Napoca, 1998; Poeti piemontesi contemporanei, pref. Elio Gioanola, Cluj-Napoca, 1998 (în colaborare cu Bruno Rombi și Elio Gioanola); Giorgio Cittadini, Ariel și după, Cluj-Napoca, 2000; Versioni romene del cantico di Frate Sole
DAMIAN-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286667_a_287996]
-
sau ca traiectul unei renovatio în consecința Nașterilor mistice. Nu este mai puțin adevărat că delirantul lanț înfășurat împrejurul motivului fluturelui, culminând cu nașterea din liftul suspendat și, la final, cu scena fixării electrozilor pe tâmple, este întretăiat de zona neorealismului ipostaziat fie cu tandrețe, fie grotesc. Între primul și cel de-al doilea volum din Orbitor, C. a considerat oportun să publice, în 2001, Jurnal, operă dezamăgitoare, de self-agent literar, de un egoism etanș, nu o dată pigmentat megalomaniac și meschin
CARTARESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286129_a_287458]