2,353 matches
-
apucat s-o controleze, că s-a și predat ca într-un joc / Și înnebunită de durere a căzut și a murit pe loc.“ Versurile condamnă nedreptatea, pe cei care au strâns averi necuvenite, dar și pe cei care trăiesc nepăsători și trec pe lângă bătrânii ce au ridicat fiecare cel puțin o piatră de temelie pe care ne odihnim fiecare dintre noi. „Iar acei ce le-au furat pe toate dau din cap profund dezamăgiți / Că bătrâna a murit umilă pentru
O CARTE PENTRU O PALMĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383841_a_385170]
-
care îl avea acasă. Nu căutase iubirea lui,ci siguranța că în brațele lui va fi ocrotită, voia să știe, că nu trebuie, să se mai teamă. Pe măsură ce o descoperea, ceva se întâmpla în sufletul lui. Până acum rece și nepăsător, deodată a simțit nevoia să o revadă, de ce se gândea mai mult, cu atât dorea să știe mai multe despre Ea. Ar fi vrut să o caute, nu știa nimic despre numele ei, locul unde domicilia, decât, acum, își amintea
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU II de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383871_a_385200]
-
le spun cu sinceritate. Poate că ele nu rezonează pe aceleași coordonate cu gândirea ta despre iubire și de aceea nu ai cum să le înțelegi. - Nu, Andrada, în această privință te poți înșela. Deja mă consideri un insensibil, un nepăsător față de sentimentele cuiva și pe care le poate nutri față de mine. Poate că încă nu am întâlnit acea persoană de care să mă pot îndrăgosti, să simt că am pe cineva pe care să iubesc cu-adevărat și de care
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1160 din 05 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383452_a_384781]
-
florile ce roua le năștea. Atunci, el revenindu-și din cădere, Privind în jur, străpuns de adevăr, Cu pasul rătăcit, o adiere, Îi smulse florii-albastre-un fir de păr. Din codrii ei cu arbori de sequoia O creangă el a rupt nepăsător; Ce-i pasă oare codrului de voia Ce-o duce el în sufletul de dor? Ah, floarea a simțit, și-adânc mirată Un ochi de lac albastru, nemișcat, Clipind și clipocind din geana mată Spre ciobul neguros a îndreptat. -De
NEOCOSMOGONIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383540_a_384869]
-
-te atât știu e un păcat însăși faptul că te privesc doar așa am putut să înțeleg de unde vine lumina în corpul ceresc ivit la o așa depărtare în nopțile singuratice să mă lași undele să îți privesc cum trec nepăsătoare pe lângă mâna ce o intind cu speranța atingerii poți să arzi în voie patimile lumii doar tu îi poți privi pe cei ce trupurile își unesc spre a întreține aprins focul iubirii veghează-mă și dacă vezi că ard prea
NU MĂ ÎNTREBA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383618_a_384947]
-
filtrate de privirea-mi, avidă să le țintuiască prin textura opacă și laxă din draperii și perdele. Urechea-mi le simte, și-s gata să jur că dansul aici e în toi, stăpânii pierduți, iar tot ce-i rămas e nepăsător de griji, de nevoi! Către zori, când lumina prin firide tresaltă spăimoasă, haine și încălțări iau cale întoarsă către scrin, sertare, dressing și rafturi. În plăcută nemișcare se-afundă, căci, la unison, vor să-și spele prin somn conștiința... Mă
INTRIGA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382831_a_384160]
-
au început să devină tensionate, era frumoasă, un cumnat pusese ochii pe ea și o hărțuia adesea. Ea necedând avansurilor acestuia a devenit victima intrigilor și răutăților. Alexandru a devenit dintr-un om bun, un om iubitor de alcool si nepăsător. Aș vrea să ne mutăm, să avem și noi casa noastră!... i-a spus Magdalena într-o zi. Bine, spuse el, o să ne facem o casă. Magdalena a crezut că în sfârșit viața ei se va schimba în bine, luaseră
ÎNCHISORILE SUFLETULUI-DESTINUL MAGDALENEI- CAPITOLUL I de ANA PODARU în ediţia nr. 2227 din 04 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382941_a_384270]
-
fierbând, mânia: „Cum de am făcut prostia Să cred încă în povești, Cum de am crezut minciuna, Că ești unică și una Mai curată decât luna, Când, de fapt, mă amăgeai, Cum de nu te-a durut, oare, Când călcai nepăsătoare Viața-mi pusă la picioare?!... Oare, ce inimă aveai?!...” Greu mi-am stâmpărat urgia, După ce-a trecut magia... Compunându-mi elegia, Azi scriu despre noi: „ a fost”... Lacrimile mi-s uscate, Zâmbetele noastre, toate, Îmi par stări pietrificate Iar
CLIPA FĂRĂ ROST de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1792 din 27 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383001_a_384330]
-
am văzut-o pe soră-mea aruncând cărțile. De aceea am început să le mângâi, să le spun „măi, măi” și să le zâmbesc. Și ele nu mă făceau să bombăn. Am răsfoit toate filele fără frică, privind la ele nepăsător. Până m-a surprins soră-mea și prietenele ei. Văzându-mă cu nasul vârât în filele cărții și cu ochii holbați la misterioasele semne-vrăjitoare: - Ce faci, mă, aici? Au chicotit hoțoaicele spioane. - Nu se vede? Am făcut eu pe interesantul
PARTEA ÎNTÂI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1714 din 10 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383049_a_384378]
-
în urmă și vrei să te întorci ... nimic privești descumpănit înainte și pășești șovăielnic, neîncrezător în buzunarul de la haina ți-ai ascuns planurile te plimbi rătăcind agale, cufundat în amintiri fugare ridici fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile cerului pe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se șterge pe o stradă pustie umbra unui trecător se pierde pe un drum nesfârșit un călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile ... Citește mai mult ... pe o stradă pustie, un
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
să stabilească traseulte uiți în urmă și vrei să te întorci ... nimicprivești descumpănit înainte și pășești șovăielnic, neîncrezătorîn buzunarul de la haina ți-ai ascuns planurilete plimbi rătăcind agale, cufundat în amintiri fugareridici fața spre cer, stropii de ploaie se preling nepăsători ... lacrimile ceruluipe măsură ce înaintezi, în spatele tău totul se ștergepe o stradă pustie umbra unui trecător se pierde pe un drum nesfârșitun călător întârziat, cu mâinile în buzunare își numără mătăniile ...... XXXII. ENIGMA (2), de Camelia Constantin , publicat în Ediția
CAMELIA CONSTANTIN [Corola-blog/BlogPost/385192_a_386521]
-
sub ploaia rece, Flămând, cerșind un colț de pâine. Nu ți-am deschis, am tras zăvorul, Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe, Strigându-mă, încet, pe nume. Am zăbovit o viață-ntreagă, Nepăsătoare, împietrită, La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută! Am alungat lumina caldă A unui răsărit albastru! N-am vrut să știu de Drumul Crucii, Nu am dorit să-ți fiu tovarăș! Acum, aștept să vii, Preablânde! Înfiorat
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
sub ploaia rece,Flămând, cerșind un colț de pâine.Nu ți-am deschis, am tras zăvorul,Să nu-ți aud chemarea blândă! Dar n-ai plecat, ai stat de veghe,Strigându-mă, încet, pe nume.Am zăbovit o viață-ntreagă,Nepăsătoare, împietrită,La geamul casei ducând norii! În loc de flori,...am pus cucută!Am alungat lumina caldăA unui răsărit albastru!N-am vrut să știu de Drumul Crucii,Nu am dorit să-ți fiu tovarăș!Acum, aștept să vii, Preablânde!Înfiorat-am
FLORINA EMILIA PINCOTAN [Corola-blog/BlogPost/385232_a_386561]
-
forță și o liniște necunoscute până atunci. Se ridică în picioare, și merse direct către călău, așezându-și capul pe trunchi. „Vreau să mor creștin! Lovește!” În doar câteva clipite capul destrupat al lui Mateiaș avea aceeași expresie rece, parcă nepăsătoare ca a fraților săi. La urmă, lângă balta de sânge a fiilor săi, ce lucea sub razele amiezii, a fost omorât și bătrânul Constantin Brâncoveanu de aceeași lovitură nemiloasă a călăului. Oribilul spectacol s-a încheiat, după obiceiul otoman, cu
Sfinţii Martiri Brâncoveni / Drd. Stelian Gomboş [Corola-blog/BlogPost/93346_a_94638]
-
Dragu Publicat în: Ediția nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Doina pădurii în iarnă Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Păsările i-au plecat demult și frunza rânduri i-a căzut, sub pasul greu al timpului nepăsător și grăbit, strivită zăcând... Vântul degetele-și plimbă peste creanga dezgolită ce tremură înfrigurată, în tăcere și tristă doinind spre apus și înapoi spre răsărit... Geme pădurea lung sub cerul de plumb. Prin luminișuri luna trece, glaciară, suverană, alunecând peste
DOINA PĂDURII ÎN IARNĂ de NINA DRAGU în ediţia nr. 2214 din 22 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383160_a_384489]
-
a deprinde binele și adevărul, lesne a deprinde răul și facilul, crezând că așa e bine. Mai grav, că în nesăbuința noastră, cu aparenta inocență și candoare îngerească, săvârșeam unele fapte rele cu o poftă și plăcere de neînțeles, total nepăsători față de consecințele faptelor noastre. Culmea, credeam că e bine ce făceam și ne supăram când eram pedepsiți. Era ceea ce se chema iresponsabilitatea specifică vârstei. Dar, mai bine, să vă povestesc despre o astfel de faptă din acei ani de școală
DOMNUL ARSU (DIN VOL. DOMNIȘOARA IULIA) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383080_a_384409]
-
Când urlam la o poartă, începeau să cotcodăcească găinile, curcanii se agitau furioși, oile behăiau, vacile mugeau, caii nechezau speriați, câinii lătrau mai amarnic, parcă provocam un cataclism. Numai fumul din coșurile caselor ieșea liniștit. Casele rămâneau mute, cu ușile nepăsătoare la urletele noastre. După ce repetam de câteva ori strigătura urlată, o dădeam pe colinda țipată : „Am venit și noi odată! La mulți ani cu sănătate! Și la anul să venim! Boieri mari să vă găsim! Ne dați, ne dați ori
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
ajustat : „Bună ziua la Ajun!...trei, trei!” Dar parcă era un făcut! Nu ne răspundeau decât câinii, care lătrau ca turbații, și găinile, care cârâiau speriate, de parcă intrase dihorul în ele. Fumul tot agale ieșea pe horn, casele rămâneau tot mute, nepăsătoare la durerea noastră. Numai burnița ne mai mângâia năsucurile înciudate. Preocupați cu colindatul, nici nu am observat că se întunecase și că am ajuns la capătul uliței. -Nu se poate! Sări enervat Ilie. Trebuie să strigăm . doi, doi! Nu merge
POVESTIREA BOLINDEŢI DIN VOL. MAGIA COLINDEI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383082_a_384411]
-
Da, avea dreptate, Livia. Și era bine că ea nu știa secretul ce a dus la divorțul lui Virgil și nici ce rol ingrat a avut Ștefan. Bucuria mamei îi încălzi lui Ștefan, inima. Dumnezeule, de ce noi, fiii, suntem uneori nepăsători la suferințele unei mame. Iată nici eu, nici Virgil nu am văzut-o pe mama de doi ani. Și uite, sărmana, îmbătrânește, deocamdată o văd destul de zdravănă, dar într-o zi poate cădea la pat și atunci...? — Mamă, cum îți
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
mă suprime? Atenție, mi-am spus În gând, nu trebuie să bănuiască pentru nimic În lume ce Întrebări Îmi umblă prin creier. Ceva Îmi spunea că amenințarea inițială plutea, la fel de consistentă, asupră-mi. M-am silit să par degajat și nepăsător: - Și cu ce argumente v-a convins doctorul Wagner să-mi mai dați o șansă? Măcar să știu pentru ce trebuie să-i fiu recunoscător... - Cu singurul argument imbatabil În astfel de cazuri: acela că ne puteți fi de folos mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întreb, să-i cer să meargă mai departe, eventual pe varianta scurtă? N-avea nici un sens. Omul din fața mea rătăci câteva zeci de secunde apăsătoare În lumea gândurilor sale tulburi, apoi, fără să-și schimbe privirea, mi se adresă alb, nepăsător: - Ce crezi despre ce-ai auzit până acum? Ceva credeam eu, nimic de zis, dar ezitam să mă pronunț. N-aș fi vrut pentru nimic În lume ca, din cine știe ce zbangheală intempestivă și ofuscată, Adam să se oprească. - Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
a mă incrimina s-a eliminat de la sine: dacă voiau să mă lichideze, n-aveau nevoie de pretexte, eram la mâna lor. În orele ce au urmat Întrevederii cu Încruntații din sala Consiliului, am plusat fără jenă, animat de Îndrăzneala nepăsătoare a celui care nu are de pierdut decât lanțurile și robia, vorba tovarășului Marx: m-am trambalat pe coridoarele Centrului, am intrat chiar În câteva camere, simulând neglijent că greșisem destinația, am salutat cu tupeu În stânga și-n dreapta, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
doar fondul, esența, numitorul comun sau cum mai vreți să le numiți atunci când am de optat Între sfârșitul meu sau al lumii din rațiuni acceptabile - fie și doar În virtutea unor obișnuințe ancestrale - și finalul semnat de o mână care Închide nepăsătoare comutatorul, spunându-mi adio și-un praz verde! În absolut, probabil că aveți dreptate, dar absolutul este o abstracțiune, un produs al spiritului, un reper eteric și neoperațional când e vorba de viața concretă și de moartea efectivă... Discuția cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Întrebându-mă tulburat și bezmetic dacă vecinii mei de masă aveau habar de povestea asta fantasmagorică despre Pământ ca poligon experimental pentru... Iar dacă da, cum naibii de-și păstrau calmul, cum puteau să fie așa de liniștiți și de nepăsători? Aflaseră mai demult și se obișnuiseră cu gândul? Probabil, altă explicație nu vedeam. Ba da, mai putea fi una: aveau dovezi! Unde-mi fusese capul? Intrasem de-a berbeleacul Într-o controversă umanisto-mălăiață gemând de locuri comune și pierdusem din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
căreia nu-i putea refuza nimic nu mai era. Mânzul, cum i se spunea Stagiritului, În tinerețe, din cauza firii sale nestăpânite, arogante și iconoclaste, Își păstrase peste ani reflexele de frondeur Înnăscut. A ignorat, prin urmare, sfidător sau poate doar nepăsător, avertismentul, afișându-și durerea, revolta și suferința În fața unor prieteni, apoi a părăsit Atena, retrăgându-se În insula Eubeea, la Chalkis. Întâmplător sau nu - mai degrabă, nu -, a murit În același an cu sclipitorul său elev și, asemenea lui, subit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]