557 matches
-
plângeau lângă el. Chirică punea o mână pe coșciugul nevopsit și nu scotea un cuvânt sau o lacrimă până la groapă. Numai seara, după ce se termina totul, intra în cârciuma negustorului și cerea o litră de rachiu. O bea repede, pe nerăsuflate, ca să se îmbete. Pe urmă cădea cu capul pe masă, țeapăn. Lucrătorii își spuneau unul altuia: - Săracu Chirică, iar e necăjit... Și nu-l mai băgau în seamă. Ceferistul se trezea către miezul nopții, când auzea pe Lina punând drugii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pieptul pe brațul lui și meseriașul se pierdu. Începu să trăncăne. C-o fi, c-o păți. Uitase de toate. După un dans o aduse la masă, îi pupă mâna și, uluit încă, se așeză la locul lui. Bău pe nerăsuflate și își pironi capul în pământ. Nevestele nu se întorseseră. Se ridicase Gheorghe și Paraschiv să le învîrtească. Grangurii nu se supărau. Au mai cerut câteva sticle cu vin și s-au lipit cu masa de cea a starostelui. Asta
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
fie așa, că am mai auzit noi..." - Fraților, se răstise necunoscutul și mai răgușit, așa că la alegeri știți ce aveți de făcut. Votați-l cu toți pe părintele orașului nostru, domnul primar Rigo. Semnul său electoral arată așa... Scoase pe nerăsuflate din buzunar un afiș mare, în mijlocul căruia se afla portretul unui bărbat între două vârste și dedesubt trei bastoane groase, albastre. Muieri, bărbați, copii se uitau ca vițelul la poarta nouă. Lunganul făcu semn celui cu toba să bată de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
negustor de vinuri ajunge la nici 30 de ani În piscul notorietății pe două căi, una mai netedă decât alta: o căsătorie reușită cu locotenentul Charles Gore (viitor diplomat În Franța, care o propulsează În high life) și scrisul pe nerăsuflate. În fiecare an, câte un volum (roman, eseuri, memorii) aruncat pe piață, pentru un public lacom să trăiască fie și așa, prin intermediar, În culisele sau avanscena lumii bune. Când o Întâlnește În casa lui Bulwer-Lytton, Disraëli o remarcă alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Pentru sine.) Sau poate i-am dat drumul din plictiseală.... Asta e! Cred că mă plictiseam îngrozitor... He-he... INAMICUL se agață, plângând, de MACABEUS, apoi de PARASCHIV. Brusc, MACABEUS își toarnă o cană plină cu apă și o bea pe nerăsuflate. Îi toarnă apoi lui PARASCHIV și apoi INAMICULUI. MACABEUȘ: E nebun. PARASCHIV: Cum? MACABEUS: E nebun. Mai bine mâncăm o pâine. PARASCHIV: Cum? MACABEUS: Dar are dreptate. E nebun dar are dreptate. INAMICUL (Iluminat.): Pâine zici? Scoate o pâine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Poartă ochelari groși, negri, cu lentile bombate. Au în față un morman de mici și un castron cu gogonele. Ezit să mă apropii. Micii nu-mi fac bine atât de devreme. Tot ce îmi trebuie este o bere gulerată, pe nerăsuflate, și apoi o alta, mai pe îndelete. Privesc în jur, nici o altă masă disponibilă. Îmi e silă să traversez sala, să caut o alta, în salonul celălalt sau jos, în cramă. La balcon se deschide pe la prânz. Dom’ Periuță mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ăla, femeia se lipește de spatele lui, îi simte țâțele sfredelindu-l, „d-alea țapene“, tresaltă șantieristu’, „mamă, să fie ca acu’ cu mine col’șa la tufănele, ce jaf i-aș face, mujdeială și trei reprize de picamăr pă nerăsuflate“, tresaltă șantieristul, se scutură dedulcit la ispită, n-are ce face, țipă șefu’, și lovit de pedeapsa muncii se-adună pe buza schelei. Abia când se duce în a doua raită „la varice“, când să plătească, rămâne prostit cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Atunci când... mă rog, s-a întîmplat ce s-a întîmplat n-am ieșit din casă. Am martori... O gripă rebelă. ― Asta să i-o spui lu' mutu'! interveni Dom Matei. ― Soțul ei tocmai mă vizitase... ― Și i-ai zis pe nerăsuflate: "Căpitane, nevastă-ta ne înșală!" Așa-i? ― Cu dumneata nu discut! Sculptorul se ridică. ― Foarte bine. Țin să vă anunț că după o matură chibzuință am ajuns la concluzia că drumurile noastre trebuie să se despartă. ― Du-te dracului! ― Domnu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
OK, hai să te duc acasă, zise Milton, punându-și liniștitor un braț peste umerii mei. O jumătate de oră mai târziu, Milton și cu mine eram În apartament, mâncând trufe belgiene comandate de la Chocolate Bar. I-am spus pe nerăsuflate toată povestea, plângând de mama focului, de credeam că o să-mi dau duhul. În timp ce vorbeam, mi-am dat seama că, indiferent ce văzusem mai Înainte, Între Sophia și Christopher, asta nu explica totuși cele două coliere identice. De ce soțul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe care mai târziu o regreta. Dacă ar fi avut mai multă minte, ar fi știut să se descurce cu totul altfel! Ce mai tura-vura! În prezența ei nu era decât un tolomac. În schimb, toți trei citeau cărțile pe nerăsuflate, în special seara după apusul soarelui, însă nu se jenau să se înfrupte din ele chiar și în clasă, atunci când profesorii își concentrau toată atenția spre elevii slabi la învățătură. Nu le era teamă de consecințe, deoarece stăpâneau materia și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
își luă inima în dinți, cu alte cuvinte își învinse teama. Fie ce-o fi! își zise și se lăsă în voia sorții. Cu ochii pe jumătate deschiși, ca și cum și-ar fi pronunțat propria-i sentință la moarte, silabisi pe nerăsuflate câteva propoziții scurte, încărcate de emoții: Și eu mă bucur că te văd! Nici eu n-am putut să dorm! Cred că te iubesc cum nu am iubit pe nimeni! În timp ce el continua s-o țină în brațe și să
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
întrebarea fetei... și, totuși trebuia să-i spuie ceva... - Ba da... ai și tu mămăică... cum să n-ai!.. fu primul gând care-i veni în minte. - Daa... și unde-i, că eu n-o vad!? Îl întrebă ea pe nerăsuflate. Bietul om simți că tot ce era în casă, începu să se învârtă în juru-i. - Păi... păi, s-a dus într-un loc, departe... departe! - Daa... și, când vini de-acolo!?..Îl întreba copila cu o inocență sfâșietoare. - Apăi, a
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în care am abordat problematica literei i iar învățătoarea a fost foarte inspirată și ne-a solicitat să-i spunem cuvinte sau propoziții care conțin și această literă eu, școlit pe alese în salonul cultural al Ninetei, am spus pe nerăsuflate: "Ibovnica este un fel de sfântă zgripțuroaică care-și trimite apărătorul în iad". Pe vremea aceea nu știam încă nimic nici despre cacofonie. Învățătoarea a rămas ca la dentist. Chiar așa: figura aceea pe care a făcut-o învățătoarea, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
alături"... Când eram mică, mă întrebau toți, așa cum sunt întrebați copiii, ce doresc să devin atunci când voi fi mare. Eu aveam o admirație atât de profundă pentru Dumnezeu, care iubește necondiționat toate ființele, încât, luându-L ca model, spuneam pe nerăsuflate că voiam să mă fac Dumnezeu. Pe-atunci nu realizam cât de istovitor este să iubești, dar să fii întotdeauna singur... Profesorul meu de filosofie mi-a spus apoi că nu am fost originală când am optat pentru... profesia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Dona Mona plecase fără să rostească o vorbă. Ca talentat psihanalist în rapidă ascensiune am realizat că supărarea ei depășise limitele oricărui strigăt, oricărei potențiale amenințări cu păruiala... Și, ca să-și savureze și mai mult victoria, Nineta a spus pe nerăsuflate: "Doamne, Doamne, Doamne, Doamne! Îți cere omul ajutorul, vrea să-i ridici o piatră de pe suflet, trudești, gândești pentru că asta este cea mai mare trudă a omului citești, te informezi, risipești timp pentru asta, și el, când îi spui verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
fi spus că fetele mari sunt altceva decât fetele mici, n-ar fi priceput nimic. N-avea rost să-mi răcesc gura... Îl văd cum face iar pași către mine, îmi așază mâna pe creștet și... Cred, spun eu pe nerăsuflate, gândindu-mă că în curând voi arăta ca Vasile Fotea, vecinul nostru care a lucrat în mină și și-a uitat părul pe-acolo, cred că nea Toni știe... Ahaaaaa! jubilează directorul. Bănuiam eu că nu-i străină canalia de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este fata mare?... Timid, cu ochii la Tony: Da, am zis"... De ce-ai zis, mă?... Mâna aceea prietenoasă era așezată deja pe creștet. Trebuia să mărturisesc repede, dacă nu voiam să ajung ca Vasile Fotea... Pentru că, zic eu pe nerăsuflate, toți copiii spun că nea Tony este cel mai deștept din școală. Nu se poate să n-o știe și pe asta... Tony, care arăta ca și cum se aștepta să-l măture uraganul Donna, cu doi de n, a respirat lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cadavrul indiencei și îl acoperi cu pământ și lemne groase, pe care le aduse de pe mal, ca să împiedice caimanii sau jaguarii să devoreze rămășițele Piei. Navigă apoi încet spre casă și, când sosi, se prăvăli în hamac și bău pe nerăsuflate singura sticlă de whisky pe care o adusese de la Santa Cruz. Se îmbătă până simți că moare și cântă, plânse și înjură lumea și pe locuitorii ei, ca să se arunce apoi cu capul în lagună și să înoate spre larg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ca și hainele pe care le poartă, limbajul, gesturile sînt atît de diferite de ceea ce ai apucat tu la vîrsta lor. Parcă toți acei ani de studenție petrecuți zi de zi la Biblioteca relațiilor cu străinătatea, cînd ai citit pe nerăsuflate Freud și Nietzsche și Weininger și Marx și toate textele sanscrite În traducerea lui Simenski, și Papini și Ilia Ehrenburg și Croce și Rilke și Solohov și Proust, i-ai trăit de pomană pentru că nu se mai poate schimba nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
descoperit ea Însăși În pod o carte veche avînd pe copertă chipul contesei de Montespan și În spatele ei omul cu mască roșie și securea mînjită de sînge. Era un exemplar ordinar din colecția „Femei celebre“ pe care Îl citise pe nerăsuflate În copilărie ascunzîndu-l Între coperțile manualului de istorie. Cu cîtă Înfrigurare trăise În acele zile aventurile curtezanei și ce mult Își visase viața acelei femei, PÎnă și sfîrșitul ei violent, fără de care destinul rîvnit nu i s-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nimeni nu știe dacă predilecția ei pentru romanul negru, pentru filmele de groază, deghizările nocturne, Întîlniri În cavouri, fascinația pe care o exercitau asupra ei femeile de stradă, cupeurile Închise, plușul grena, nu erau reminiscențe din acel vis consumat pe nerăsuflate În clasa cu bănci de lemn, Într-o mînăstire de maici catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
O femeie Îl apucă de braț, spunîndu-i: — Trebuie neapărat să intrați. Doamna Bellairs e uluitoare... Mi-a ghicit că fiul meu... Nu-și sfîrși vorba, căci se agăță de o cucoană, care tocmai trecea pe acolo, și-i spuse pe nerăsuflate: — Tocmai Îi povesteam dumnealui despre senzaționala prorocire a doamnei Bellairs În legătură cu fiul meu... — Care? Ăl mic? — Da. Jack. Pe Rowe Îl uitase. Soarele asfințea: parcul se golea Încet de oameni, era timpul să se dezgroape comoara și să plece lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
un bătrînel cu joben deschise portiera și se repezi să intre. — A, scuzați vă rog, spuse el. Credeam că-i liber. Mergeți cumva spre Paddington? — Urcați-vă, Îl Îndemnă Rowe. — Vreau să prind trenul de 7,20, rosti intrusul pe nerăsuflate. Am totuși noroc. Cred că o să-l prind. — Și eu vreau să-l prind. Din păcate, semnalele galbene au și apărut. Se pare că da. Mașina Își urmă drumul, Înfundîndu-se În bezna tot mai deasă. — A căzut vreo bombă noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
nou început, clădit pe o nouă temelie. La temelie nu trebuie să stea întotdeauna lucrurile materiale, fiindcă banii se pot pierde, sentimentul, în schimb, nu depinde de asta. În locuința familiei Witkowski se pune cina pe masă. Tata cârtește pe nerăsuflate, dar deja nu‑l mai aude nimeni, într‑atâta s‑au obișnuit cu el. O amenință pe mama cu tot felul de chinuri pe care are de gând să i le aplice. Mama răsfoiește catalogul unei case de comenzi, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
dospească, să uite un pic de ea. Începea alta, o termina și pe asta și, Întorcându-se la prima, o lua cu el seara În pat. Pentru ca, la lumina unei lanterne rusești, să se delecteze de unul singur, citind pe nerăsuflate din mai vechile-i istorii sălbatice. Iar după ce trupul Își trăia scurta euforie, sufletul Începea să se bucure: ceea ce scria el era nemaântâlnit, nimeni nu mersese În literatură atât de departe, el era cel care spunea pentru prima dată lucrurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]