1,415 matches
-
de pe puntea vasului, acel iz de lemn ars ce plutea la suprafața mării, știu că ceva s-a schimbat radical. India era de acum parte din orbita ei personală. Noua atitudine a lui Elspeth schimbă total misiunea, făcând-o de nerecunoscut. Ignorând protestele lui Andrew, apelă la serviciile unui munshi, ca s-o învețe limba localnicilor și începu să cutreiere prin suburbii, prin bordeluri, descoperind numai pentru sine ciudățeniile locului în care trăia. Le spuse oamenilor din jur că oricine are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mușcă mâna cu care au pus ștampila pe Băsescu, acea majoritate diagnosticată de cineva ca impotentă politic, cădem de bună voie și nesiliți de nimeni, în capcana comentariilor fără consecințe, și intrăm parcă fără să vrem în într-o complicitate nerecunoscută, neasumată, dar zgomotoasă. Și apoi ține-te frate, cât mai dăm din gură, fără să observăm că ne-o răcim absolut de pomană. Scriem cu limba-ntre dinți, comentarii pe calculator, dăm din gură la televizor, la radio, în piață
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
a răspuns ea printre sughițuri. Nu înaintea copiilor mei. Pe mine poate să mă bată cu cureaua, dar vreau să-i lase în pace pe copii. M-am uitat la Neil a cărui față era neagră de furie. Era de nerecunoscut, nu mai vedeai în el nici o umbră din bărbatul prietenos și sclipitor care fusese acum douăzeci de minute. Deci e adevărat, nu-i așa? a întrebat-o Josephine cu infinită compasiune. Neil a făcut tot ceea ce ai scris în chestionar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o păpușă de plastic gonflabilă. Sergentul Yates se întinse spre el peste masă. — Dă-mi voie să-ți zic eu ceva! Când o s-o scoatem într-adevăr pe doamna Wilt de acolo, să nu-ți închipui că o să fie de nerecunoscut! Apoi se opri și se uită cu înțeles la Wilt. Numai dacă nu cumva ai desfigurat-o. — S-o desfigurez? spuse Wilt, cu un râs fals. Ultima dată când am văzut-o nici nu mai avea nevoie s-o desfigureze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
leu În cușcă. Deodată, se oprește și mă privește. — Zborul ăla cu avionul e de vină. — Poftim ? Tresar de parcă m-ar fi opărit cineva. Ce vrei să spui ? — Din ziua când te-ai Întors cu avionul din Scoția ești de nerecunoscut. — Ba nu-i adevărat ! — Ba da ! Ești În permanență nervoasă și Încordată... Se așază pe vine lângă mine și Îmi ia mâinile. Emma, mă gândesc că poate Încă mai suferi de pe urma traumei. Ar trebui să mergi la terapeut. — Connor, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
operă cu același titlu, Femeile din detașamentul roșu. Cei răi vin cu câini având înfățișare fioroasă, ca să o vâneze pe copila sclavă. Un closeup pe colții câinelui și un closeup pe rană. Părțile corpului care sângerează. Chipul mamei devine de nerecunoscut. Pomeții ei frumoși încep să iasă în afară, iar ochii i se adâncesc în orbite. E atât de bolnavă, că nu poate merge prea departe. Și cu toate astea, suntem tot pe drumuri. A fost dată afară din slujbă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
guși lăsate, cu pielea feței negricioasă, găurită de porii lucioși, cu hainele veșnic șifonate, pe care amicul Alexandru Stan tot insistă să Îi prezinte? Care Îl dezgustă și mai mult atunci când deschid gura și Îi aude vorbind această limbă de nerecunoscut, stricată, stâlcită, vulgară... În ce hal au adus biata limbă, la fel ca și biata, sălbăticita lor țară! A lor, țara, a lor. Nu a lui, nu... E țara care a fost a noastră, dar nu mai e a nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lume. Îl întrebă pe Ledoulx cine este tânărul. ― Ce tânăr? Consulul se uită absent în direcția indicată, dar deveni brusc interesat când îl descoperi și abia reuși să-și stăpânească un zâmbet. Tânărul era într-adevăr... un tânăr. Hm! De nerecunoscut! ― Îl cunoști? Consulul ezită un moment, pentru că nu-și mai amintea numele. ― Mda!... Cred că este un pictor italian... Sau cam așa ceva. Da, se numește Dante Negro. ― Dante Negro?... Ce interesant!... Și pictor... Face cumva și portrete? ― Sper că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
și, în cadrul ușii deschise, le zâmbi însuși D’Autrey. În picioarele goale, îmbrăcat doar cu un fel de pijama din mătase neagră și un mic triunghi cu ciucuri mari, aurii, prins ca un șorț în față, D’Autrey era de nerecunoscut. Fără extravaganța lui vestimentară, personajul arăta de-a dreptul mărunt. Când îl descoperi pe Babic, se încruntă, dar se strădui să-și păstreze zâmbetul. ― Ce plăcere, Alteță! Iată-vă în sfârșit! Vă rog să intrați și să memorați acest moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
cu lemnul din ele, s-a încropit de bine, de rău un fel de pod plutitor. Oamenii lucrau în apa aia rece. Mulți înghețau. Îi vedeam curgând, da, curgeau așa, la vale, printre sloiuri... Mă uitam la împărat... Era de nerecunoscut... Nu mai asculta pe nimeni, nu mai recunoștea pe nimeni. Nu mai avea nici o fărâmă de suflet omenesc în el. Și, ca și cum asta nu ar fi fost de ajuns, după trecerea Berezinei, a comandat incendierea podului și a pădurilor din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
din mână și o îndepărtă mult de ochi, strâmbându-se. Îl deranja acest semn de bătrânețe. ― Da, bun! Îl voi face în șapte zile! Nici o zi în plus! Se așeză pe un scaun. Și acum, vreau să mă faci de nerecunoscut. Ai ceva hârtii pentru mine? ― O scrisoare de la o persoană care vă iubește și raportul lui Ledoulx. ― Aha! Acesta e scrisul mamei. Ia să vedem. Oh, ce binecuvântare! Dante Negro se îndepărtă, lăsându-l să savureze scrisoarea Letiziei. Scoase dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
sperie“, „să nu se mai întoarcă niciodată“, „siguranța onorabilei dumneavoastră persoane“... Picături de salivă zburau din guri contorsionate în expresii urâte. Cu cât făceau mai multă zarvă, cu atât deveneau mai isterici. Sampath vedea în ochii lor o căutătură de nerecunoscut. Venea dintr-un sentiment pe care nu-l întâlnise la el însuși, și alergase deseori la oglindă să vadă cum i se manifesta fiecare dintre emoții pe chip. Nu era de părere că metoda aceasta funcționase pe deplin, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
companii de geamuri termopane. Scaunele tapițate, de un roșu stins, fuseseră acoperite cu niște huse din bumbac alb, strânse la spate cu funde din catifea roșie, iar cele patru coloane, în stilul anilor șaptezeci, care susțineau tavanul erau acum de nerecunoscut, fiind acoperite cu boboci roșii de trandafiri și cu ghirlande de iederă cățărătoare. Alison angajase o firmă care să se ocupe de organizarea evenimentului, dar fiind progenitura unei femei perfecționiste care era atât de fanatică încât punea ziare sub ceasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
ale muntelui ce domina orașul El-Akab, pe a cărui culme se înălțau ruinele unei fortărețe inaccesibile, ce servise drept refugiu locuitorilor oazei în vremuri de război și incursiuni de pradă. Nu mai era nimic de explorat printre zidurile fortului, de nerecunoscut acum, ale cărui pietre fuseseră folosite în bună parte de francezi ca să construiască clădirile publice din El-Akab, dar Anuhar-el-Mojkri descoperise că în peșterile și în pereții stâncoși ai îngustelor chei ce se deschideau în spatele ruinelor se aflau, dacă cercetai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
trecut, că se Întrezărește o soluție și că este de ajuns ca preoții să se pocăiască pentru ca monarhul să renunțe la pedeapsă. Prin urmare, a doua zi, atunci când Omar Îl Însoțește din nou pe cadiu la curte, atmosfera este de nerecunoscut. Nasr e așezat pe tron, un fel de divan Înălțat, acoperit cu un covor de culoare Închisă, În preajma căruia un sclav ține un taler cu petale de trandafir zaharisite. Suveranul alege una, o așază pe limbă, o lasă să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe femeie și copilul rezultat este numit bastard și renegat. Iresponsabilitatea manifestată în practicarea împerecherii generează „neamul Liniuță” (în locul numelui tatălui, uneori și al mamei), cum au fost numiți la TV, la emisiunea 9595. „Neamul Liniuță” este format din copii nerecunoscuți, abandonați de tați, de bărbați. Este o rușine pentru specia umană. În prezent, „neamul Liniuță” este lipsit de dragostea paternă (maternă). Această lipsă produce niște răni și goluri în gândirea și în sufletul copilului abandonat, de multe ori generatoare de
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
piatră striată, Gina era atât de feminină; acum când ne plimbam pe traseele noastre de pe Pitar Moș, Bulevard, Piața Cosmonauților și când eu mă simțeam mai capabil să uit și să iau totul de la capăt, ea devenea mai rece, de nerecunoscut. Părea că tot ce face este numai rutină, și o rutină tot mai relaxată. Numai după ce bea ceva începea să devină mai afectuoasă, ceea ce mă jignea și mai mult. Scriam prin aprilie: Găsesc tot mai puține lucruri care merită să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
s-a făcut că nu mă vede. Era, o dată, cu un grup întreg... -Tot atât de tânără și frumoasă? îl întrerupse Condurachi. Manole îi puse mina pe umăr. - Mon cher, n-ai să mă crezi, a îmbătrînit îngrozitor. E de nerecunoscut! Ce mai încolo și-ncoace, când am zărit-o ultima oară, primăvara trecută, era o babă! Eleazar se opri brusc în mijlocul odăii. - Mă asculți, sau preferi să te uiți pe fereastră? - Te ascult, spuse Lorinț, dar nu mă pot reține
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
își înfășură fularul în jurul capului, ca un turban, și ieși s-o întîmpine. Se întîlniră în fața verandei. - Doamnă, șopti Maria, vă rog să nu intrați acum, că de-abia a început repetiția, și Ieronim e nebun de fericire, e de nerecunoscut. Spune că de data aceasta... Marina își șterse fără grabă fulgii care i se așezau molatec pe obraji și zâmbi. - De aceea venisem și eu, să-i spun doar atît: că nu e nevoie să caute începutul, pentru că îl va
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
și se înalță, și sufletul nostru, sufletul fiecăruia din noi. Antim o ascultase turburat, clipind la răstimpuri din ochi, parcă s-ar fi trudit să se trezească dintr-un vis. - Te rog, taci!, izbucni deodată cu un glas sugrumat, aproape de nerecunoscut. Taci! repetă. Maria îsi retrăsese mâna și rămase stingherită, cu privirile plecate. În acea clipă Antim își dădu seama că-i ascultaseră toți vecinii și, cu un efort, zâmbi. - E greu să-ți explic, spuse. Nu e vorba despre mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe o bancă în parcul unde se desfășura discuția. -Dar, Lidia, suntem prietenii tăi. Tu știi că între noi nu încap secrete. Ce se întâmplă? întreabă rugător Melinda. -Ia mai lăsați-mă în pace, răspunde amenințător, cu o voce de nerecunoscut, Lidia. În discuție intervine și Maria care a stat tăcută deoparte și o privea atentă pe Lidia: -Ce s-a întâmplat cu tine? Înțeleg că dintr-un motiv oarecare nu ți-a mai păsat de tine, dar frații tăi cu
PRIETENII. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Sârbu Viviana, Ciuruşchin Miodrag () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2014]
-
că el, pricepând, cu instinctul animalelor, că soarta îi este amenințată, în timp ce noi încă nu ne deciseserăm, a dispărut ! Și-a luat lumea în cap, și am regretat cu toții... Ei bine, când s-a întors după un timp, era de nerecunoscut : cu blana lucitoare, un ditamai Făt-Frumos al pisicilor. Trebuie să fi trăit prin pădure, pe la Herăstrău. Și a venit cu acest obicei : să fluiere ca să ademe nească păsările... Eram foarte destinsă și volubilă, ca atunci când trebuie să întrețin musafirii. Simțeam
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
citi, cu o expresie care îi oglindea înțelegerea. După care se lansă într-o traducere uneori șovăitoare, dar corectă, a cântului. Dante și Vergiliu au pătruns pe poarta infernului, dar încă nu au trecut Acheronul. În această țară a nimănui, nerecunoscută nici de Paradis nici de infern, Dante are prima viziune asupra sufletelor chinuite și se simte îngrozit. (Avea să vadă lucruri și mai crâncene. Se obișnuise oare cu ele?) „Cine sunt acești oameni copleșiti de atâta durere?“ Vergiliu îl informează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vorba de bărcuța c-o singură velă, de aeroplan sau de alte forme meșteșugite, exista o continuitate: aceea a ingeniozității. Și a memoriei. Coala, fie că era ruptă dintr-un caiet de dictando sau dintr-unul de aritmetică, devenea de nerecunoscut. Începea să capete, încă de la primele îndoituri, aura unui destinații înalte, nebănuită în ziua când mă duceam la magazinul de papetărie și cumpăram caietul. Coala începea o viață nouă. Dar acea destinație nouă, înaltă, depindea totuși de reușita finală. Nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
aveau să elibereze masa. Și fiindcă tocmai terminaseră prăjitura, îi propuse Getei să iasă. Ea însă i se adresă pe un ton neașteptat de autoritar: Să-și caute alte locuri, noi mai avem de discutat. Cu adevărat, Geta era de nerecunoscut. Cu interes, dar și ca un exercițiu de voință, își permise s-o fixeze drept în față, în tăcere și fără a fi câtuși de puțin surprins că îi înfrunta provocator privirea cu acel zâmbet al ei inconfundabil, pe care
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]