1,512 matches
-
serpentine, spre Hațeg, micul oraș din munți unde ai fost repartizat - se pare că e vorba de o unitate mică de artilerie. Nu e de felul lui un vorbăreț, dar acum, parcă mai mult ca În alte rînduri, Îți simte nervozitatea și te lasă să-ți rumegi gîndurile. E septembrie, destul de rece, și, deși peisajul spectaculos funcționează tera peutic, nu poate face minuni. Te simți ca greierul din fabulă, dar morala contribuie și ea la starea ta destul de proastă: regretele sînt
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
de ședințele de partid, nu are cum să fie prilej de evenimente. Însă azi e o zi specială. La raportul de dimineață din careul unității ni se spune că trebuie să vină secretarul de partid să ne vorbească. Există o nervozitate ușor depistabilă - cadrele se foiesc, li se Învîrt ochii ca niște mărgele, rîd, dar rîsul lor are ceva fals. Apare Într-un tîrziu acest ins pe care Îl așteptăm de parcă am fi rudele miresei și el naș. Fiind un om
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
undeva lîngă poștă acum cîteva zile. Se vede cum cobor din tren și evit gara Întunecoasă, Împrejmuită de și mai multe gărzi civile, cu brasarde tricolore și steaguri din care stema comunistă a fost decupată, cuprinse de o stare de nervozitate (Întîi tragem și apoi punem Întrebări) de rău augur. Mă strecor printre blocuri pînă În Calea București. Se vede cum sun la ușa Danei, surpriza e enormă, părinții Danei, care tocmai plecau la o altă petrecere, au Împietrit În ușă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
a ajuns acolo după ce... Înțelegi? Și a tras un cadru, ultimul de pe film, după care l-a scos, după care... Cum am plecat de la fratele lui Marin? Amețit. Nu doar de linia basului din Rock the Casbah. O stare de nervozitate nu-mi dădea pace. Unde căcat e tufa aia de urzici? Băga-mi-aș... Ne place, nu ne place, asta e lumea noastră acum, așa arată, ca-n pozele pe care tocmai le-am văzut. E bine, dar nu e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
mic nor de praf. — Ce grădină drăguță ai aici, atât de mică și... atât de ușor de întreținut! Cum nu primi nici un răspuns, adăugă: Sunt sigură că George a fost încântat să te vadă. Menționase numele lui George din pură nervozitate, nu voia să discute despre el. — O, da, da. John Robert se lăsă cu toată greutatea în celălalt fotoliu, dar constatând că ajunsese aproape pe podea, se ridică, cu oarecare dificultate, bombănind, și se așeză pe un scaun de lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de „mexicană“ a acesteia din urmă. Pearl era zveltă, avea un păr negru și drept, pielea măslinie, un nas subțire care pornea de-a dreptul din frunte și buze subțiri, aprige. Culoarea ochilor era căprui-verzuie, ca aluna. Se uită cu nervozitate la Hattie și fetița aproape pieri în ceața spaimei ei copilărești. Atunci Pearl zâmbi, și zâmbi și Hattie. Amândouă și-au declarat mai târziu că, în acea clipă, au știut pe loc că totul va fi în ordine deși, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspuns satisfăcător bunicului ei. „Dar nu la matematică“, adăugă râzând, materie la care el fusese complet nătâng. Domnișoara Meynell îi răspunse că ea nu fusese slabă la matematică, dar că nu era necesar să discute acest subiect. Îl primise cu nervozitate și, după plecarea celorlalți vizitatori, îl poftise în camera de zi. Însoțitoarea, o fată cu un cap interesant, intrase o clipă ca să-i întrebe dacă doresc cafea, dar amândoi refuzaseră. După ce părintele Bernard îi explică planul lui, Hattie se liniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-și gambele perfecte, în ciorapi de mătase, și gleznele fine, în pantofii lucioși cu tocuri înalte. Între Mary Scarlett Taylor (născută Gordon) și fiul ei exista întotdeauna o stare de ușoară tensiune, tristă, dar nu neplăcută. Mama era preocupată, cu nervozitate, să nu-l agaseze cu iubirea ei, iar fiul era iritat, cuprins de remușcări, conștient de felul prudent, avar, în care căuta să-și drămuiască dragostea mare pe care i-o purta mamei și pe care aceasta putea, doar, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
răspunsurile unei anumite maniere. Orice manieră de a răspunde a consilierului PR trebuie să conțină neapărat: bună dispoziție, deschidere, calm și siguranță. Nu se admit, în nici un caz, din partea conducerii sistemului sau a consilierului PR o atitudine ostilă sau de nervozitate, sau agresivă, față de un anumit om de presă. Purtîndu-ne într-un asemenea mod ne vom atrage și antipatia celor care ne simpatizează. Atitudinea conducerii sistemului și a consilierului PR trebuie să fie una caldă, pozitivă, față de orice om de presă
by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Science/1035_a_2543]
-
pași. Doamna Mușat parcă fusese plecată cu gândul într-o călătorie lungă unde cineva îi șoptise cu zel la ureche că despărțirile reci nu priesc nimănui. Dar n-avea totuși timp de pierdut și prin ochi îi treceau luciri de nervozitate. Rareș, nu vreau să fiu acuzată că fac nedreptăți. Nu sunt obligată și nici n-am voie... Dar am să te las pe tine să judeci singur. Uite, am să-ți arăt... Vino încoace. Doamna Mușat deschidea o ușă și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cuvântul pe rând, iar voi să vă exprimați punctul de vedere." De la catedră, s-a uitat mai întâi într-o parte a clasei, apoi în alta, apoi s-a întors cu privirea la prima parte, începând să dea semne de nervozitate... "Ei! Nu vrea nimeni să-și exprime punctul de vedere? Toată lumea consideră că-i normal ce se-ntâmplă?" Nimeni nu se ridica în picioare... Nimeni nu întreba nimic. Nimeni... Tot nu se ridica nimeni... Și în continuare nimeni... Instructorul nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
parcurgându-le cu privirea de sus în jos și de jos în sus, așa cum faci când încerci să descoperi defecte minuscule într-o țesătură, să zicem. Putea să rămână cufundat ore întregi în acea lectură scrutătoare, fragmentată de o anume nervozitate când schimba între ele foile sau fasciculele. Și nu considera necesar să dea explicații. Pe culoarul de trecere către dormitorul alăturat, un dormitor foarte mare, probabil cel mai mare din cămin, cu cel puțin douăzeci de paturi, se circula în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
Un hohot de râs, scurt și lipsit de convingere, se ridică din rândurile studențimii adunate în amfiteatru. Beldeanu, în picioare, ceva mai jos decât rectorul, râse și el, contaminat. Da, într-adevăr, era destul de aproape. Și? îl îndemnă rectorul cu nervozitate. Continuă! Ai intrat în biserică sau n-ai intrat? Ce anume te interesa în biserică? Vorbește, Beldeanu! N-o să ne ții aici până seara! Ce i-ai cerut preotului? Spune! I-am cerut... să-mi arate Biblia. Biblia? strigă rectorul
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
rațională se asociază cu un nivel crescut de satisfacție a compasiunii. În cazul medicilor credințele disfuncționale asociate cu o simptomatologie intruzivă accentuată sunt nevoia de confort și cerința absolutistă de dreptate. Cei care nu pot suporta stările de tensiune și nervozitate vor lupta pentru înlăturarea acestor trăiri, concentrându-se asupra lor, sporindu-le importanța și intensitatea, manifestând astfel gânduri și imagini recurente, coșmaruri și alte astfel de simptome specifice. Cerința absolutistă de dreptate este frustrată sistematic de mărturia traumelor ce afectează
Stresul traumatic secundar. Efectul advers al empatiei by Irina Crumpei () [Corola-publishinghouse/Science/1075_a_2583]
-
Și după câtă vreme a început să te sune din nou? Stătu o clipă pe gânduri. ― Cred că după vreo trei săptămâni... Nu, două. ― Ai observat ceva deosebit la el? Iarăși ezită. ― La început, nu. ― Și apoi? ― Un fel de nervozitate, zise ea. Și parcă se temea, avea din când în când o voce de om hăituit. În cele din urmă, îmi vorbi și despre scrisoarea pe care i-o dase un individ pe stradă. ― Raporturile dintre voi s-au schimbat
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
își apropie încet capul de al tovarășului ei: gest acum voluntar. Un spațiu mic, ca și inexistent, separa obrazul palid al femeiei de profilul rigid al muzicantului. Era senzația nesigură a unei atingeri sau certitudinea ei emoționantă. Marcian crispa cu nervozitate pumnul pe genunchiul docil. La murmurul vag al mersului se amestecă un mic gemet de durere și consimțire al Elenei. Atunci Marcian, tot nemișcat, dar acum nemișcat printr-o încordare desperată, ca să nu i se strămute cumva povara, simțindu-și
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o spurcată de diaree, țâșnitoare, și subțire și puturoasă,încât, domnului prefect, i se făcu scârbă de propria persoană. Soția, de-alături, nu știa ce să mai facă. Îl părăsi pentru câteva momente. Se duse în salon, să aplaneze, întrucâtva, nervozitățile. Motive medicale,îl mai rețin, puțin. Vă rugăm să-l scuzați. Așa a fost să fie inaugurată sărbătorirea zilei de azi. Asta-i viața. O suportăm. Un pic de răbdare, și, gata, dăm drumul petrecerii. Se auzi apropierea lui, de
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
șira spinării și făcîndu-l să strănute, dar nu Îndrăznea să Înainteze. Și apoi, pentru prima dată Într-o casă de oameni, În mijlocul sufrageriei, fiindcă nu exista salon de primire, o găină se uita la el chiorîș, dînd semne vădite de nervozitate, sub lumina slabă a unui bec care atîrna de tavanul umed, În orice clipă se putea produce un scurt circuit și un incendiu și toată familia ar fi rămas pe drumuri. Și el nu mai știa unde să se uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
o dusese la gură, cînd observă că istoricul scotea un pachet cu cele mai proaste țigări naționale, un pachet de hîrtie, pe jumătate Îngălbenit și cam turtit, Își ducea o țigară la gură și Începea imediat să dea semne de nervozitate fiindcă firele de tutun i se lipeau de buze, Lalo Bello parcă uitase unde se află și - să nu-ți vină să crezi - Începu să scuipe fire de tutun care ar fi putut să nimerească pe reverul englezesc al costumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el. Că are alde Bordeianu un talent de a chefui - nota 10 cu felicitări! Și, nu doar așa, la sărbători, pentru el există mai multe feluri de sărbători: legale, nelegale și întâmplătoare. Mai ales astea, întâmplătoarele, îmi cam dau insomnii, nervozitate, dureri de cap... Acum, însă, e liniște, liniște profundă. Ce mult aș vrea să aud măcar în surdină, un magnetofon, un chiuit, un tropăit ca la sârbă ori... Noaptea asta n-ar mai fi așa de înspăimântător de calmă. Iau
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
confesiune și uitare, totodată. Petrecerea a ținut până către dimineață. Și totul s-a desfășurat normal, de parcă ei, Săndica și Stelică ar fi invitat un bun prieten cu care să petreacă împreună o seară. Nici urmă de gelozie, reproș sau nervozitate, nici cea mai mică aluzie la cele întâmplate. Cei doi vinovați au trecut, de câteva ori, prin clipe pline de teamă: dacă Stelică simulează calmul și, deodată, va face un lucru necugetat, dacă...? Dar, nu. El, soțul proaspăt încornorat, uitase
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
otravă? am întrebat contrariat. -Da. Acid cianhidric. Vrei să încerci? -Nu, nicidecum. Nu am nevoie de așa ceva... -Mai gândește-te. Peste câteva minute ai putea spune: Am jucat pe viață și am pierdut. M-a cuprins o stare de nervozitate pe care nu mi-o puteam stăpâni. Am întins mâna mașinal și am apucat între degete un molar dintre aceea, învelindu-l cu grijă într-un șervețel și l-am băgat apoi în buzunarul de sus al cămășii. -Mă prinseseră
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
înăbuși chicotitul când se apropie de el. — Nu vă e cald îmbrăcat așa? Termostatul meu merge cam greu. Am observat, îl tachină ea. Să fie din cauza științei? Alesese un restaurant din campusul local, care se numea Pioneer Pizza. Scăpase de nervozitatea din ziua precedentă. Se juca mai puțin cu părul. Zâmbi cetei de studenți din jurul lor, când chelnerița îi conduse la masă. Aici am învățat eu. Pe atunci încă se numea Colegiul de Stat Kearney. Când se întâmpla asta? Ea roși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe Sylvie. Ea n-avea ce să-i spună. Dacă s-ar fi întâmplat ceva rău, i-ar fi spus-o ieri-seară. În plus, dacă-l prindea că folosește mobilul într-un loc public ca să-și potolească o stare de nervozitate, n-avea să-l mai slăbească niciodată. Chelnerița îi aduse ouăle cu cârnați. —Ai spus că vrei pâine albă, nu-i așa, dragă? Weber dădu din cap. Din câte ținea minte, nu fusese deloc vorba de pâine. Îi turnă cafea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
mintea cocorului văduv e tot ce a mai rămas din cele întâmplate în noaptea aceea. Toate relatările martorilor oculari au dispărut în prezentul animalelor. Nimeni nu poate spune ce a văzut o pasăre, ce și-ar putea aminti o pasăre. Nervozitatea ei se transmite puiului de anul ăsta. Suferința contagioasă îl înalță într-un salt. Lovește cu picioarele pustietatea din jur. Penele lui se răsfiră ca niște degete întinse. Gâtul i se încovoaie pe spate și strigă, închegând aerul. Își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]