9,277 matches
-
Un strat violet). Focul sacru nu s-a stins. Arzînd mocnit sub stihurile de un patetism domol, pe care materia și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
și-l asumă precum o răsfrîngere obiectivă a "tristeții metafizice", dobîndește, nu o dată, înfățișarea camuflata a țigării care "arde la nesfîrșit": Treptat lumină din lucruri/ se stinge/ în penumbra odăii/ fără seducătoare arcuri/ și bolti răstignite// țigară mea arde/ la nesfîrșit// suflet lîngă suflet/ noi amîndouă/ respirații amestecate/ cel din urmă cuvînt rostit/ o undă de aer/ invizibilă ochiului/ un fel de a truca viața/ în minusculă flacăra" (Elogiu unei țigări aprinse). Creația lirica nu e însă decît, cel mult, aparent
Tigara care arde cum o candelă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17946_a_19271]
-
dar a devenit complet insensibila la orice asemănare cu realitatea cînd poemul liric a cîștigat partida cu cel epic, fiind singurul omologabil în ultima sută de ani. Atrag atenția asupra acestei evoluții contrare, fiindcă este destul de riscant să comparăm la nesfîrșit limbajul transparent, similireferential al românului realist cu limbajul autotelic, autocentrat și obscur al poeziei lirice moderne. Lodge poate fi convingător în teza lui, dar numai în măsura în care bunul simț al cititorului nu i se opune: or, acest bun simț ne conduce
Limbaj si fictiune by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17978_a_19303]
-
șamponul meu parfumat/ le sare pe plarbriz și îi lasă/ fără vizibilitate/ e vară și totuși lumină a-nceput să coboare/ n-ar mai dura mult/ dar părul e tot mai lung/ mama muncește/ de parc-ar spală/ un preș nesfârșit/ de la poarta casei până la ultima cămara din pod/ de la nunta lor până la nunta mea". Alte poeme scrise în aceeași manieră sunt: Noaptea marinărilor, În fața catedralei, Străzi din ce in ce mai înalte. Diana Manole, Tabieturi de seară, București, Ed. Eminescu și Asociația Scriitorilor din
Experimente poetice riscante by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17981_a_19306]
-
de a-si modifică însemnările zilnice. Intra în scenă trei "personaje" care-și adjudeca într-un fel sau altul textul propriu-zis. Cei trei, "profesorul", Bibulie și "maestrul", se ceartă, se tachinează, convertind ceea ce era un simplu metatext într-un dialog nesfârșit. "Profesorul" are cele mai multe pagini deși, Bibulie, care-l ia veșnic peste picior, este cel mai prezent, cel mai agresiv. "Maestrul" îi inhiba pe amândoi cu prezența să impunătoare; statutul său este incert - nu-și însușește fățiș nici măcar un rând. Însă
O plimbare cu galera by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/18002_a_19327]
-
și atunci te afli părăsit de companionii ce dețin pașaportul tău, în liftul unui mare hotel internațional, unde, de altminteri știi cu siguranță că n-ai ce căuta, pe un aeroport cât o țară balcanică, de-a lungul unei șosele nesfârșite, cu rare blocuri îndepărtate, fără identitate, fără memorie, cu un mărunțiș neînsemnat în buzunare. Este un vis obraznic, frate bun cu acela în care, tre-când pe ulițe de la noi, gloduroase, spre a da colțul în străinătate, si nu oriunde, ci
Printre cosmaruri by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18035_a_19360]
-
a lui Boris Suvarin, spunând: Cred că aveți dreptate, dumneata, Suvarin, și prietenii dumitale, însă eu voi fi alături de voi atunci când veți fi cei mai puternici"), îl face pe Călinescu să afirme, pe drept cuvânt, ca " Nu putem aplica la nesfârșit două jumătăți de măsură: ceea ce la dreapta e considerat eroare gravă, pată de neșters, orbire impardonabila, la stanga ar fi excitație juvenila, păcat (benign) de tinerețe, lirism necontrolat". Chiar mai interesantă apare metamorfoza suferită de vajnicii combatanți în numele "Cărticicăi roșii". În
"Principiul textelor comunicante" by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/18051_a_19376]
-
faptul că se comportă bestial de zece ani încoace, trupele paramilitare minerești nu și-au pierdut prețioasă identitate valaha, deplânsa crocodiliceste de către V. Văcaru. În schimb, au câștigat-o pe aceea de periculoși infractori! Dacă vom continua să exaltam la nesfârșit valorile "neamului" și "superioritatea sângelui", riscăm să devenim ceea ce strigoii din noi par a plănui: să fim identificați în perpetuitate drept un neam însetat de sânge! E greu de negat că mulți dintre noi suntem dominați de astfel de porniri
Pietroaie pentru Reclădirea Cartaginei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18063_a_19388]
-
Împărat, față de eternitatea lumii drepte. 7. Un internaționalist malgré lui. Așa că în preajma primului război mondial el rămâne alături de proiectele imperiale. Dar proiectul național se golește de sine. E legat de un timp al credinței. E, acum, un om bătrân. Eforturile nesfârșite, familia numeroasă îl uzaseră. Procesul de uzură e legat și de afacerile păguboase în care intră. La șaizeci de ani, Slavici este sărac, derutat, incapabil să înțeleagă nașterea noii lumi. Este în război cu toți cei care preiau mesajul națiunii
Slavici si arta autodistrugerii la români by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/18026_a_19351]
-
Andreea Deciu Nu știu cîți dintre cititori își vor mai fi amintind filmul lui Vittorio de Sica, Miracol la Milano. O fantezie suava, de un umor debordant și, totodată, nesfîrșit de tristă, ale cărei personaje, sortite unei săracii lucii într-o mahala a marelui oraș, capătă pur și simplu viața, li se umplu sufletele de încredere și fetele de lumină de îndată ce între ei coboară (cu adevarat coboară, pentru că e venit
Jumătate pe pămînt, jumătate în nori by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18076_a_19401]
-
lucruri care urmează a se întîmplă în viitor. Prima iubire este deci punctul de origine al iubirii care nu se poate propulsa pe șine spre viitor decît rămînînd fidelă impulsului inițial. Eroarea" estetului este că el încearcă să multiplice la nesfîrșit clipă inițială, schimbînd-o însă în același timp (altă iubita, alta iubire, alta clipă), pe cînd căsătoria rectifica greșeală, introducînd noțiunea de fidelitate, ca amintire și celebrare a acelei prime iubiri particulare. Numai ea poate deveni infinită, nu còpiile ei. Prin
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
galerie încearcă să fixeze, într-un topos spatio-simbolic, însuși elementul în jurul căruia s-a construit întreaga expoziție: Finul. Scos din realitatea să peisagistica și din funcția să strict furajera, el este un fel de substanță vitală pentru un ritm existențial nesfîrșit, un flux energetic și moral în funcție de care o comunitate utopica își reglează respirația cosmică și-și fixează ritmurile ceremoniale. Finul este, așadar, pentru Gheorghe Ilea, un furaj cvasi-mistic prin care el își alimentează reveriile și prin care se convinge pe
Fînul ca furaj estetic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18105_a_19430]
-
s-au distins Eminescu și Slavici. La această manifestare aniversară a luat parte și fiul părintelui, cel ce va deveni celebrul Ciprian Porumbescu, atunci elev în a șaptea liceală, care a luat vioara unui lăutar și a cîntat, exaltat, o nesfîrșită horă. În 1876 părintelui Porumbescu îi moare soția,de aceeași boală care l-a răpus și pe Ciprian. Apoi se va mărita (ce-i drept greu) și fiica sa Maria, Ciprian studia departe muzica, a compus opereta sa Crai nou
Tatăl lui Ciprian Porumbescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17392_a_18717]
-
n-ar fi reușit să atragă atenția, întrucât nu reprezenta o noutate. De când s-a desființat cenzura, aproape la fiecare aniversare a nașterii sau morții lui Eminescu pot fi auzite voci care incriminează falsificarea imaginii marelui poet prin repetarea la nesfârșit a unor elogii convenționale (printre mulți alții, și semnatarul acestei cronici a publicat la începutul lui 1995, în România literară, un articol pe această temă, intitulat Spălarea cu furtunul a statuii lui Eminescu). Au existat însă în Dilema și luări
CONTESTAREA LUI EMINESCU ÎN STIL HIP-HOP by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17407_a_18732]
-
suferința mamei / De o vedea că nu-s. De moarte nu mă tem, / Dar cine, cine, dulceo, / Iubi-te-va mai mult? // De moarte nu mă tem, / Dar cum să-mbrace sufletu-mi / Celalt, al bolții trup? / Căci sus e nesfârșit adâncul, / Iar sufletu-mi e doară / Cât ochiul tău cel umed. De moarte nu mă tem, / Mă tem să nu apese trupu-mi / Suflarea de izvor. / De moarte nu mă tem, / Dar cântă pasărea pe ram / și lunca nu mă știe
Simbolul mesianic al Mamei. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_239]
-
-urile impuse până atunci de instituțiile prin care regimul comunist supraveghease și controlase cultură. Impropriu așezate sub o denumire consacrată, cea de "revizuiri literare", căreia de fapt i s-a schimbat esențial sensul, aceste dezbateri au luat curând forma unor nesfârșite polemici cu miză mai ales personală. Expresia "revizuiri literare" fost preluată de la E. Lovinescu, deși acesta o folosise exclusiv pentru a-și revizui propriile judecați, nicidecum arogăndu-si postura de procuror literar. an epoca, E. Lovinescu fusese de altfel intens ironizat
Sindromul tribunalului si istoria literară by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17422_a_18747]
-
ăntruchipa rosturile opoziției, a ăntrebat odată, pe un trimis occidental, daca România e cedata sovietelor pentru a ști cum să-și organzieze politică, a primit, tot cinic, un răspuns liniștitor negativ, având drept consecință acel dezastru an vieți omenești și nesfârșite suferințe. Dar să revin la pasionanta ediție a lui Dinu C. Giurescu. Totul a pornit de la declarația Conferinței celor trei mari de la Potsdam (iulie-august 1945), ăn timpul desfășurării căreia laburiștii au câștigat alegerile an Anglia, Churchil trebuind să o părăsească
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
împotriva �dușmanilor amari�, ci a Oblomovilor, a celor rămași în coadă, a purtătorilor tuturor rămășițelor mentalității burgheze. (...) Din mulțimea caracterizărilor morale, cuprinse în rondeluri, se ridică un fierbinte elogiu închinat eticii socialiste, din partea aceluia care cândva a rătăcit dramatic prin nesfârșite spații glaciale: Să nu te uiți cu ochi de gheață/ La om, la munca lui, la tot.../ Nu-i preșul tău și nu-i un ciot,/ Nici nu-i mașină fără viață.� (...)" Sau iată-l pe I.D.Bălan în postura
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
fi așteptat să se plângă de lipsă bibliografiilor de specialitate, de absență revistelor de ultimă oră din biblioteci. Nimic, sau foarte putin din toate acestea. În schimb, sub presiunea unor modele demult împământenite, ei își concep viitorul că pe o nesfârșita cerșetorie cu acte în regulă. În loc să ceară milă guvernanților, studenții ar trebui să le pretindă condiții care să excludă umilință de a fi la cheremul unui stat discreționar, a cărui ambiție supremă pare a fi aceea de a-i batjocori
(Prot)ocolul lumii în optzeci de greve by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17478_a_18803]
-
ceară milă guvernanților, studenții ar trebui să le pretindă condiții care să excludă umilință de a fi la cheremul unui stat discreționar, a cărui ambiție supremă pare a fi aceea de a-i batjocori și de a-i persecuta la nesfârșit. A cădea în capcana petițiilor, a revendicărilor și a ăprotocoalelor" mai mult sau mai putin relevante înseamnă a accepta să fii părtaș, cu inconștiență, la un șir de fraude care, pe termen, lung, se vor întoarce împotriva ta. Nostalgia statului-uger
(Prot)ocolul lumii în optzeci de greve by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17478_a_18803]
-
altfel această inerție reprezintă principala tema de reflecție a "Istoriei civilizației(...)" - care, deși se oprește asupra momentului de ănceput al occidentalizării României din prima jumătate a secolului al XIX-lea - extinde totuși ideea mai departe, chiar dincolo de 1900. Nu numai nesfârșitele polemici ăntre bonjuriști și bătrânii boieri "cu parapon", dar chiar rezistență obstinata pe care tradiționaliștii au opus-o pătrunderii modernismului la noi, ca să nu mai vorbim de numeroasele aspecte ale vieții sociale și culturale actuale, confirmă valabilitatea tezei susținute de
E. Lovinescu - un critic mereu actual by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17482_a_18807]
-
despre Brahms. Vom mai auzi, probabil, numele oaspetelui spaniol (din Țară Bascilor) care a ănteles să se alăture necazurilor Filarmonicii, acceptând banderola albă purtată de toți instrumentiștii. Ei deplâng conjunctură nefavorabilă an care și cultură muzicală se află pe meterezele nesfârșitei noastre tranziții. 1999-2000. Notate pe filă albă, lucioasa, a unui program de sală al Orchestrei de Cameră Radio, datele extreme ale ultimei stagiuni muzicale din secolul XX inaugurează ciclul de concerte cu o certitudine: Mozart. Neatins de mutațiile induse și
Începutul by Ada Brumaru () [Corola-journal/Journalistic/17504_a_18829]
-
meargă: poeme/ despre ceea ce aș fi putut deveni/ dacă bâlciul de dincolo de fereastră/ ar fi avut ritmul inimii mele./ Poeme despre prietenii dispăruți sau pierduți./ Poeme despre acizii sulfurici din minte,/ sanatorii, vesele ămpreunări animalice/ pe partea nevăzuta a lunii,/ nesfârșite discuții despre puterea lui mâine,/ vomitatul harnic și sila, frumusețea pierdută,/ sărăcia, orbirea și frica" (Despărțirea). Creația puternică a Marianei Marin ămprumută chipul lumii nu pentru a i se adapta, așa cum procedează barzii proslăvirii, ci pentru a da glas dezadaptării
Solitudinea Marianei Marin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17481_a_18806]
-
gest de supraviețuire născut să-l nască infinit la rându-i pe poet. Nu există artist care mai mult sau mai putin conștient, să nu creeze apăsat de spaimă ontologica de temporalitate, dar la Nichita Stănescu strategiile lirice desfășurate la nesfârșit pentru a ănvinge ori măcar amăgi timpul formează an sine ănsăsi substanță ireductibila a liricii sale, timbrul ei inconfundabil, amestecul indicibil ăntre concret și abstract, sentimentul ciudat că poetul ănfruntă, ca Iacob pe ăngerul sau, ceva invizibil pentru ceilalți, dar
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
dar timpul nu-i permite mai mult de două asemenea experiențe. Cu alte cuvinte, viața e prea scurtă ca să fim americani francezi de origine bulgară. Dar, teoretic, nimic nu ne-ar putea împiedica să ne constituim identitatea dintr-un număr nesfîrșit de adjective desemnînd naționalități. Trăim în epoca multiculturalismului, nu? De ce nu am fi, în propriul nostru sine, multiculturali? M-a surprins, plăcut și mai puțin plăcut totodată, un anume aspect în cartea lui Todorov, pe care nu l-aș fi
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]