758 matches
-
face abstractizări; Limbaj și comunicare: vocabular bogat, exprimare frumoasă și corectă, uneori vulgară; Imaginație: relativ bogată; Afectivitate: imatur emoțional; reacții emotive cu caracter exploziv (țipete, plâns, aruncarea caietelor); Psihomotricitate: coordonare motrică generală bună; Motivație: predominant extrinsecă; Temperament: puternic exteriorizat, impulsiv, nestăpânit, inegal, iritabil,uneori agresiv, cu tendințe de dominare a altora (coleric); Trăsături de caracter în devenire: egoism, nesiguranță, neglijență; Aptitudini: artistice (literare și specifice artelor plastice); Capacitatea de efort intelectual: medie. V. Observarea și înregistrarea datelor a. Dialog cu elevul
Managementul problemelor de disciplină la şcolarii mici by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Science/1651_a_3058]
-
finală, eroul va regreta gestul necugetat de a întina atmosfera cernită din cimitir, ca și memoria unei ingenue fecioare. În plus, cei doi adversari sunt și ei uniți printr-un destin comun: Îmi pare rău că față de Laert/ Am fost nestăpânit, Horatio;/ Căci doar în soarta mea văd oglindirea/Ursitei lui. Dar am să-i cer iertare/"221. E greu de verificat în imensa exegeză hamletiană dacă shakesperiologii au zăbovit asupra unui amănunt care ni se pare ilustrativ pentru destinul și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Ovid Densusianu din punct de vedere lingvistic, „din toată literatura populară descântecele sunt acelea, care, pe lângă caracterul conservativ întrunesc cele mai multe inovațiuni”. Create de femei în mod special, vrăjile conțin „expresiuni care traduc bine aceste clocotiri ale sufletului” „Femeile, în vorbirea nestăpânită, pasionată, și mai ales când e vorba să-și exprime o pornire, o izbucnire, o răzbunare, găsesc expresiuni foarte vii, foarte plastice " Tocmai de aceea descântecele și vrăjile „prezintă multă imaginație și derivațiune, cu bogăția de cuvinte pe care nu
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
nevroza fobică. Cursul gândirii, însă, rămâne intact în structura sa, chiar dacă e mai lent la psihastenici; contactul afectiv se menține, chiar dacă este exagerat, până la susceptibilitate, la isterici. În sfârșit, nevroticul, atunci când prezintă lacune de conștiință, ca istericul, sau impulsuri de nestăpânit, ca obsedatul, își păstrează luciditatea critică față de propriile fenomene morbide. Clasăm, în general, printre psihoze, paranoia și întreaga grupare schizofrenică, cu sindroamele sale paranoide, hebefrenice și catatonice; printre nevroze, psihastenia, isteria, obsesia, nevroza de angoasă și nevroza fobică. Personalitatea devine
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
deconspirate în postumele sale, Confidența lui Julien Ospitalierul și Cruzimile lui Julien Ospitalierul. Întocmai ca și bunul său prieten, adâncimile neașteptate ale detectivului Arthur sunt finalmente marcate într-un poem construit în jurul unui topos arhicunoscut, descensus ad inferos: "Eram din ce în ce mai nestăpânit. Până când o sete cumplită, continuă, nefirească m-a făcut să cobor definitiv. Și când am intrat în apă mi s-a părut că nici nu cad la fund. Și-ntr-adevăr, o vreme m-am legănat sfâșietor de lin pe superficia verzuie
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
încheiat cu același credo erotic: "am săpat șaizeci de trepte în trupul timpului/ șaizeci de cazemate blindate/ ca pentru un măcel atomic/ am adunat clipe zile luni săptămâni/ de viață continuă/ cu inima pe sfoara suferinței/ suspendată într-un balans nestăpânit//...// rup/ cu lopata inimii/ din zidul cazematei/ sap în tranșeele clepsidrei// un drum către tine/ Beatrice/ îndrumătoarea prin labirint". Clipa transformată în mistică, religiozitatea clipei smulse alunecării spre moarte, accidentalul transformat în transcendental, iată, până la urmă, însuși sensul vieții în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
fi, pur și simplu, inexplicabil? Dorința de a explica ceea ce fac, spun, gîndesc și visează oamenii n-ar fi o negare a libertății? Libertatea nu înseamnă, de exemplu, a refuza posibilul care susține viața, a respinge iubirea, a prefera moartea? NESTĂPÎNITUL ROD AL IMAGINAȚIEI În fine, eliberîndu-se de "tot harnașamentul de scrupule fără rost, de lașitatea paralizantă", el cu funcție de conducere în întreprinderea italiană Scabelli din Paris, cap de familie deja matur a hotărît ca, fără să o prevină, ca să-i
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
de creat lume. Oamenii nu sunt ființe raționale, nici măcar rezonabile. Suntem, în cel mai bun caz, animale "imaginatoare 180". Imaginația despre care vorbim, cea care produce posibilele și imposibilele noastre și pe care o numim imaginație creatoare de lume, este nestăpînită, incontrolabilă. Ea este creație de povești, de realitate. Proces în esența sa neconștient, hrănindu-se din el însuși și din nimic altceva, e vorba de o buclă care nu se sprijină decît pe ea însăși. Vorbim de un proces uman
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
I. POSIBILELE ȘI IMPOSIBILELE MELE 24 Eliberarea trecutului, prezentului și viitorului 24 Sunt posibilele și imposibilele pe care le atribui altora 27 Victoria unui posibil asupra realității 33 Ce este o situație? 40 Transformarea evenimentelor neașteptate în fapte așteptate 46 Nestăpînitul rod al imaginației 51 O imagine care nu-mi trece prin cap 54 Un non-imposibil care transformă lumea și produce demență 55 Eu sunt lumi 64 Lumea mea, orbitoare 70 Oamenii sunt conștienți de ceea ce-și transmit? 73 A
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
în ultimii 24 de ani de comunism. Se adaugă apoi acțiuni de exploatare a resurselor naturale solice și subsolice, făcute prin abuz de putere. Dezastrelor produse de zăpezi, inundații și secete, alunecări de teren și cutremure li se adaugă lăcomia nestăpânită a unor semeni pentru mărirea continuă a avutului individual pe cele mai imorale căi. Grija lor de bază rămâne creșterea constantă a datoriilor externe ale țării, din care miliarde de euro și dolari sunt abil strecurate în conturi persoanele sau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Simion Ștefan, apărută în anul 1648 la Alba Iulia. Multe biserici și mânăstiri românești oferă și alte vechi obiecte de cult creștin păstrate cu grijă care pot atenua ciudata ură față de țară și concetățeni, producătoare de mâhnire astăzi, când reizbucnește nestăpânită. O oarecare justificare există, și anume duritatea oamenilor puși pe căpătuială prin orice mijloace, care se manifestă pe scară prea largă în societatea postdecembristă, tot mai încărcată de porniri iraționale și josnice. Configurații ale Europei au fost urmărite și de
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
protocol, ci și o subliminală gândire secularizantă a ziaristei. Ea aduce în discursul său aspectul fricii de Dumnezeu care ar implica neapărat abolirea fricii de teroarea dictaturii, însă acest implicit eronat ne arată un pionierat al discursului religios, un început nestăpânit, însă existent, care merită consemnat ca atare. Răspunsul Prea Fericirii Sale dovedește semnalarea erorii și confuziei: Faptul că am trăit ca ostatic timp de trei ani, când reședința și Catedrala Patriarhală erau amenințate cu demolarea, este un adevăr dureros. Dar
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
a celui de absorbție a șocului de către instituțiile nemercantile din cadrul societății civile. În societățile civile bine întemeiate există, cu siguranță, relativ puține temeiuri pentru manifestarea de resentimente sau antipatii puternice, cu atît mai puțin a mîniei înfierbîntate sau a urii nestăpînite sau tendința de a da cuiva în cap. Oriunde apar tensiuni provocate de stres, ele tind să fie absorbite sau rezolvate în structurile sociale; astfel, civilitatea predomină; cel puțin așa susține Elias: Majoritatea societăților umane, după cum se poate vedea cu
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
o Mara, în romanul lui Slavici, Mara se va transforma pas cu pas într-o Noemi, căci țăranca de pe Radna va lupta să refacă bunăstarea inițială a eroinei din Betleem cu un simț practic, un orgoliu și o voință de nestăpânit. Cu un destin răsturnat se confruntă și Ghiță din Moara cu noroc. După cum se știe, Gheorghe e unul dintre cele mai răspândite și frecvente prenume masculine nu numai la români, ci și la celelalte popoare ale continentului a cărui poveniență
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din Moara cu noroc. Pentru soțul Anei firele sunt însă mult complicate, așa cum este și eroul, așa cum e și omul real în complexitatea vieții sale. Bărbatul Stancăi e construit simplist. Comoara lovește ca un blestem și omul condus de forțe nestăpânite se transformă în fiară. Caracterul său se schimbă radical. Nu mai recunoaștem nimic din Duțu de ieri care făcea haz de Ghiță al Popii. E o metamorfoză pe care doar în basme o acceptăm cu ușurința dată de convenția știută
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Marino și Olimp. Numele lui Vico și Herder deveniseră sacre pentru apologeții imaginarului romantic, aceștia proiectînd începuturile tuturor popoarelor, fără discriminare, în „trecutul îndepărtat”, în vecinătatea eroilor mitici și a zeilor. Romantismul reprezenta a treia mare tentativă a Europei, încă nestăpînită de patimi politice înjositoare și de mafii financiare, de a realiza o familie într-adevăr „unită”, pe temeiuri idealiste și sufletești; și se asocia celorlalte momente glorioase și integratoare, de fond și de stil de viață: Renașterea și Luminismul. Cărturarii
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Ar fi vrut să și-l apropie, dar prea îl enervase faptul că, tot drumul, turcul nu-l slăbise din ochi, călărind mereu la scara rădvanului său. De fapt, domnului îi era un dor nebun de doamna Marica, un dor nestăpânit, care nu poate fi înțeles de un musulman. Ar fi dorit să călătorească în rădvan cu dânsa, să-i soarbă privirile și să se îmbete de liniștea ei. Iată, vor fi cincisprezece ani la toamnă de când este domn și mereu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
demnă de atenție. Înalta societate îi seamănă celei de la București; moravurile sunt aceleași, doar că aici oamenii se ruinează ceva mai mult pentru mobile de preț, toalete costisitoare, echipaje de lux și cadouri. Jocul este în aceste locuri o dezlănțuire nestăpânită. În vremea călătoriei noastre, cea mai frumoasă jumătate a Iașului se afla la băi și am pierdut ocazia de a verifica dacă femeile își justifică reputația lor europeană de frumusețe. Totuși, ospitalitatea cordială ce ne-a fost oferită într-una
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
marele avantaj al furnizorilor; hrana cailor nu costă astfel nimic. În pofida asprei lor meserii, bietele animale nu mănâncă decât iarbă veștejită sau de baltă; dar loviturile de bici sunt un excelent imbold, cu ajutorul căruia cele mai slabe mârțoage o iau nestăpânit la galop. Nu e de mirare deci că atâția cai se prăbușesc și că surugii nu trăiesc prea mult! Iată-ne ajunși la Focșani, la hotarele Moldovei; un pârâu, Milcov, ne desparte de Valahia, și lucrul e evident, din păcate
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
năruit dintr-o dată. Nici un otoman nu mai știa pe ce lume se află. Lepădau armele și căutau să scape prin sfânta fugă. Lupta și urmărirea dușmanului n-au încetat nici noaptea, nici ziua următoare. „Analele venețiene” descriau această luptă cu nestăpânită bucurie: „Au fost înfrânți și puși pe fugă, și în toată ziua aceea și până la miezul celeilalte zile n-au încetat să ucidă pe turci, așa că mai toți au pierit și puțini au scăpat”. În patru zile de luptă grea
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
pună pe seama unei răceli subite; altul a decedat repede de aceeași boală, fiindcă a băut apă rece; în sfârșit, al treilea a răposat fiindcă și-a umplut prea tare stomacul... Numai când boala a izbucnit cu o violență și furie nestăpânită s-a simțit nevoia de a se căuta pricina răului". Primul cartier afectat a fost Văpseaua de negru, care se învecinează cu piața Podului Târgului de Afară, unde se face negoț de două ori pe săptămână. Venind aici oameni din
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
clătinându-se către spălător și bău îndelung din sticla cu apă minerală aflată acolo. Tocmai voia să se strecoare în cearșaf, când se opri, cu un genunchi pe marginea patului, și o privi fără să înțeleagă. Ea plângea în hohote nestăpânite. - Nu-i nimic, dragul meu, spunea întruna, nu-i nimic. RENEGATUL SAU UN SPIRIT CONFUZ Ce învălmășeală, ce învălmășeală! Trebuie să-mi rânduiesc gândurile. De când mi-au tăiat limba, o altă limbă, nu știu, mi se zvârcolește întruna sub țeastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
Mi-ar putea împrumuta febrilitatea, vârsta, să stau lângă o liceană fugită de acasă pentru câteva zile, în atmosfera festivă, jubiliară și frivolă a unui eveniment, care încurajează cutezanța amoroasă. Aș fi un student sticlos, transparent, cu gesturi și gânduri nestăpânite, gonit de o așteptare fără obiect, pe care nu reușește s-o umple... i-aș vorbi despre neobișnuita capacitate a sărbătoritului de-a iubi, de-a se dărui, despre libertatea și angajarea ce se condiționau, nu-i așa... câte alte
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
zâmbetul pierduse însă compasiunea, până și simpatia încercată, pentru o clipă, față de dânsul... Rămăsese sila, disprețul. Zâmbetul înghețase : o grimasă. Deținuta adormise, așa părea, sau gata să adoarmă. Sau leșinase, murise, cu acest rictus oribil pe față... și el lovi, nestăpânit, cu capacul metalic al sticlei în cristalul mesei. O lucire dementă îi ascuți privirea. Lovitura pornise, și ea, fulgerător, ca o ghilotină. Regreta... încercase imediat să tulbure, cumva, mișcarea. Ca și cum ar fi căutat sticla cu băutură. O și ridică, de
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
obrazului și gâlgâie în vene, mici clocote rebele. Jumătățile ferestrei balansează, se apropie și iar se depărtează, suprapun și din nou despart chipul proaspăt de demult care rulează pe retina rănită a femeii și copiile bizare ale chipului de-acum. Nestăpânită a devenit mâna care împinge canatul unei ferestre și al celeilalte, până se aude scârțâitul subțire și lung al balamalelor neunse. Nu exista decât un observator ? La patru birouri distanță, ridică și Manole capul, conectat la bizareria jocului de la fereastră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]