808 matches
-
fapt o scufie și un guler de horbotă, cum s-ar părea) era totuși o coafă, la modă în Europa de atunci”314. Croite din stofe prețioase, somptuoase (brocart, catifea, mătase), grele, aduse din Italia sau din Orient, împodobite cu nestemate și fir de aur ori cu broderii complicate (cum apare Doamna Maria Voichița - cu caftane și ferezii de brocart și mătase, în haine divine tivite cu blană ce acopereau rochii cu ceaprazuri de fir și nasturi de aur - în tablourile
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
completează funcțional ornamentele mantiei. Aș putea continua. Cu înfățișarea Doamnei Marica de la Mănăstirea Brâncoveni, unde, peste haina albă, poartă o mantie de brocart de aur, cu margini negre, cu chipurile Elenei Rareș de la Mănăstirea Moldovița cu straie bizantine împodobite cu nestemate, ale Chiajnei zugrăvit la Snagov ori al Doamnei Stanca de la Mănăstirea Căluia, unde, soția lui Mihai Viteazul poartă un caftan cu mâneci lungi tivite cu cacom. Aș putea evoca și un chip de văduvă - pe cel al Zoiței Ghica, fostă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
piese aparținând unui „vestimentar” privat: două cămăși de femeie având perle la guler, unsprezece cămăși cu gulere aurite și cu nasturi auriți, o scufie, cinci marame (pentru purtat în zilele obișnuite), patruzeci și nouă de nasturi auriți cu perle și nestemate, o cataramă de argint, șase inele de aur. Apoi: trei cămăși cu gulere aurite și cu nasturi de argint, două cămăși noi aurite, o broboadă de catifea aurită; o tichie cu perle, un guler cu mărgăritare și cu nasturi de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
rigorile ei. Ilinca intra în „grupul în negru” și trebuia să renunțe (aș fi putut lua foarte bine exemplul Stancă, a cărei foaie de zestre era compusă dintr-un număr impresionant de bijuterii - cunună, lefturi, cercei, brățări, inele strălucind de nestemate -, haine scumpe - multe îi „cu leasă de mărgăritari”, „cu mărgăritare și cu sârmă”, „cu șireturi de fir”, „cu mătăsuri”, duhame cu blănuri de preț, rochii, sucne, ghiordii, brăie, zăvaste pe toate strălucind aurul și nestematele) la tot ceea ce însemna podoabă
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cercei, brățări, inele strălucind de nestemate -, haine scumpe - multe îi „cu leasă de mărgăritari”, „cu mărgăritare și cu sârmă”, „cu șireturi de fir”, „cu mătăsuri”, duhame cu blănuri de preț, rochii, sucne, ghiordii, brăie, zăvaste pe toate strălucind aurul și nestematele) la tot ceea ce însemna podoabă și auxiliar de înfrumusețare al toaletei feminine (cosmeticele atât de iubite de clerici; îl evoc iar pe Antim „adică întăi, pentru că se-mpodobesc și-și înfrumusețează trupul lor cu vopsele, ca să arate mai frumoase decât
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
mai bogați adaugă la această acoperitoare a capului bucăți de mătase brodate cu argint și aur, un fel de cârlige, cu trăsăturile ieșite În afară, și o varietate de perle și pietre prețioase 339. Ei poartă podoabe de aur și nestemate, brățări și numeroase ornamente ale gâtului - așa cum se arată În portretele de bărbați și femei din planșele 1, 2, 3, 4. Indienii Își poartă părul scurt, cum se poate vedea sub acoperitoarele de cap, În planșa 4. În fiecare dimineață
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
câteva exemple: „Tot săpând au găsit un ulcior. Când se uitară, văzură pietre. Băieții și-au dat seama că tatăl lor era sărac dar voia să-i facă fericiți. Peste noapte vecinul văzu că strălucește ceva în vie - erau pietre nestemate. El le-a luat pe toate și le-a lăsat băieților doar o piatră. A doua zi, când se duseră să ia ulciorul, băieții încremeniseră. Toată viața vecinul și feciorii s au dușmănit”. (Inițial) „Au săpat până seara. Văzând că
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
1972, vol. II: Metamorfoze cinematografice sau Arta ecranizării, București, 1975, vol. III: Shakespeare pe ecran, București, 1976, vol. IV: Drumuri, destine, climate, București, 1977; Cinematograful, acest necunoscut, vol. I: Funcțiile cuvântului în film, Cluj-Napoca, 1973; Foste adevăruri viitoare, București, 1978; Nestemate cinematografice, București, 1980; Alte foste adevăruri viitoare, București, 1983. Traduceri: Jean Jaurès, Patru cuvântări, București, f.a.; Voltaire, Plăpumarul chior. Taurul alb, București, [1926]; Thomas Hardy, Micile ironii ale vieții, București, [1927]; V. I. Pudovkin, Despre arta filmului, București, 1960 (în
SUCHIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290006_a_291335]
-
Iancu, Literatura Ardealului românesc și tradiția. Literatura este ilustrată de pagini selectate din poezia lui Aron Cotruș (Pătru Opincă, Invalidul), de un mare număr de schițe, nuvele și povestiri ale lui Ion Agârbiceanu (Cea veșnic călătoare, Frumoasa cea de piatră, Nestematele, Sub cireșul Miei, File dintr-un carnet, Pustnicul, Odihna de dincolo, Jupâneasa Clara, Meșterul grădinar, Visuri grele) sau de proza lui Ion Dongorozi (Dumerire), Gala Galaction (Iarna-i ici, vara-i departe), Emil Isac (Milioanele lui Wells), Eugeniu Sperantia (Flori
VREMEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290653_a_291982]
-
ridică ceața, București, 1945; Critice, vol. I: Realități și exigențe literare, București, 1947; Tuturor, București, 1948; Premieră de gală, București, 1957; Poeme. 1931-1965, pref. Silvian Iosifescu, București, 1965; Pașala, București, 1968; Adio, Xenia Vilari, București, 1969; Neobosita laudă, București, 1969; Nestematele unelte, București, 1969; Van Dyck, București, 1969; Michelangelo. Vremea, omul, opera, București, 1970; Imnuri, București, 1971; Puterea iubirii, București, 1971; Ascuns, București, 1972; Un pitic cât un ibric, București, 1972; Poeme cu soldați, București, 1972; Zăpezi, București, 1973; Murmur, București
POPESCU-25. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288946_a_290275]
-
lăcrămând”. În baladă un loc deosebit îl are mioara, care este personificată, atribuindu-i-se și însușiri supranaturale. Într-o variantă culeasă din Teleroman, descrierea mioarei pune în evidență elemente ornamentale de basm: „Cu patru cornițe / Cu câte-o piatră nestemată / De-mi lumină noaptea toată”. Cadrul nupțial este realizat magistral. Primele elemente ale tabloului desfășoară o adevărată feerie cosmică. Într-un spațiu imens, „nunta” este vegheată de soare și lună, de stele și luceferi, de lumină, umbră, ploaie, ninsoare, negură
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
simboliste: misterul numerelor fatidice (mai ales cifra 3), enigma estetizantă (are și un poem, Spre Insula enigmă), preferința pentru funebru și macabru, căutarea de noi orizonturi și călătoria (corabia, pelerinul, drumul, gările), geografia exotică (cu o toponimie sonoră și extravagantă), nestematele, parfumurile rare și florile luxuriante etc. Toate acestea întăresc aerul de artificiu și decor, de scenerie manieristă. Acuzat de „lirism comun” (Paul Zarifopol) sau de a fi un simplu „versificator” (Tudor Arghezi), M. face voit poezie decorativă, plină de „fantezie
MINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288163_a_289492]
-
Cimpoierul din Negura, dintr-un țăran revoltat Într-un luptător conștient, face pe bătrânul Petre Arjoca din piesa Cetatea de foc să găsească În pofida tuturor Îndoielilor un drum nou În viață, cheamă oamenii muncii să Împodobească cu cele mai prețioase nestemate țara lor, care a devenit și casa lor. Acest ideal vibrează adânc În Chemarea Mariei Banuș. (Ă). Și, În sfârșit, recent de tot, din trunchiul aceluiași ideal a cules poetul Mihai Beniuc acele versuri puternice prin care a reușit să
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
oaspe La noi, la scriitori, Ar savura tartina - Căci sus, acolo, nu-s Și-ar asculta poeme, Nițel pe gânduri dus. Apoi, când În concluzii, Un fraged autor, Ușor autocritic, Ușor sforăitor, Ar arăta cum omul I-un foc de nestemate, Dar «vai, la mine-n cântec, E palid, din păcate», Înaltul oaspe-ar spune, Privind discret la ceas: «E timp, posteritate, E timp de bun rămas. Mă-ntorc, ducând cu mine Un car de-nvățătură. Îți mulțumesc»Ă Ce zâmbet
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
o clipă ale lui Șefki, în învălmășeala gândurilor, în visele sale treze, reverberează concomitent impulsul spre viață și simțământul zădărniciei. Cea mai rezonantă și somptuoasă imagine a întâlnirii vieții cu nemișcarea o răsfrânge un personaj, Vicie, neguțătoare de aur și nestemate. Din bocceaua ei, destăinuită cu gesturi încetinite, după anume reguli și dichisuri, ies la iveală neprețuite veșminte de mireasă pentu Umurli. Găteli, sulimanuri, măști, figurație înghețată, magie bine strunită compun un joc artist în care înscenarea nunții intensifică tristețea. E
BUCUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285907_a_287236]
-
uită peste umăr. În dreptul colibei din spatele său, câțiva indieni stăteau și îi priveau cu mirare. Orice-ar spune preoții, eu cred într-un Iisus al meu care nu se află în catedralele ca niște palate de aur cu turle de nestemate, ci trăiește aici, printre acești indieni năpăstuiți. Așa cred eu. Fostul călugăr spunea acum dintr-o răsuflare tot ce adunase în el în tăcere atâta amar de vreme, iar samuraiul îl privea ca de la depărtare. Se gândi într-o doară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
avut o moarte nefericită. Omul acela n-a fost deloc puternic. Nici frumos. — Dar ia privește bisericile, ia privește capitala Roma, se împotrivi Nishi. Bisericile pe care le-am văzut noi semănau cu niște castele de aur cu turnuri de nestemate, iar palatul în care locuiește Papa era atât de strălucitor, încât oameni din Mexico nu și l-ar putea închipui. — Credeți că El Și-a dorit toate astea? clătină din cap supărat fostul călugăr. Credeți că El se află în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
orice cărare vom fi răsfățați din plin de lumină și soare. Dacă întredeschizi ochii ușor peste dealuri de dor vei simți cum sub lumina caldă a lunii aleargă fluturii precum căpcăunii, cum apa se preface în diamante în roua florilor nestemate. Vei bea și tu alergând, zburând, cântând... Și vei ști apoi pe toate să le iubești pentru că totul e chiar din povești. ROMÂNIA,TARĂ DE DOR Harta de pe perete este ca o fereastră deschisă. Prin ea se vede întreaga lume
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
de tine." 11. "Nenorocito, bătuto de furtună și nemîngîiato! Iată, îți voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu și-ți voi da temelii de safir. 12. Îți voi face crestele zidurilor de rubin, porțile de pietre scumpe, și tot ocolul de nestemate. 13. Toți fiii tăi vor fi ucenici ai Domnului, și mare va fi propășirea fiilor tăi. 14. Vei fi întărită prin neprihănire. Izgonește neliniștea, căci n-ai nimic de temut, și spaima, căci nu se va apropia de tine. 15
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
câștig o să te-ajungă, Dar c-un leu, caznă degeaba. Când în viață nu mai poți Nici o faptă ca să scoți, Poți ca de folos să fii Cu un sfat pentru cei vii. Dacă nu ai judecată În van soarta-i nestemată; Totul de râpă se duce, Sărăcia te seduce. * „Adio și un praz verde!” Au zis cu tare glas; Trecutu-n timp se pierde, Prostia a rămas. Uitarea cade peste toți, Indiferent de merit - Un „privilegiu”, făr’ să poți Lesne a
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
nevoi, ci crez opac, Din noapte pe pupilă; Nu pot să fac ce alții știu În viața lor întreagă, Să pun speranța în sicriu Cînd mi-i atât de dragă; Nu pot să scriu cum alții pot Cu har și nestemate, Dar pot să fiu un antidot Nădejdii zbuciumate; Nu pot vorbi fără să spun Chiar de-i târziu acuma - Azi, crezu-mi este tată bun, Speranța este muma. 21 iulie 2004 NU POȚI TRĂI FĂRĂ SĂ PLÂNGI Nu poți trăi
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
și ca pisoare. New Yorkul devenea mai rău decât Napoli sau Salonicul. Era ca un oraș din Asia, Africa din punctul ăsta de vedere. Părțile opulente ale orașului nu erau imune. Drumul spre existența degradată trecea prin uși incrustate cu nestemate, de la un lux bizantin hipercivilizat la starea brută, lumea barbară a culorii răbufnind de dedesubt. E foarte posibil ca barbarie să găsești de ambele părți ale ușii incrustate. Din punct de vedere sexual, de exemplu. După cum Începea să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Angela Îl luase odată pe Sammler la o expoziție de Rouault. Minunat Îmbrăcată, parfumată, subtil machiată, Îl condusese pe Sammler din sală În sală până când Începuse să i se pară că ea era un cerc rostogolit de aur fermecat și nestemate colorate și că el, În urma ei, era un băț vechi de la care ea avea nevoie doar de o atingere ocazională. Dar apoi, oprindu-se Împreună În fața unui portret de Rouault, amândoi făcuseră aceeași asociere: Walter Bruch. Era un bărbat lat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
început să delireze. Avea impresia c-auzea o muzică. Nu era o melodie ușurică, ceva potrivit la un foc de tabără, nu era un cântec cum îl văzuse la televizor pe Elvis cântând - Elvisul acela umflat și bătut cu pietre nestemate din Las Vegas. Ceea ce auzea ea acum era perfecțiunea întruchipată - o voce tânără și pură. Un glas ca un râu nedescoperit. „Spui că mă vrei, iar vorbele tale sunt pentru mine muzică. Atinge-mă, draga mea, și norii dispar. Cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
în stare să creeze un fir de perfecțiune, o persoană care era capabilă să ia pixul în mână și să compună un șir de prieteni. Ochii îi fugeau în josul paginii, nerăbdători să mai găsească o altă propoziție perfectă, o altă nestemată, și-așa, Alice pierdea noțiunea timpului. Trupul prindea să i se legene. Uneori începea să cânte chiar cu voce tare. Pentru o oră sau o zi, ceea ce făcuse îi era suficient. Asta e pasiunea mea, i-a răspuns ea. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]