654 matches
-
asupra ei, prințe, adăugă Varia cu un zâmbet ușor. Ușa se deschise și, absolut pe neașteptate, intră Ganea. Nici măcar nu ezită, văzând-o pe Varia; câtva timp stătu în prag, apoi se apropie hotărât de prinț. — Prințe, am fost un netrebnic, iertați-mă, spuse el deodată din toată inima. Trăsăturile feței lui exprimau o îndurerare puternică. Prințul îl privi mirat și nu-i răspunse imediat. Ei bine, iertați-mă, vă rog! insistă Ganea cu nerăbdare. Dacă vreți, vă sărut mâna! Prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
din belșug, în pantofi și cațaveică, cu părul împletit în cosițe, de vreo patruzeci de ani, își scoase capul pe ușă și surpriza pregătită de general se spulberă de îndată. De cum îl văzu, femeia începu să țipe: — Iată-te, om netrebnic și viclean, parcă presimțea inima mea! Să intrăm, mă ia așa, de amorul artei, îngăimă generalul spre prinț, tot încercând să scape doar cu râsul. Dar nu era doar de amorul artei. De îndată ce traversară antreul întunecos și scund și ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un ofițer ratat, un locotenent în retragere din fosta echipă a lui Rogojin, care dă lecții de box. Acum, după ce Rogojin i-a alungat, hoinăresc cu toții. Dar cel mai rău e că știam totul despre el, știam că-i mizerabil, netrebnic și hoțoman și totuși m-am apucat să joc cu el și, când am pus la bătaie ultima rublă (jucam „bețe“), îmi ziceam: dacă pierd, mă duc la unchiul Lukian, îi fac o plecăciune, n-o să mă refuze. Asta chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, a spus atunci despre portretul meu că s-ar putea răsturna lumea cu asemenea frumusețe. Dar eu am renunțat la lume; vă pare caraghioasă această afirmație a mea, întâlnindu-mă împodobită cu dantele și briliante, înconjurată de bețivi și netrebnici? Nu țineți cont de asta, de-acum aproape că nu exist, o știu. Dumnezeu știe ce-o fi în acel ceva care trăiește în mine, în locul meu. Citesc asta în fiecare zi în doi ochi îngrozitori, care mă privesc permanent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
producă în primul rând din pricina groazei rămase în sufletul lui după fapta aceea reprobabilă și că de asemenea remușcări nu este capabil oricine. Ochii lui Kolea începură să strălucească după ce îl ascultă pe prinț. — Ganka, Varia și Ptițân sunt niște netrebnici! N-o să mă cert cu ei, dar avem drumuri diferite din acest moment! Ah, prințe, de ieri am trecut prin multe stări inedite pentru mine; am primit o lecție! De-acum consider că și de mama tot eu trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
e prea fină. Se vede pe sub togă și ar putea fi motiv de defăimare din par tea rivalilor și adversarilor. De aici până la a pronunța împotriva lui cuvinte urâte și nedemne nu e decât un pas. Sunt și așa destui netrebnici gata să șușotească pe la colțuri că nu se comportă ca un bărbat adevărat și-și croiește drumul către putere ascunzându-se după fustele nepoatei lui Augustus. Sclavul îi aduce o nouă tunică din două bucăți de lână cusute pe margini
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să se justifice: — Da’ numai așa tace din gură... Pomponia o țistuie enervată: — Taci din gură, obraznico, și pune-i mai bine ceva decent pe el, că răcește. Se întoarce către Germanicus: — Femeile astea de neam grec sunt cele mai netrebnice și cele mai nedestoinice pentru vreo slujbă serioasă. — Ai dreptate, Pomponia, suspină bărbatul cătrănit, dar nu mai apucă să spună că și el - deși amic al culturii grecești - e împotriva poveștilor și superstițiilor cu care doicile împuie necon tenit mintea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
a stânga. Mai abitir decât toți suspina Huruzuma, sora hanului, nedezlipindu-se cu capul de sfioasa claviculă a tânărului călugăr Iovănuț, care, cu tătăroaica lipită de el, lua uimit cunoștință pentru prima oară de faptul eminamente lumesc că unele părți ale netrebnicului trup bărbătesc pot căpăta uneori o independență cu totul ieșită din comun. în sfârșit, cam pe când mărețul Phoebus trecea fâșia orizontului în Vest, dunărenii porniră la drum: Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și Broanteș spre Stambul, Metodiu și Iovănuț spre Moldova. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
să vâslească spre ceruri. — Deși poate că nu-i clipa cea mai potrivită pentru aceasta - spuse cu umilință mitropolitul Nazazarie - nu mă pot opri, Măria-Ta, să nu fiu adânc mișcat de vedenia sufletelor noastre vâslind ca un șir de netrebnici cocori spre ceruri. Și cred - întoarse capul mitropolitul - că, zicând acestea, sunt în asentimentul tuturor. — Așa e, așa e! - întăriră boierii. — Mulțumesc - le tăie Vodă vorbăraia. Să venim la ale noastre. Atunci, înainte de a fi mazilit, care din voi mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întors în locul câinelui acela de Sima-Vodă - zise turcul și fie ca razele semilunii să lumineze cât mai mult firavul tău creștet. — Cu bucurie m-arăt în fața înălțimii-Tale și fie ca razele semilunii să-și arunce binefăcătoarea lumină nu numai asupra netrebnicului meu cap, ci asupra întregii bietei țări a Moldovei - răspunse Barzovie-Vodă. — Așa să fie - zise Ramza-Pașa. Să mergem să-ți dau firmanul. Intrară în palat și-n încăperea permanent rezervată oaspeților turci Ramza-Pașa scoase dintr-un teanc un firman în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de o mână. Ochii ei mari, ochii lui Simion alungiți spre tâmple, îmi căutau cu groază ochii. Numai în adâncul lor m-au privit în răstimpul ce părea fără sfârșit în care omul cu chip de câine și-a isprăvit netrebnicul du-te-vino între coapsele mele imobilizate. Subalternii lui nu au pregetat să urmeze pe loc pilda mai marelui lor. În oribilele interminabile minute, în care cred că un timp mi-am pierdut cunoștința, am auzit vorbele : "Devușca malencaia..." Deci Minodora era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
din Siberia, din regiunea Sverdlovskului. Când am plecat cu trenul, înghesuite în vagoane vopsite în roșu, Minodora, cu toate că împlinise opt ani, era firavă și micuță. Când ne-am întors, după aproape șapte ani ispășiți printre deținuții pe care un regim netrebnic i-a scos din rândul oamenilor pentru o bună parte din viață și pe nenumărați dintre ei pentru totdeauna, când ne-am întors... Ei bine, la cei nici cincisprezece ani ai Minodorei, ne-am întors trei și nu două. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
și ea dorul în numele ei așa cum i-ar fi plăcut bunicului ei. De fapt dorul era cel mai chinuitor sentiment care nu m-a părăsit o clipă din cele peste două sute de milioane de clipe cât am fost smulsă de netrebnici de acasă. Dorul de Simion, despre care nu mai știam nimic, dorul de acasă, dorul de părinții rătăciți nu se știe pe unde, dorul de frații pierduți și mai ales dorul de o viață normală. O aduceam în brațe, înfășată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
corpuri aveau craniile pătrunse de gloanțe și erau fără suflare. În clipa aceea au început țipetele lui Vasile, din ce în ce mai disperate și mai puternice : "Mama ! Mamușca ! Mama ! Mamușca !" Abia când au auzit țipetele copilului, militarii care au ucis și-au întrerupt netrebnica ocupație de a încărca într-un sac tot ce era pe modesta noastră masa de Crăciun și să iasă în mare grabă din bordei, târând după ei cel de al doilea evadat, bărbatul pirpiriu, cu mâinile legate la spate. Atârnată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
direct către colțul de bibliotecă, unde ținea dicționarul, trase cartea mare pe genunchi și căută la litera "L", foarte preocupată și concentrată, urmări cu degetul, cuvântul "lichea". Îl descoperi și citi de câteva ori: om de nimic, lipsit de demnitate, netrebnic, secătură... Nu știa de ce se trezise, încă de dimineață din nou cu gândul la profesorii Alexe, acum ar fi avut nevoie mai mult ca oricând să se ducă la ei, ca la un oracol și să-i întrebe ce gândeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
în stilul său cunoscut, să-i ia peste picior. Încurajat de victoria totală în criza ostaticilor, Traian Băsescu a intrat într-un meci personal cu unii comentatori mai scrâșniți, care de mult ne spun că suntem minunați, dar avem conducători netrebnici. Acum sunt disperați că nu ne retragem din Irak, nici din Afganistan, nici din Kosovo, în general nu fugim rușinați. Și mai vrem să jucăm un rol în democratizarea regiunii Marea Neagră. Atâta tupeu pe lumea aceasta n-a mai avut
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
încolțise o sămînță necunoscută, care încet, dar sigur îl cuprindea cu totul, înfricoșîndu-l. Trecuse prin multe, prin pericole reale, prin clipe cu adevărat grele care, poate, pe altcineva l-ar fi băgat în pămînt ori l-ar fi trecut printre netrebnici, dar lui puțin i-a păsat, de fapt nu i-a fost frică. Aviatorul îi adusese o veste proastă, moartea unui inspector strica viața celorlalți pentru destul de multă vreme, dar nu era doar atît. Pangratty, fără să știe, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Creștin de-a noștri să fie? ce să facă el cu acea carne de cal? căci nu s-a auzit de creștinii noștri să mănânce asemenea carne. N-au oamenii din țara asta ce mânca? și să caute o carne netrebnică în pustie? - și într-o pustie de care n-au auzit și în care n-au călcat niciodată? Doar vreun țigan păcătos s-ar putea îndeletnici cu asemenea șfert împuțit al unui cal căzut de bătrâneță. Iar țigan, pe aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pe ascuns, ca să pot juca, o zi sau două, comedia unei greve a foamei. Se întîmpla să am și eu câteodată mustrări de conștiință, când mă apăsa răceala dintre noi și eram gata să-i cer iertare: "Tată, sânt un netrebnic, dar te iubesc"; însă niciodată n-am ajuns cu căința până acolo; totdeauna a intervenit ceva, fie o izbucnire a lui, fie o prostie de a mea, încît relațiile dintre noi continuau să rămână ostile, iar nevoia de dragoste era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în stomac și râgâi. Nu-i va spune femeii cum a ajuns să afle despre ea. Va începe prin a discuta despre Boetius. Va fi impresionată. Ignatius găsi adresa și spuse: „O, Doamne! Biata femeie a căzut în mâinile unor netrebnici.“ Cercetă fațada barului și se duse la afișul pus în vitrină. Citi: ROBERTA E. LEE prezintă Harlett O’Hara Frumoasa din Virginia (și favoritul ei!) Cine era Harlett O’Hara? Ba chiar mai important, ce fel de favorit avea? Ignatius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
privește n-au decât să-l trimită înapoi în Africa. Am fost într-adevăr convinsă că tipul ăsta are ceva în cap. Dar se pare că e foarte apatic când vine vorba de politică. Mi-a promis că va veni, netrebnicul. Ignatius, proiectul acesta cu sodomiții nu mi se pare foarte practic. În plus, cred că nu-i decât un simptom periculos al declinului sănătății tale mintale. Nici nu știu cum le voi putea spune celor din grupul meu de terapie despre această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
știa ce să creadă. Era Îngrozitor că un copil trebuise să treacă prin abuzurile la care Cleaver Își supunea victimele. Chiar și-așa, vorbele lui Sandy Alunecosul Îi rămăseseră În minte. Lista aceea de delicte. Martin Strichen era un mic netrebnic. Dar asta nu Însemna că nu suferise În mâinile lui Gerald Cleaver. Watson semnă pentru Martin Strichen și Îl conduseră, legat la mâini și smiorcăind, prin clădire și spre ieșirea din spate. Era doar puțin de mers până la mașina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
am temut mai mult decât când eram un Scientist Creștin, ceea ce am fost anul trecut. Așadar acuma știu că sunt materialistă și tocmai fraternizam cu fânul când ai apărut tu și ai Încremenit la marginea pădurii, speriat de moarte. - Cum, netrebnică mică? a strigat indignat Amory. Eu speriat? De ce? - De tine Însuți! a țipat ea, iar el a tresărit. Ea a bătut din palme, râzând. - Vezi, vezi? Conștiința... omoar-o, ca și pe mine. Eleanor Savage, materiolog - fără salturi, fără tresăriri, devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
trofee niciodată,/ căci biruința-i absolută/ și fără dovezi.// Zadarnic s-a umplut cimitirul/ cu morți pe jumătate culcați/ în alcovuri de piatră,/ îngânând cântecul celor vii,/ privighetori de tămâie.// Zadarnic mîinile lor de argint/ alungă roiul frunzelor/ de pe fețe.// Netrebnici sunt morții solemni,/ morții sociali neîndurându-se/ să se părăsească pe sine.// Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului,/ o expirație calmă/ a celui care trăind prea adânc/ deodată uită viața". Poetul estetician, poetul autor de eseuri
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
mintea lui, abandonată vedeniilor, treceau suferințele, solemne ca și ritul îngropăciunii lui, orânduită de el singur. Era o durere nobilă, o revoltă măreață, care, deodată obosită, se umilea din nou. Maxențiu, cu o gură scâlciată de plâns, așa cum sta urât, netrebnic, acolo pe o margine de canapea, scobora mereu mai mult în mizerie. Scobora așa de mult în umilință până la gândul de a întîlni pe Lică și a-1 face aliatul plecării lui la Leysins. Pe Lică, nu pe Marcian. De
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]