610 matches
-
cu reflexe în sepia, năpustindu-se, apoi, într-un galop fără frâu spre fundul unui lac de pulbere de ciment și de praf întunecat. Își stopă, însă, goana, ca un armăsar căruia-i apare brusc, în față, un obstacol de netrecut, nevoit să se proptească pe toate patru picioare, când părea inevitabilă catastrofa unei izbituri directe de Bubă, de Cârnu, de Labă și de Mops, care râdeau, drept dinaintea-i, în hohote scăpărătoare. Cel de-al cincilea, cel cu cozorocul lăcuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a-l determina pe copil să iasă din starea de emoție distructivă, să-i arate că cei din jur sunt toleranți, că oricărui copil și matur i se poate întâmpla să nu poată trece peste niște sincope ce par de netrecut. Ei trebuie să înțeleagă că la școală se vine cu plăcere, cu o stare de fericire. Nu există datorie pe care să o neglijăm, mai mult, avem obligația de a fi fericiți, datorită faptului că avem de îndeplinit câte ceva în
CADRUL DIDACTIC CREATIV IMPLICAT ÎN ACTUL EDUCAŢIONAL by MARIA GEANGU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/481_a_1010]
-
dreptate Corina, poate cè preocupat sè imprim iubirii mele un plus de frumusețe și de tainè n-am fost suficient de atent la ceea ce se întâmplă în realitate, la felul în care, între noi, imperceptibil, se deșchideau abisuri sufletești de netrecut, nu știam ce fuste mai poartè, evităm s-o privesc când își prindea pèrul, n-o ascultăm când începea sè-mi vorbeascè despre problemele ei de la școalè, Vlad, evident, întinzându-i mâna, sprijinind-o și ajutând-o sè iasè din solitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
și după trup. Înseamnă deci că „creștinismul statutează unitatea indisolubilă, valoarea în sine a celor două elemente constitutive ale omului, duh și trup“. Când însă vrem să evaluăm semnificația metafizică a celor două în actul întrupării, apare o dificultate de netrecut. Teologia iese din încurcătură prin învierea morților, care arată că trupul nu e un element prin care omul să fie condamnat. Metafizic însă problema rămâne insolubilă. Această discuție e străină de Underhill. De asemenea, când discută semnificația mistică a nașterii
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
dealuri așă mari” - gândea bătrânul, ținându-l pe murg de căpăstru. Dacă venea vreo rafală de viscol mai puternică, se așeza în fața lui. Când au ajuns pe la fostele livezi ale Mirăuțănilor, s-au lovit de troiene înalte. Unele erau aproape de netrecut. Au ajuns la un troian care le bara drumul pe cale lungă. S-au oprit. „Cum trecem noi malu’ aista, băietu’ tatii?” - l-a întrebat pe murg. Un sforăit și un clătinat de cap păreau să spună: „Hai să ne gândim
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu putere scăldând totul într-o lumină puternică. Era foarte cald, nu bătea nici un firișor de vânt. De pe fruntea lui Cristi prinseseră a curge broboane de sudoare. Pe acolo nu putea trece, tufele pline de țepi alcătuiau o barieră de netrecut. Dacă voia să ajungă mai sus, trebuia să ocolească. Se hotărî să meargă pe sub poalele pădurii, pe acolo pe unde era mai ușor să străbată. Încerca să se țină imediat dincolo de lizieră, așa încât să poată vedea marginea răriturii și eventualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
adânci. O crăpătură imensă în care solul se prăbușea tăindu-le calea. Pe malul celălalt se vedea cât de subțire era pojghița de pământ care acoperea stânca cenușie de dedesubt. Prăpastia se lungea înainte și înapoi ca o barieră de netrecut. Ține minte băiete, locul ăsta! îi atrase atenția Calistrat, arătându-i un copac gros prăbușit peste râpă. S-ar putea să însemne diferența între viață și moarte pentru tine. Este singurul loc pe unde poți trece dintr-o parte în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pur și simplu, moșul știa că perimetrul de pe platou era păzit foarte bine de oamenii săi, așa încât profitase de singura breșă rămasă în dispozitivul de supraveghere. Peretele vertical era o barieră naturală, pe care el, Boris Godunov, o considerase de netrecut. Nu pusese pe nimeni de pază în partea aceea, așa încât, pe acolo venise Calistrat. Fără îndoială că se folosise de o frânghie ca să coboare iar el, în semiîntunericul din zori, nu o observase. Mâine se va duce pe platou și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și din ochii ei, tot mai mari, tot mai adânci... întregul ei chip, mișcându-se în diverse poziții, ca într-un joc și totodată cu gravitatea unui ritual... 17", 16"... era ca și cum o și vedea dincolo de o apă neagră, de netrecut... 13", 12"... Nu! gemu, deznădăjduit. Nu se poate! I se părea că unul dintre ei moare pentru celălalt... 9", 8"... Barbara, vino înapoi! zbieră, deși el era cel ce plecase... 5", 4"... Dar el era de pe acum neant și numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85062_a_85849]
-
o sută de ori și aș fi plecat o singură dată. Și totuși am plecat. Străzile, casele, pomii, oamenii ― toate erau altfel decât ieri dar nimic nu mă reținea. Deși între ieri și azi se lăsase a barieră grea, de netrecut, ca între două țări vrăjmașe, eu încercam să dobor bariera. Să fi fost capitularea sau mai precis "acceptarea" noii stări? încă nu-mi dădeam lucid seama. Trecând prin fața unei florării i-am spus șoferului să oprească. Am revenit cu un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
optimismul său. Era peste măsură de sufocat; tabuurile îl sufocau. Astfel, toate aceste frământări interioare, adunate bine laolaltă, făcuseră ca descumpănirea să pună aproape de tot stăpânire pe sufletul său, căci se simțea că se află parcă în fața unei stavile de netrecut, iar urcușul i se părea atât de greu, atât de sălbatic, încât privea biruirea lui doar ca pe o amăgire amară și cu neputință de îndurat. Răscrucea pe care o avea în fața lui era cum nu se poate mai clară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
prestigiu și la onoare! Nu poți pretinde nimic înălțător de la starea de invidie, deoarece ea este cea mai bună expresie a prostiei; iar prostia, cu toate că stă pe cea mai de jos poziție în ochii tuturor, zidurile puterii sale sunt de netrecut... Iar asta, ei bine, face, până la urmă, deosebirea clară dintre luptători și pierzători: primii răzbat în bătălia vieții, depășind toate obstacolele, ce aceasta le așază de-a curmezișul în drumul lor, căci lumea cinstește pe cel ce, spre țintă mergând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
numai adevărul interesează în anumite ocazii.) Aruncând la întîmplare tot ce-mi aduc aminte despre dânsa, formez o ființă stranie din cauza prea multor apucături contradictorii și suprapuse. Nu imposibilă, căci în viață toate sunt posibile. Oamenii sunt făcuți din pământ netrecut prin sită, au fost lucrați în grabă. Nu mi se pare că rezultatul la care voi ajunge va fi lipsit de viață. Aud respirația Irinei, nu știu numai dacă aceasta va fi Irina adevărată, și asta aș vrea s-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
exact cum făcuse În ziua aceea, la Zahana, când se hotărâse să pătrundă În intimi tatea celorlalți ca să le deslușească vorbele, fără să știe nimic despre ei, și să le proiecteze pe zidul care i se ridica În fața ochilor de netrecut, de neprivit, fără sfârșit. Vocea lui Cristian s-a stins brusc, vuietul străzii a dispărut, o tăcere caldă, vâscoasă, i s-a lăsat pe umeri ca o mantie moale, ocrotitoare, cuvintele lui Cristian nu mai aveau sens, cuvintele celorlalți se
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
să fugă, să se ascundă, și la urma urmei pentru ce? — Ăsta mi e destinul, Își zise, și noaptea i se păru că Îl aprobă cu tot Întunericul ei. Eu nu exist. Iar gândul acesta se ridica invizibil și de netrecut Împotriva panicii, care pe oricare altul l-ar fi cuprins; Îl proteja, credea el, de toate consecințele, făcea să germineze În el ispita de a-și asuma În fine actele, fie ce-o fi. Nepăsarea, Într-o lume ideală, este
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
-l pe urmele sale pe bătrânul și resemnatul Zaleucos. Pe drum, îi spuse că voia să-l întâlnească pe acuzat în singurul moment posibil, în timp ce aveau să-l ducă în fața tribunalului senatorial. Pe drum însă, desfășurarea de forțe era de netrecut. Neputincios, Gajus văzu doar mișcarea pretorienilor și două ziduri de oameni speriați și muți; preț de o clipă îl zări pe acuzat, singurul care avea capul descoperit, fără însemnele gradului, dar care se distingea prin statură și mergea cu fruntea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Mitul unei insule inaccesibile ajunsese să-l obsedeze pe Tiberius. Neîncrezător, ridicase Villa Jovis după o idee arhitectonică nemaiauzită: construise un edificiu în trepte, sprijinindu-l pe coasta și vârful celei mai sălbatice stânci de pe insulă, înconjurată de surpături de netrecut. La capătul unui lung urcuș se deschidea pe neașteptate o piață; ajunși acolo, tribunul împiedică înaintarea escortei cu un gest brusc și hotărât și își opri calul exact în fața atriului cu patru coloane, faimoasa intrare în palatul imperial, păzită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
luni, nu-l văzu pe Tiberius decât în trecere, de departe. Străbătea în fiecare zi acel cryptoporticus ca să coboare la terme. Însă părea să fi surprins gândurile lui Gajus, căci escorta lui era mai numeroasă și mai aproape de el, de netrecut. Gajus stătea în fundul galeriei și aștepta scurtul moment când treceau pașii aceia îndepărtați. Tiberius mergea la mică distanță în fața escortei, fără să se întoarcă, fără să vorbească. Înalt, adus de spate, cu mâinile greoaie. Singur. Ce forțe, ce demoni dezlănțuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fiindcă n-a privit-o cu ochii arzători ai războiului“. Încercă să-i explice lui Manlius că Iunit Tentor, și Sais, și Ab-du nu erau doar locul unor rituri tainice și, poate, malefice; vreme de milenii, între zidurile lor de netrecut se refugiase cea mai fragilă operă a umanității: cultura. Muzica, matematica, medicina, astronomia, arhitectura, toate se născuseră acolo. Porunci: — Va trebui să proiectezi spații mari, porticuri și săli. Se gândi, dar era încă prea devreme ca s-o spună, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Manuscriptum, Henri Béhar consideră că „În ciuda invitației de a-l publica, acest poem modernist și languid n-a avut fericirea să placă dadaiștilor aflați în fervoarea exaltării lor, sau încă rezervele lui Marcel Iancu (...) vor fi devenit un obstacol de netrecut, versurile n-au fost traduse și Vinea n-a fost astfel integrat noului curent”. Este la fel de posibil însă ca, în pofida autopersiflării sarcastice, a metaforelor iconoclaste, antiromantice, a unui imagism aproape „fauve” și a prezenței unor elemente de civilizație modernă (trenul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
nici la grămadă. Erau de părere: fiecare cu fiecare. Despre el se mai dusese zvonul că ar fi un fiecare pentru sine. Oare pentru sine? Nu și pentru familie? Nu. De aici încolo, ar fi existat, cică, un hotar de netrecut. Faptul nu a fost luat în seamă, atâta vreme, cât, ambii s-au aflat în activitate. După ce s-au pensionat, lucrurile au luat o altă întorsătură. Capul în familie, să fie el! Adică, ordonatorul. Executorul - ea. Fără drept de apel
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și a păcatelor, abuzuri, inclusiv sexuale, lacrimi după dragostele înghițite de hăuri, bichini, chiloți-gogoșari, izmene, papuci de odae, zgărzi, rufe umane, capete de patroni dezorientați, falimente, totale și parțiale, creste de cocoși, cuculele și cuculeți, ananghii, portițe noi pentru viței netrecuți prin botez, popi fără și cu limbi căzute de pe la limbuți, înjurături, belitori de idei deșarte și eșuate, cozi de câini cu covrigei în ele, piese de teatru, almanahe, juguri de pus pe gâtul popoarelor, succesuri desperecheate, șpăgi date pe sprânceană
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
știți foarte bine că Lucrețiu Pătrășcanu nu are nici o vină! Cum ar fi putut trăda partidul omul care l-a reprezentat cu cinste în atâtea împrejurări?... protestă Nando Rossi. Deodată avu sentimentul că în fața sa se afla un zid de netrecut. Gheorghiu-Dej îl privi aproape cu compasiune și-i răspunse în felul său calm și măsurat: Dacă se va dovedi că Lucrețiu Pătrășcanu este nevinovat, nimic mai simplu. Are să fie achitat și pus în libertate... Justiția noastră e dreaptă și nepărtinitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aleea circulară. Acolo nu erau parcate decât Chryslerul lui Emmett și Packardul lui Madeleine. Mi-am parcat Chevy-ul meu prăpădit într-o dungă, lângă mașinile lor, cu roțile din spate pe marginea rondului cu trandafiri. Ușa de la intrare părea de netrecut, dar o fereastră laterală era deschisă. M-am cocoțat și am sărit în camera de zi. Balto, câinele împăiat, era la locul lui, lângă șemineu, și păzea o grămada de cufere aliniate pe podea. Le-am verificat: erau pline ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
urmele unor eroi ciudați, scutiți (la prima vedere) de orice grandoare. Pe de-o parte, peripeție relatată a dandy-lor aievea, pe de alta, Înfățișare abia schițată a dandysmului „din cărți”. Persoane și personaje, fără ca granițele dintre ele să fie de netrecut. Dimpotrivă. Puse cap la cap, descriu aceste mici istorii ceva mai mult decât o frumoasă poveste? Sugerează ele cumva că, dincolo de aparițiile sfidătoare, dincolo de veșminte, gesturi, vorbe s-ar afla ceva În plus? O idee? Un Întreg program? O doctrină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]