839 matches
-
eu? BĂRBATUL CU ZIARUL: Nu, nu, bate dumneata... Mie chiar mi-e frică să iau bastonu-n mână. (Cei trei se apropie de BĂRBATUL CU VIOLONCELUL și BĂTRÎNUL CU BASTON începe să lovească în podea cu bastonul. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL cântă netulburat.) BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind continuu cu bastonul.): Oprește-te, domnule, că suntem trei. DOAMNA CU VOAL (Strângându-i brațul BĂTRÎNULUI CU BASTON.): Mai tare, mai tare! BĂRBATUL CU ZIARUL (Mai mult pentru sine.): Ce ordinar! BĂTRÎNUL CU BASTON (Lovind continuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ziarului, DOAMNA CU VOAL se urcă pe un scaun și urlă în disperare același „o sole mio...” iar BĂTRÎNUL CU BASTON începe să bată la baterie pe marginea unui scaun. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte la violoncel, concentrat, pasionat, netulburat. În culmea dezlănțuirii, BĂTRÎNUL CU BASTON scoate o muzicuță din buzunar și continuă să participe la concertul infernal cântând îndrăcit din muzicuță o melodie ritmată cu ecou western, dansând în același timp. După încă vreo câteva zeci de secunde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
salivă, după care i-o întinde decis BĂRBATULUI CU VIOLONCELUL.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Poftim! Ia-o. (Nici o reacție.) Ia-o, domnule, gata! Ia-o și p-asta. (BĂTRÎNUL CU BASTON rămâne cu mâna întinsă. BĂRBATUL CU VIOLONCELUL continuă să cânte, netulburat, la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Hai, ia-o și să terminăm. (Pauză.) Mă auzi? (BĂTRÎNUL CU BASTON cântă câteva secunde la muzicuță pentru a-i atrage atenția celuilalt.). Poftim, dacă-ți place... E a dumitale, poftim. (Pauză.) Vorbește, omule, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
PLOAIE. Este ușor neliniștit, parcurge de câteva ori peronul dintr-un capăt în altul, se oprește, încearcă să ghicească sensul lucrurilor, își reia mersul agitat. În sfârșit, observă ghișeul deasupra căruia scrie CASA. Se apropie de CASIER, care se joacă netulburat cu zarurile pe banca din fața ghișeului. CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Frământându-se, către CASIER.): Nu vă supărați... dumneavoastră... CASIERUL (Își ridică ochii pentru o secundă.): Hm! (Își reia jocul.) CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE (Pierdut.): Știți... eu... aici... (Repede.) Dumneavoastră vindeți bilete? CASIERUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
cuierul de perete și două scaune. Covorul era atât de zdrențuit încât s-a prins în ușă atunci când am închis-o în urma mea. —Comod, zisei eu, uitându-mă în jur. Nici că-mi trebuie mai mult de atât, zise Hazel, netulburată, ca de obicei. Își scosese deja costumul, care atârna în cuier. Purta blugi și un tricou și stătea în fața oglinzii, ștergându-și machiajul cu o bucată de material pe care pusese câteva picături de loțiune Boots pentru bebeluși. Cosmeticalele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
muscă stăruia neobosită să i se vâre în ureche și încă alte o sută - unele verzi - se zbenguiau pe pielicelele de maimuță sau înotau cu disperare în grăsimea neagră și sleită. Înăuntru, cineva pusese o cumbia la patefon și suportă netulburat hărmălaia stridentă, fără să aibă energia să se ridice de pe scaun și să dea de pământ blestematul de aparat. Altădată ar fi făcut-o, ca în ziua aceea când un vecin de pe plajă s-a încăpățânat să pună la maximum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
World Trade Center din New York. Am aflat asta În timp ce Îmi Împachetam puținele lucruri și mă pregăteam să iau metroul spre Berri- UQAm, unde se afla autogara din care urma să plec Înapoi la Sherbrooke. Pe străzile montréalului, viața Își continua netulburată cursul, sub soarele blând de septembrie. Am mers tot drumul În tăcere, ascultând conversa- ția unor studenți În metrou și nevenindu-ne să credem că Între timp căzuse și al doilea turn, atacat de un alt avion de pasageri deturnat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
World Trade Center din New York. Am aflat asta în timp ce îmi împachetam puținele lucruri și mă pregăteam să iau metroul spre Berri- UQAm, unde se afla autogara din care urma să plec înapoi la Sherbrooke. Pe străzile montréalului, viața își continua netulburată cursul, sub soarele blând de septembrie. Am mers tot drumul în tăcere, ascultând conversația unor studenți în metrou și nevenindu-ne să credem că între timp căzuse și al doilea turn, atacat de un alt avion de pasageri deturnat. Nu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
un deget sau două, dacă poți... Hai! Nu..., nu știu dacă ai mișcat ori mi s-a părut mie... Nu este o problemă. Mâine vei reuși. Sigur, Tinule! îl încurajă doctorul pe bietul pacient, care părea că doarme profund, liniștit, netulburat. - Sunt sigur că știi cum ai căzut pe trecerea de pietoni. Știu că tu ai auzit acea mașină și te-ai oprit din mers exact în momentul în care ai înțeles că ești în pericol. Intuiesc că nu ai fost
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Făcîndu-se că nu înțelege vorbele bolnavului, Stănică puse mâna pe marginea cearșafului, ridicîndu-l în sus, ca spre a controla salteaua. - E bun patul ăsta, se informă el, e destul de moale? De cenu stai în dormitor? - La-lasă-mă-n pace! Ce vrei? Stănică, netulburat, pipăi mai de aproape salteaua, apoi vîrî brusc mâna sub ea și trase pachetul cu bani. Bătrânul holbă ochii, scăpă gura mare spre a spune ceva, se dădu jos printr-o sforțare supraomenească, pe marginea patului și urlă gutural, plîngător
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
roșcate, așezat pe tavanul încăperii de dedesupt. În interiorul cubului, capturate și micșorate, trei duzini de persoane: Maeștrii, poeți obișnuiți, de toată mâna, profesori universitari, turnători, văzduhiști, chibiți, mironosițe, cuconet literar, securiști cu frunți și frizuri minuscule continuă să-și vadă netulburați de îndeletnicirile lor. Ascultând. Citind. Săgetîndu-și ocheadele. Copiindu-și crâmpeie de vers pentru viitoarele notițe informative. Scobindu-și mucoasele nazale. Agitând brațe mai subțiri decât piciorușele de bondar. Doi dintre ei, mai slabi de rinichi, ridicându- se pentru a căuta
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
tocitului în liniștea nocturnă a cartierului. Tamba căruia îi mergea la inimă căldura radiatorului, stătea tolănit în fața lui și fredona melodia preferată din coadă lovea grilajul de protecție cadențat și Stani îl preveni: - Tamba încetează, îți ia foc coada! Pisoiul netulburat lovea în continuare concentrat ținea să păstreze cântecului un ritm leneș, nepăsător la avertismentele prietenului. Pe măsură ce creșteau numărul vibrațiilor gălăgia amintirilor șterse îl enerva și-l atrăgea în același timp pe motănaș. De-acum bătea din ce în ce mai puternic și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
ciorba. Și unde au început să care... Halea Piele cu patru guri, că era hămesit. Câte cinci momite și câte două fleici. Oacă îl înghiontea: - Bă, n-or să te mai ție balamalele... - N-avea tu grija asta, răspunse el netulburat. Îmi știu eu măsura. Și iar mai întingea un miez de pâine în sângele proaspăt al fripturilor, dumicând. Hangiul aduse și niște ulcele cu vin roșu, de avea o undă fierbinte și un gust acrișor. Lăutarii își făceau treaba. Mitică
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
toți bănuiau că fratele mortului știa unde și-i ascunsese, și-l priveau cu o ură neascunsă. Și aici, în încăperea fără lucruri, domnea o tăcere apăsătoare. Femeile se închinau din când în când și priveau spre podele. Bică-Jumate dormea netulburat în coșciug, cu fața acoperită de giulgiul cel alb. Era un bărbat trecut de 50 de ani, cu o față suptă, scund cât să intre într-o ladă. Într-adevăr, sicriul semăna cu o ladă soldățească de campanie. Cei de
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
alături. Se înfigeau, fâșâind, în mflul moale. Altele plescăiau în apă, ca niște muște negre. Focurile se încrucișau și se apropiau. Despicară frunzișul. Gheorghe căzu în genunchi. > - Ce-i, Treanță? se miră Paraschiv. El râse numai. Avea o privire limpede, netulburată. . - Mă Gheorghe, ce-ai, mă? Ăl bătrân mai apucă să spună: - Uite, ia tu banii ăștia, și scoase din buzunarele nădragilor largi un pachet de hârtii. Voiam să-mi iau casa aia cu ei, știi tu, Paraschive, să fi crescut
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cine își exercită ele dreptul celui mai tare? Sânt popoare care se abandonează cursului istoriei, fără să intervină efectiv și original, popoare în plata devenirii. Ele ar vrea să trăiască liniștit și comod, să viețuiască și să moară în pace, netulburate de nimeni. Se înșală însă rău când cred că, dacă le lipsește tulburarea demonului lăuntric, lumea înconjurătoare le va lăsa în pace. Lucrurile se petrec dimpotrivă. Neamurile fără istorie, adică fără demon lăuntric, au o direcție întunecată din orizont: politica
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
aspiră să intre cît repede sub jugul Ciliei, păstorița necredulă: „Sub ast jug de rozioare Și de crini, eu voi a sta”. Coborît, aici, la cele mai de jos clișee, erosul se reabilitează În Fata din turn unde legea morală, netulburată, ocrotește din nou un mare sentiment. Copila română preferă să putrezească În Închisoare decît să cedeze concupiscentului episcop grec de la Bitolia. Pentru a ușura durerea Țintarului pe care Îl iubește, fata lasă cu limbă de moarte (intervine din nou sublima
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
deodată. Apoi luă în spinare scara lungă, folosită la ștersul pânzelor de păianjen de la încheieturile zidurilor, și se apropie de statuie. Rezemă scara de șa. Așteptă, de parcă voia să vadă dacă nu cumva calul o să se tragă îndărăt. Călărețul rămase netulburat, privind înainte, încotro arăta brațul lui și, de altfel, tot încotro zburase și corbul. Petrache urcă dibuind. Statuia se dovedi însă prea înaltă. Cum nu mai avea unde să se urce pe scară, după o scurtă ezitare, ridică piciorul și
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
binelea. De ce pe acest chip care arăta ca o pagină dintr-o carte de colorat mai era nevoie și de o aluniță pictată pe obrazul stâng, numai Marchiza putea ști și, oricum, nimeni nu părea să se mire. Contururile continuau netulburate și abundente, scoase cu ostentație în evidență de strâmtimea fustei, mult prea îngustă ca rotunjimile de pe abdomen să poată îndura. Marchiza ședea proțăpită pe tocuri înalte, prop tindu-și mâinile în colacii șoldurilor ca pe niște mânere. Făcea din când în
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Așa că potrivi zdreanța măcar să-i acopere șalele. Mă gândeam la mortu’ ăla... spuse Chisăliță, privind cu invidie la strădaniile lui Iadeș. I-auzi, pufni Pârnaie. Dacă piticania a început să gândească înseamnă că a și adormit... — Mă gândeam, continuă Chisăliță netulburat, că măcar el șade învelit, bine mersi. Am vrut mort și iaca mortu’, repetă Iadeș, trăgându-și jerpelitura peste umeri și căinând speranțele care nu i se împlineau. Luna se agățase de crucea de pe vârful muntelui. Cerul se acoperise cu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
a întâmplat să repet vreunul ? — O să vină și vremea aia, spuse Maestrul păpușilor. Dacă nu cumva o să începem iarăși să facem producție de serie. — Producție de serie, nu e bine... Cum să faci atâtea păpuși la fel ? — Cu matrițe, spuse, netulburat, Maestrul păpușilor. Fiecare parte a corpului se face turnând pasta moale într-o matriță, ca să-i ia forma. Doar că atunci nu mai poți folosi lemnul și lutul, ci doar o pastă care, turnată, ia forma cavității săpate în tipar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până atunci fusesem pentru orice lucru tras la răspundere. Dar acum stau pe colacul WC-ului ca un bărbat în toată firea, iar maică-mea, scroafa, e toată sfârtecată (Doamna Wurm se ridică și îl pălmuiește pe Herrmann, acesta vorbește netulburat mai departe) Acum mă ridic de pe colacul WC-ului ca un om mare și cu picioare sănătoase și îmi șterg singur fundul, pe care până acum mama mi la zgâriat întotdeauna... ca pedeapsă pentru ea și pentru mine, și o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
între timp imaginea lui Andrei Hropotinschi, eternul său însoțitor, a fost mototolită rău de tot), instalat într-un fotoliu cu o măsuță în față, sorbind zgomotos, cu naturalețe, dintr-o ceașcă pentru a-și curăța vocea, Druță și-a ținut netulburat prelegerea intitulată apostolic „Ora limpezirii sufletului”. Desigur că și această întâlnire a sa cu telespectatorul basarabean i-a fost sugerată (chiar cerută) de o cititoare, „o femeie de larg suflet” (de mult Druță vorbește numai în numele poporului și pentru popor
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
lor "democratice" conveneau propagandei. Publicul le așteaptă încă, pe scenele unor comunități mai mici sau mai mari, în ciuda cunoscutelor conotații demagogice sau electorale. Modelul haretian și apoi interbelic al celebrării 206, din care face parte și hora, s-a perpetuat netulburat, atât prin componentele discursive asumate de autorități, cât și prin reprezentațiile susținute de elevi. Înlăturarea monarhiei și excesele primului deceniu comunist păreau că vor anula complet vechile practici școlare. Dar treptat s-a revenit, și în această privință, la o
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
mondial. Pe lângă previzibila simbolistică ortodoxă și națională, se poate distinge un mesaj revendicativ foarte explicit: pe hartă inscripționată cu anul 1994 se poate identifica figura lui Ion Antonescu, orientându-și ostașii spre Prut. În martie 2012, monumentul respectiv părea încă netulburat de legislația care interzice glorificarea publică a mareșalului. 169 Landiana Mihnevici, Nicolae Ionescu, Silvia Rotaru, Elena Simionică, op. cit., p. 30, 31, 33. 170 Ibidem, p. 34. 171 Exprimându-și opiniile pe această temă, Șerban Rădulescu-Zoner deplângea faptul că "la Ștefan
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]