1,553 matches
-
Luminița, dar de atunci ne retrăsesem ambasadele. Nea Titi părea extrem de călare pe situație. Doar vorbise cu secretara, cu doamna Mariana. Orice instituție are o doamnă Mariana. Sau dacă nu o are, și-o inventează. Varianta mi se părea absolut neverosimilă. Am încercat să-i pun câteva întrebări de sprijin. - Sigur Miorița? - Păi, tu ce zici! D-apăi cum! Era extrem de sigur că memoria nu-i joacă feste. După asta, certitudinile i s-au mai înmuiat. Lasă că știi tu despre ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
colonie îl strigase... Era doctorița de la cabinetul oftalmologic: cu un fulgarin alburiu strâns cu cordon și mulat pe ea, care-i sublinia corpul frumos, cu un batic pe cap, cu ciorapi de mătase și pantofi cu toc în picioare, arăta neverosimil de bine: un amestec de simplitate și sofisticare. Chipul ei îi apărea tatei acum, în razele soarelui, mult mai expresiv decât prima dată, când o privise la cabinet, îi apărea ciudat de expresiv și de atrăgător. -Tovarășe brigadier, nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
avut un vis cu tatăl meu, un vis foarte amănunțit, cu contururi precise, un vis lung și coerent. Dar visul ăsta nu numai că m-a înfiorat, că m-a înfricoșat, însă mi-a lăsat și o puternică senzație de neverosimil, de ilogic, nu-mi vine să cred că s-a întâmplat aievea ce mi s-a arătat mie. Învață-mă, așadar, Lazarus, ce visez eu, ce lume apare în visul meu, lumea reală, lucrurile așa cum sunt, sau lumea plăsmuirilor, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
prin cineva, dar nu știa dacă ajunsese sau nu la el vestea nefericită...). Clandestinitatea, discreția se explicau prin aceea că fratele lui nu murise de moarte bună, ci fusese ucis, ca partizan! Și ipoteza aceasta era pentru Vlad bulversantă și neverosimilă. Victor partizan: de unde până unde?! Vlad a constatat oarecum mirat că nu e în stare să verse nici o lacrimă. Atunci când mergea abătut alături de mama în urma dricului, își dădea seama că de fapt nu simte durerea, e incapabil să simtă durerea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
femeie tânără, frumoasă și tare, o femeie cu care se potrivea mai mult decât și-ar fi închipuit că se poate potrivi cu cineva, că are alături o femeie ce îl transformă, iată, transmițându-i într-un fel de magie, neverosimil, tinerețe și forță; și o energie negativă, cu nuanțe complicate, obscure: aceasta începea să se manifeste cu impresia că Irina, posesivă, cu o personalitate atât de accentuată, îl sufocă de-a dreptul cu dragostea ei; ciudat pentru o ființă atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
privit lung, prevăzătoare... A deschis portița unui cățel care se întorcea, bucuros, în curtea casei nr. 7. Portița scârțâia și acum, ca în nuvelă... M-a întrebat, încurcată oarecum, ce doresc de fapt. Dar ce să-i răspund? Era complicat, neverosimil. Eu descoperisem ceva foarte important, ceva filozofic, nu-i așa? Că Ficțiunea și Realitatea nu se exclud, că visul este mai adevărat uneori decât realitatea. Niște chestiuni foarte greu de explicat. Am plecat, am "întins-o" cum se spune, urât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
dragoste a trecut. Aproape că nu mai putem crede că au existat astfel de patimi; astăzi, când se mai petrece o întâmplare similară, ni se pare că aparține altei lumi; ni se pare că este un gest fals datat cronologic, neverosimil și neîncadrat în spiritul vremii. Fetița lui Bunin avea dreptate: "Prostule, pe atunci, sublocotenenții, când erau îndrăgostiți, își trăgeau un glonț în inimă". O întreagă filosofie se întrevede în acest mic adevăr: romantism, serenade, patetism, dueluri, sinucideri... * Teodosie este un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
și În teatru, de o interpretă care să corespundă vârstei și să convingă fizic. La fel cum o Julietă obeză și fără vino-ncoace ar fi ridicolă pe scenă, și o Normă de șaizeci de ani pare dacă nu grotescă, neverosimilă. Dacă aș fi directorul unei instituții de operă, aș distribui rolurile tinere cântăreților tineri, printre care mulți sunt dotați cu voci bune. Așa cum stau lucrurile, ne aflăm Într-un război aproape permanent: marile vedete consacrate, știind că nu corespund scenic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Văduva o văzusem la Opereta din București), am rămas adânc mișcat de frumusețea aproape senzuală a melodiilor, pe care le-am recepționat Într-o stare de euforie sublimă. Nu citisem Însă libretul. Ce șoc, ce deziluzie să constat cât de neverosimilă poate să fie povestea. În comparație cu impresia cerului care se deschide, În special În ariile tenorului și ale sopranei, absurditatea de pe toate fronturile melodramei mă Înfiora. Cum să pun În scenă ceva În care nu cred nici o secundă? Mă Întrebam, ascultând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
ce rămâne nerezolvat e doar amânat. Revine când nu te aștepți. Magie albă: Cymbeline și Pericles Dintre toate piesele lui Shakespeare, cele mai misterioase mi se par cele târzii, care se Încadrează În categoria așa-ziselor romances. Acestea par adesea neverosimile, descriind o realitate aparent absurdă, dar sub care se ascunde de fapt o Înțelepciune adâncă, exprimată În forme alegorice. Când am montat Cymbeline În aer liber la Delacorte Theater din Central Park, am umplut scena cu pământ, iarbă, copaci adevărați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Tipa de azi dimineață, mergeai cu ea la braț pe bulevard, cine era? Privirile întâi nedumerite ale colegului nostru dintr-odată s-au înveselit și el a izbucnit în râs: — Nici o tipă, nerușinaților, era mama! Era într-adevăr doamna Titel, neverosimil de tânăra mamă a lui Sorin, cu numai șaisprezece ani mai vârstnică decât fiul ei. În perioada pe care o evoc nu va fi avut, deci, mai mult de treizeci și cinci-treizeci și șase de ani, dar nici pe aceștia
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
la Institutul de Silvicultură din Brașov. A luat examenul, dar la cursuri nu s-a dus nici o zi. Căci altele decât silvicultura erau în sufletul tânărului Velea, care, fără știrea părinților, a obținut de la minister (de la două ministere, de fapt) neverosimilul transfer de la Silvicultură la Filologie: prin insistențe nebunești, prin audiențe nenumărate la toți care puteau decide ceva în acest sens. A fost primit însă la rusă, unde pesemne că mai erau locuri neocupate, și nu la română, cum dorea, dar
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
de fețele parașutiștilor hitleriști din filmele de război, se metamorfoza pentru noi într-un „pucist” („contrarevoluția” din 1956, din Ungaria, mai era încă proaspătă în memoria tuturor). Făceam și lucruri mai puțin nevinovate, scandaloase chiar, care astăzi mi se par neverosimile. Cum Gh. Udr. era catolic, iar eu, pe atunci, ateu, am hotărât (în 1958?) să mergem la o înviere ortodoxă ca să o „sabotăm”, „torpilăm”, „bruiem”. Zis și făcut: mi-am potrivit pe cap multă vreme, în fața oglinzii, o pălărie „de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
intra într-o pădure, în mijlocul căreia, precum căsuța fermecată din basme, răsărea dintr-o dată în calea drumețului însetat un chioșc... fermecat, unde se găsea bere! Această evocare, făcută într-un București în care nu se găsea bere nicăieri, poate părea neverosimilă. Și totuși așa a fost. Mica înjghebare, de lemn vopsit în verde, m-a surprins desigur, prima oară, și pe mine, surpriză transformată într-o surpriză încântată când în chipul cel mai natural mi s-a oferit o sticlă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
plecare, mai era în picioare), am rămas uluit, copleșit, siderat: ceea ce zăream întrecea cu mult cele mai rele așteptări. Cât puteai cuprinde cu privirea se întindea un uriaș teren viran, un fel de Hiroșima curățată de dărâmături. Era un peisaj neverosimil, parcă de pe altă planetă sau... de pe altă lume. Poate de aceea am și încercat atunci sentimentul că eu de fapt am murit și doar mă întorc după un timp, pașnic strigoi de zi în chip de banal călător ITB, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
neplăcută). Mama credea în vise și de la ea știam că asta prevestește decesul unei persoane nu foarte apropiate, după care nu suferi prea mult. De suferit n-am suferit prea mult (dispariția lui fulgerătoare mi s-a părut, de fapt, neverosimilă, cu doar două săptămâni înainte, de Paști, trecusem pe la el, arăta „binișor”) dar persoana, un unchi, fratele cel mic al mamei, îmi era apropiată. Ar fi un neadevăr să afirm că nu am ținut la el; însă, pe de o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Oare chiar va trage?” „Ce te holbezi așa la mine, crezi c-o să-mi tremure mâna?” - strigă călărețul și în clipa următoare apăsă pe trăgaci. Cadavrul alunecă la vale, unda iute a râului spală urmele. Totul se petrece cu o neverosimilă rapiditate. Altul este ritmul celui de-al treilea film, Liniște și strigăt, în care autorul revine la mișcarea largă, lentă și circulară din Sărmanii flăcăi. Trei bărbați, între care nu pare să existe nici cea mai mică animozitate, coboară agale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
scaun normal. Cele două coarne de rinocer erau, așadar, numai finalul unui alt proces. Am să revin asupra acestei probleme de interes primordial (...) azi dimineață, pe când mă aflam la closet, am avut o intuiție de geniu. Scaunul era, de altfel, neverosimil de unic, de fluid și de nemirositor. Mă gândeam la problema longevității umane, și asta din cauza unui octogenar care studiază subiectul și care tocmai și-a dat drumul deasupra Senei cu o parașută din mătase roșie. Intuiția e că, dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
complexele Tudor Vladimirescu, Piața Unirii, în Alexandru cel Bun etc.. Frații Stoica împreună cu gruparea lor, împânzise orașul cu această chemare. Înscrisurile, uneori derutante ca dată a desfășurării demonstrației aflate pe pereții din casa scărilor,de pe fațada blocurilor, unele la înălțimi neverosimile, au dat în acele zile mult de lucru stergătorilor. Pentru cele aflate la înălțime au fost nevoiți (ștergătorii) să folosească utilaje de ridicare. Nu putem spune că “baieții” au avut timp să se plictisească în acele vremi”. Casian Maria Spiridon
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
Întâi au dat-o pe ea afară, pe urmă a zburat întregul Partid Democrat de la guvernare. Erau mulți care voiau să rămână la guvernare. Între el și partid erau diferențe de vedere. Și atunci s-a întâmplat această ches‑ tiune neverosimilă : i s-a dat lui Voiculescu rolul acesta extraordinar de mare, ce a fost dovada enormei slăbi‑ ciuni a lui TĂriceanu și a lui Geoană, ca șef al opoziției. Ei au acceptat practic ca Voiculescu să ia comanda și au
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
miera patu lui meu. Degeaba! Veacul nostru Îmbătrânește văzând cu ochii și nici o emoție sau uimire de acest fel nu mai e astăzi cu putință ca În climatul, plin de candori, al primului său pătrar, entuziast după invenții și experiențe neverosimile, dar totuși realizabile. Cum fu - aproximativ și glumeț - acea experiență sau prin soare băiețească din redacția Noii Reviste Române de prin 1912, când m-a ajuns o carte poștală anume adresată mie de prietenii din redacție cu simpla indicație pentru
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de geniu, domnul frumos și tânăr, geniul rău al lui Verlaine și deschizător de cercuri noi În poezie, așa cum Îl putem ghici În portretul lui Fantin-Latour.) N-am crezut, firește, nici de astă dată În realitatea acestui Adrian Maniu, nume neverosimil după sonoritățile lui prea alese și agreabile urechilor, ca Împrumutat parcă din romane sau piese cu personaje factice, socotindu-l pe acel adus În fața mea vreun figurant, tocmit pe un capuținer, al farsei literare Încercate de Nae Ionescu și de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Aristofan povestește filozofilor bețivani și homosexuali tolăniți, la ospățul celebrat de Platon, pe paturile lor din jurul mesei În potcoavă despre acel neam de oameni dispărut, al hermafrodiților, bărbat și femeie la un loc [...]. Le genda nu este chiar atât de neverosimilă. Noțiunea și expresia vagă de „soț“ și „soție“, ca și cea de „jumătatea“ mea când se vorbește de nevasta omului, ar putea exprima tocmai această fabuloasă amintire străveche și dor de Întregire; iar actualele granițe dintre sexe sunt dezmințite de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care oferea, oricum, mai puține șanse pentru consacrare, nume și faimă decât, să zicem, măcar metropolele provinciale. Deși spațiul la care se referea monografia amintită este tangent cu spațiul cultural, deși nu rareori interferențele sunt vizibile, extrapolând această atracție, aparent neverosimilă către personalitățile care au făcut și fac gloria acestor locuri, trebuie să fim de acord cu marele George Topârceanu care, impresionat de acest aspect, între cele două războaie mondiale, poposind la Vaslui: „Oricât noroi va fi fost pe ulițele târgului
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
Tudor Arghezi, botezat Lara Theobald, la vârsta când semna Ion Theo. Lui însuși, autorul își dă numele de Doru Filipache. Publicată mai târziu, „fantezia dramatică” Rița Crăița expune scenic o poveste de iubire pe cât de fermecător romantică, pe atât de neverosimilă. O „crăiță” gitană, idolatrizată de un intelectual, ajunge artistă de faimă europeană, dar ca soție a unui tot atât de celebru conațional. Piesa reține atenția prin pitorescul de mediu și crâmpeie de folclor țigănesc. Marcante însușiri literare (frazare alertă, formulări sugestive, plastice
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]